Ce știm cu adevărat despre resorturile evenimentelor din ultimele șapte zile, care au început cu „ciobaniada”, din Piața Victoriei, cu iz de rebeliune legionară, culminând cu arestarea lui Călin Georgescu de către DIICOT într-un dosar de înșelăciune vechi de 4-5 ani, urmată de percheziții la domiciliile protagoniștilor „ciobaniadei”?
Nimic mai mult decât ceea ce am văzut la televizor. Spațiul public abundă în speculații, printre care se strecoară și analize pertinente, dar nimeni nu i-a putut numi pe cei care au apăsat pe butoane. Deși sistemul funcționează într-o opacitate perfectă, putem totuși să punem cap la cap ceea ce vedem și știm. Vom fi noi trestii, dar, cum spune Pascal, suntem trestii gânditoare („L’homme n’est qu’un roseau, le plus faible de la nature, mais c’est un roseau pensant.”).
Strict cronologic, violențele de stradă comise pe 15 septembrie de o masa amorfă mobilizată și organizată de AUR, care cuprindea însă și provocatori asociați cu anturajul lui Călin Georgescu, au prefațat desemnarea lui Siegfried Mureșan ca premier, dar și șuvoiul de violențe verbale din partea PSD, care, fără să discute cu el și fără să aștepte să-i afle programul, a decis din start că nu îl va vota pe domnul Mureșan. Probabil pentru că Olguței Vasilescu i se scrântește limba când trebuie să pronunțe Siegfried. În tot cazul, discursul psd-ist a fost primitiv, violent, xenofob, rudimentar, ne-european, aproape în ton cu elucubrațiile Dianei Șoșoacă, ale AUR-iștilor și ale susținătorilor lui Călin Georgescu.
Substratul acestei radicalizări poate fi într-adevăr dorința disperată de a coopta AUR la guvernare, ceea ce conduce la posibilitatea – amplu menționată în spațiul public – ca Nicușor Dan să-l fi nominalizat pe Siegfried Mureșan premier doar pentru a câștiga timp, a arunca praf în ochii electoratului și a echipei Standard&Poor cu privire la opțiunile lui reformiste și pro-europene, intenția sa reală fiind însă cea de a numi ulterior un premier agreat de PSD – și, fie că admite sau nu, de AUR. Mai multe elemente susțin această teorie:
1.Faptul că președintele l-a sunat pe Siegfried Mureșan cu 30 de minute înainte de ora anunțată pentru anunțul oficial al deciziei sale, fără să fi anunțat partidele care l-au propus acum trei luni pe domnul Mureșan și fără a avea o discuție cu „alesul” cu privire la intențiile acestuia. O fi legal și acceptabil procedural, dar nu este nici elegant, nici etic. Este de-a dreptul urât.
- Perversitatea cu care Nicușor Dan a încercat să-l decredibilizeze din start pe cel pe care îl desemnase cu un minut înainte pentru a forma un guvern, afirmând nonșalant că domnul Mureșan ar fi cerut timp de gândire, când de fapt omul a dorit să facă exact ceea ce era corect și nu făcuse Nicușor: să-și informeze partenerii politici și în special pe Ilie Bolojan, despre propunerea președintelui.
3.Spre deosebire de desemnările anterioare – Tomac și Veștea – președintele a tergiversat semnarea decretului de desemnare și publicarea sa în MO în așa fel încât termenul de 10 zile pentru prezentarea echipei și programului în Parlament să expire în ajunul publicării raportului agenției S&P, iar procedurile parlamentare pentru votarea noului guvern să înceapă ulterior. Un truc ieftin menit să împiedice S&P să asiste la căderea la vot a guvernului Mureșan.
4.În sfârșit, faptul că Nicușor Dan nu a formulat explicit avertismentul privind dizolvarea Parlamentului în cazul eșecului guvernului Mureșan, cum permite Constituția, alimentează suspiciunile potrivit cărora amenințarea cu „nucleara” anticipatelor este păstrată pentru următoarea nominalizare, care va fi pe placul PSD. Această ipoteză este confirmată de faptul că, nici în recentele sale declarații de la New York, Nicușor Dan nu a vorbit de posibilitatea alegerilor anticipate, ci a anunțat că există „și alte variante” de guvern.
Nu este deci exclus ca Nicușor Dan să îl fi numit pe Siefried Mureșan doar pentru a-i putea consemna eșecul. Problema este că următorul nominalizat va avea nevoie nu doar de voturile PSD, ci și de cele ale AUR, pe care Nicușor Dan l-a plasat dincolo de linia sa roșie.
