După un debut economic prost, cu o ordonanță „trenuleț” a guvernului Ciolacu care sporea povara fiscală pentru sectorul privat și suspenda articolele esențiale din Legea responsabilității bugetare care penalizau guvernul pentru nerespectarea prevederilor, urmată de un buget la fel de nerealist ca bugetul anterior, cu venituri supraestimate și cheltuieli subestimate, 2024 se încheie tot cu o ordonanță „trenuleț”, elaborată de guvernul Ciolacu 2, aproape identic cu Ciolacu 1.
Mai concret, guvernul, care a cheltuit iresponsabil, pune din nou achitarea notei de plată pe seama pensionarilor, studenților, bugetarilor – inclusiv medici și profesori – și a sectorului privat. Singura diferență este ordinul de mărime, mult sporit, al deficitului bugetar – aproape 9% – care a încununat guvernul Ciolacu 1.
Ceea ce ne dă fiori nu este însă atât conținutul ordonanței „trenuleț” ediția 2024, ci faptul că, după trei rânduri de alegeri, am ajuns din nou pe mâna celor care au cheltuit iresponsabil banii publici în interesul lor și al clientelei lor de partid; că în fruntea guvernului se află același impostor incompetent, Ciolacu, garant al perpetuării minciunii în spațiul public și al blocării oricăror reforme semnificative, și același partid de tip rețea mafiotă, adică PSD, susținut în antireformismul său de UDMR; că opoziția este dominată de extremiști anti-UE, anti-NATO și pro-Putin, care au devenit tot mai agresivi; și că oferta politică pentru alegerile prezidențiale este din nou descurajantă.
Deși afirmă la toate posturile tv că „au înțeles mesajul alegătorilor”, partidele din coaliția de guvernare girată de centrul de comandă GRIVCO nu dau niciun semn că au renunțat la practicile care au consacrat proasta guvernare a anilor trecuți sau la minciuni. Este suficient să amintim marea minciună a premierului Marcel Ciolacu din 2024, și anume că nu va mări taxele și nu va introduce taxe noi și să-i contrapunem reintroducerea „taxei pe stâlp” inaugurată de guvernul Ponta, adică 1,5% pe valoarea oricărei construcții speciale întreprinse de o companie, și mărirea cu două procente a impozitului pe dividende.
Adăugăm minciuna monumentală cu privire la indexarea pensiilor, prevăzută în legea votată de aceleași partide care astăzi, rămase la guvernare, o calcă în picioare, și avem o schiță de tablou a unei puteri politice absolut cinice și lipsite de decență, care, de fapt, nu a înțeles nimic din votul românilor la legislative și la prezidențiale și crede că nici nu este nevoie să înțeleagă.
Poate că unele tăieri din „ordonanța austerității” sunt necesare, pentru că nu poți menține la nesfârșit privilegii fiscale finanțate de contribuabili, cum au fost cele acordate sectorului IT și al construcțiilor sau microîntreprinderilor, dar ar trebui să ne gândim că aceste privilegii nu ar fi trebuit, de fapt, să existe niciodată. Ele au fost folosite ca mită electorală în anii anteriori iar acum, când alegerile au trecut, guvernul poate pretinde că este virtuos și responsabil în cheltuirea banilor românilor.
Doar că nici aici guvernanții nu merg până la capăt, căci mențin subvenția mascată acordată sectorului hotelier, care nu contribuie semnificativ la bugetul țării, pentru că taie doar jumătate din valoarea tichetelor de vacanță – care nici nu ar trebui să existe, ele fiind doar un mecanism prin care românii care lucrează în privat le suplimentează veniturile celor care lucrează la stat.
În sfârșit, nu facem analiza ordonanței cu care debutează guvernarea echipei Ciolacu 2, ci ne limităm la câteva exemple semnificative. Analize pertinente s-au făcut și se fac, chiar dacă niște comentatori neaveniți, specializați în literatură sau în orice altceva, adunați de televiziunile „de știri” încearcă să ne convingă că efectele măsurilor guvernamentale nu vor fi chiar atât de grave… decât pentru cei care vor fi nevoiți să plătească”.
