Regimul nostru politic a fost clătinat, din 1991 încoace, de doi factori. Unul – intern, și anume conflictul dintre puteri, iar altul extern – contestarea naționalistă. Cea din urmă a avut două vârfuri: în 2000, o dată cu intrarea candidatului PRM în finala pentru Cotroceni și, respectiv, în noiembrie 2024 – mai 2025, când C. Georgescu și apoi G. Simion, ajutați de Kremlin, au ajuns, din nou, în turul al doilea.
Conflictul dintre puteri a căpătat două forme. Mai frecvent întâlnită a fost cea din sânul executivului: președintele și premierul s-au aflat în război. Uneori, confruntarea a fost mai blândă – de pildă, când Iliescu îl avea prim-ministru pe Năstase –, alteori a îmbrăcat forme mult mai violente, cum s-a întâmplat cu „cuplul” Constantinescu – Radu Vasile.
A existat, pe de altă parte, un conflict între legislativ și o ramură a executivului, cea prezidențială, care a condus la cele două suspendări ale lui T. Băsescu din 2007 și 2012.
Reforma pensiilor speciale a generat o dispută nouă, și anume între executiv și puterea judecătorească. Până acum, au existat mai multe situații în care parlamentarii au intrat în luptă cu magistrații, refuzând ridicarea imunității unui coleg de-al lor sau a unui ministru.
S-a mai întâmplat, de asemenea, ca un președinte să critice felul cum funcționează justiția. Dar niciodată până acum un judecător sau un corp precum cel al Consiliului Superior al Magistraturii nu au intervenit public ca să-l descrie pe premier ca „măcelar” sau să-i spună președintelui că a încercat să-și ascundă o culpă, atunci când a criticat funcționarea CSM.
Totul a pornit de la propunerea ea vârsta de pensionare a magistraților să fie aceeași ca pentru toți ceilalți cetățeni, iar nivelul pensiei să nu mai fie calculat ca procent din ultimul salariu brut, ci din cel net, pentru a evita situația în care primești ca pensionar mai mulți bani decât primeai ca angajat. Disputa e legată de bani. Șefa CSM a declarat, de altfel, într-un interviu că o pensie de 11 mii de lei e mică. Acum, nivelul mediu al pensiilor magistraților e de 25 de mii de lei. În vreme ce pensia medie a celorlalți cetățeni e de cinci ori mai mică.
Unde poate duce conflictul? O variantă e compromisul. Pare, deocamdată, departe, dar nu e imposibil, mai ales că premierul și președintele par să fie prudenți la debutul intrării lor în funcții.
Altă variantă e tranșarea la CCR a disputei: Curtea a fost solicitată în trecut să judece conflicte între președinte și guvern ori între președinte și majoritatea parlamentară, așa că ar putea-o face și-n această nouă situație. Nu putem anticipa rezultatul, în primul rând fiindcă CCR s-a înnoit cu 3 judecători. În fine, mai există și varianta permanentizării conflictului.
Partea delicată e că s-ar putea să ne trezim cu un executiv contestat simultan de suveraniști și de magistrați. Nu știu dacă regimul rezistă unei asemenea duble presiuni. Totul va depinde de coeziunea majorității de două treimi de care dispune guvernul. Iar în această privință, veștile nu sunt tocmai îmbucurătoare.