Doar că aceste efecte vor fi grave pentru cei care își vor vedea puterea de cumpărare redusă continuu de inflație – cea din 2024, pentru care nu vor primi indexarea, și cea din 2025, care oricum venea peste noi și ar fi urmat să fie atenuată de indexarea din 2026, în privința căreia nu există nicio certitudine din partea unui guvern care nu-și respectă nici propriile legi, nici propriile promisiuni.
Cum spuneam, problema este că, în actuala configurație a majorității, care exclude singurul partid reformist, adică USR, nu există nicio garanție că se vor face reforme sau că politicile publice vor fi puse pe baze sănătoase. Se va guverna probabil exact ca și până acum pentru a menține intacte structurile de putere și influență ale partidelor catastrofale de la putere, care vor specula temerile electoratului față de perspectiva unui guvern alcătuit din partidele catastrofale din opoziția extremistă – la care nu este nerealist să ne imaginăm că se pot alătura grupuri de psd-iști care, cu mintea și sufletul, sunt deja în tabăra extremistă. Faptul că acum se desfășoară, se pare, o campanie de racolare a unor parlamentari AUR de către PSD nu va rezolva problema, pentru că ei vor întări aripa rezistentă la reforme și anti-occidentală din coaliția guvernamentală.
La toate acestea se adaugă perspectiva aproape certă a unor măriri de taxe și impozite după alegerile prezidențiale, la care se referă majoritatea analiștilor economici serioși.
PSD, cu Ciolacu în frunte, vor încerca să scape de răspundere punând decizia pe seama noii echipe guvernamentale, deși ea este aproape identică cu noua echipă. În treacăt fie spus, constatăm o proliferare de trucuri ieftine în propaganda PSD, din care nu menționăm decât șmecheria de esență golănească prin care Ciolacu a murdărit ziua de Crăciun, prezentând pe TikTok niște documente greu inteligibile, pe care le-a definit drept facturile pentru zborurile cu avionul privat la Nisa, dar care au fost ulterior dovedite a fi orice altceva.
Noua tentativă de înșelare a publicului, după cea referitoare la diploma de bacalaureat (probabil inexistentă), este semnificativă politic pentru că demonstrează încă o dată nu doar că PSD ne crede chiar complet lipsiți de inteligență, ci că nu are nicio intenție să-și schimbe nici părul, nici năravul.
Acest aspect nu este însă îngrijorător doar din perspectiva consecințelor guvernării ce ne așteaptă, ci și din perspectiva viitoarelor alegeri prezidențiale și a echilibrului social în ansamblu: un debut de an atât de catastrofal, cu măsuri de sărăcire a populației și de protejare a privilegiaților (de pildă a magistraților), va stimula din nou votul de protest, care riscă să se îndrepte din nou către candidatul extremiștilor.
Să nu uităm că voturile pentru Călin Georgescu, fie și acordate în mod superficial sau amplificate prin campania de pe TikTok, au fost în primul rând voturi de protest, perfect valabile, împotriva guvernării PSD-PNL, girate de Iohannis.
Continuarea acestui tip de guvernare cuplată cu nemulțumirea generată de anularea alegerilor prezidențiale poate intensifica furia și dezgustul, alimentând votul pro-extremist. Riscăm deci să ajungem din nou exact de unde am plecat, chiar dacă se va încerca anularea candidaturii lui Călin Georgescu.
Decizia însă va fi greu de luat dacă nu se găsesc probe solide, palpabile împotriva lui, ceea ce încă nu s-a găsit. Ancheta bate pasul pe loc, dacă o mai face cineva, serviciile par să fi intrat în hibernare.
Interesant ar fi, cum a observat fostul ministru al Justiției Tudorel Toader, să vedem ce probe vor furniza agențiile guvernamentale Curții de Apel, chemată să judece contestația lui Călin Georgescu cu privire la decizia BEC de anulare a alegerilor. Iar dacă nu se vor găsi aceste probe, atunci pe ce temei va fi interzisă o nouă candidatură a domnului Georgescu la viitoarele alegeri prezidențiale? Nici CCR nu poate recurge la infinit la decizii discutabile, luate sub imperiul emoției populare și fără motivație juridică solidă.
Probabil că merită să ne amintim aici replica dată în 1953 de Bertolt Brecht lui Walter Ulbricht, după ce constata că poporul nu poate dizolva guvernul: „guvernul ar face bine să dizolve poporul și să aleagă altul” (citat din Francesco Guida, Cealaltă jumătate a Europei, Humanitas 2023).
Într-adevăr, guvernul Ciolacu 2 ar avea nevoie de alt popor care să-l creadă, pentru că acesta, sătul și revoltat de minciuni, nu mai este poporul lui. Totuși, guvernul nu renunță la tentativele sale de manipulare: a resuscitat mai întâi un spectru al USL, adică pe Crin Antonescu, despre care am scris și credem că are șanse minime, dar mai are un as în mânecă, și anume pe Nicușor Dan.
Știu că voi provoca strigăte de revoltă din partea susținătorilor candidaturii Primarului General al Capitalei, dar recurg la cea mai recentă declarație a sa, făcută la Antena3, potrivit căreia „Acest guvern care se pregătește să fie instalat, trebuie (…) să fie pregătit să guverneze 4 ani”, pentru că România are nevoie de „reforme și de stabilitate”.
Reforme cu PSD la guvernare? Ce o fi visat Nicușor Dan în aceste nopți lungi de decembrie?
În goana sa (cinică?) după voturile psd-iștilor, domnul Dan, citat de News.ro și de Ak24, laudă chiar „stabilitatea” epocii Iohannis, ca fiind „un lucru bun care s-a întâmplat în România”. Ne întrebăm ca în vechea anecdotă din anii comunismului: dacă a fost atât de bine în ultimii ani, de ce ne este atât de rău acum? De ce trebuie să sărăcim populația prin OUG și de ce a crescut ponderea extremiștilor în Parlament?
Ar mai trebui întrebat Nicușor Dan cum rămâne cu ezitările sale în privința Rusiei și a Războiului din Ucraina, căci, dacă nu contau prea mult în calitatea sa de edil, ele devin esențiale dacă ne gândim la un posibil președinte Nicușor Dan.
Și, mai presus de toate, candidatul Nicușor Dan trebuie să dea explicații detaliate în privința relației cu Matei Păun, omul de afaceri și organizator/finanțator de campanii, cu afaceri prospere în spațiul dominat de Rusia, de exemplu în Belarus, și laude la adresa lui Putin pe o pagină de FB care a fost închisă între timp.
Nicușor Dan afirmă că a fost mulțumit de explicațiile furnizate de domnul Păun, dar noi nu le-am auzit, deci nu putem fi mulțumiți, ci mai degrabă îngrijorați de opacitatea candidatului „independent” în privința cvasi-misteriosului său susținător.
Din aceste motive, la care mai pot adăuga și altele, dar nu mă lungesc, cred că Nicușor Dan este o falsă soluție și o speranță deșartă, un candidat cu prea multe necunoscute și cu destule cunoscute foarte problematice. Suspectez că este un candidat al aceleiași puteri, care îl ține în rezervă deocamdată, până când se va lămuri ce șanse reale are Crin Antonescu sau chiar îl va lăsa pe Crin să enerveze pe toată lumea pentru a-l prezenta pe Nicușor Dan ca pe un salvator al democrației – ceea ce nu este. Este doar un matematician care vrea să ia locul unui fizician care s-a bucurat de privilegiile funcției prezidențiale în ultimii 10 ani și a lăsat sistemul GRIVCO să se consolideze pe seama noastră.
Cine își imaginează că Nicușor Dan va face altceva ar face bine să se trezească cât mai curând din magia sărbătorilor.
În ciuda tuturor „prăpăstiilor” înșirate mai sus vă urez tuturor un An Nou mai bun, în speranța că 2025 ne poate surprinde cumva și în mod plăcut.