AUR însuși are o poziție ambiguă: pe de o parte, susține că ar prefera anticipatele, pe de altă parte afirmă că nu votează un guvern din care nu face parte. Lucrurile sunt însă mai complicate: deși Sorin Grindeanu nu mai exclude un guvern comun cu AUR, Călin Georgescu a împiedicat până acum AUR să voteze orice guvern, inclusive guvernul Veștea, pe care Simion voia să-l voteze. În AUR există o puternică tabără pro-Georgescu, iar electoratul AUR ascultă de guru mai mult decât de George Simion.
În plus, este de notorietate că CG și GS nu se suportă, fapt ce reiese și din transcrierea înregistrărilor din dosarul domnului Georgescu, puse la dispoziție cu generozitate de procurori.
Prin urmare, George Simion, mai cooperant din fire cu PSD, poate fi eliberat de presiunile georgiste dacă domnul Georgescu se află în arest și este constrâns să tacă.
În fond, a mai promis odată că se retrage din politică. Astfel, pentru ca domnul Georgescu să-și întrerupă „lucrarea”, la fel de toxică pentru România ca politica AUR, DIICOT – în care nimeni nu mai are încredere după dosarele 10 august, Dumbrava și Cătălin Avramescu – dezgroapă un dosar de înșelăciune vechi de 4-5 ani, în care „guru” apare ca un escroc care înșală oameni de afaceri onești în numele unei rețele oculte cu ramificații în lojile masonice dubioase din Italia și în companii cu legături directe în Rusia.
Și dacă se poate vedea din dosar că „brandul” CG a fost creat de o rețea (toxică) de rezerviști din MAI și din servicii, cu atât mai bine pentru George Simion – despre care nimeni nu mai spune că are interdicție de a intra în Ucraina și în Republica Moldova pe motiv că ar avea legături cu serviciile rusești. Noi înțelegem însă că Rusia nu are nevoie de CG pentru a influența politica României de vreme ce îl are pe George Simion.
Să nu intrăm însă acum în mlaștina atitudinii clasei politice românești față de Rusia și nici să nu anticipăm prea mult. Dar nici să uităm că procurorii șefi au fost numiți de Nicușor Dan la recomandarea PSD, deci se află sub controlul acestui partid și al epoleților asociați, la fel ca instanțele, prin Lia Savonea. Deci să nu credem că spectacolul regizat de DIICOT cu arestarea lui Călin Georgescu și cu perchezițiile la domiciliile provocatorilor asociați cu sinistrul personaj este întâmplător.
În plus, pe fața lui „guru” se putea pentru prima oară o teamă autentică – poate pentru că a înțeles înaintea tuturor că jocul s-a schimbat.
Fără îndoială, George Simion trebuie să mimeze solidaritatea cu Călin Georgescu, pentru a-și păstra electoratul (cât va fi el în realitate, nu în sondaje). Lucrurile se complică însă dacă susținătorii fanatici ai lui CG vor provoca dezordine și violențe, pentru că îi va fi greu să-i dezavueze. Acest test, pe care trebuie să-l urmărim, va da măsura susținerii pe care mai poate conta Călin Georgescu din partea Sistemului. Nu este însă exclus ca Sistemul să calculeze că are mai mare nevoie de George Simion și AUR pentru a impune o construcție politică favorabilă intereselor sale, deci îl poate scoate din joc cel puțin pentru moment pe Călin Georgescu. Serviciile active sunt totuși mai eficiente decât rezerviștii.
În acest context toxic, în care PSD, AUR și Călin Georgescu, adică barbarii, țin capul de afiș al actualității politice, Siegfried Mureșan face figură de extraterestru, jucând cu obstinație cartea competenței și a seriozității. Este suficient să compari discursul său cu cel al detractorilor săi pentru a vedea cine are soluții pentru România și cine urmărește doar conservarea unui sistem păgubos.
De fapt, guvernul Siegfried Mureșan se conturează ca singura soluție rațională și decentă în acest moment. Dacă PSD ar avea o minimă inteligență, l-ar lăsa să rezolve problemele dificile ale economiei măcar în anul care urmează, cum a mai făcut în trecut, când nesăbuința sa a generat probleme economice grave, ca, de exemplu, în 1996, când acel „Hagi al finanțelor”, ie Nicolae Văcăroiu, lăsase România în pragul incapacității de plată.
Speranța difuză că domnul Mureșan va fi lăsat totuși să conducă un guvern de sacrificiu este însă umbrită de evidenta disperare a PSD după banii publici, și de complicitatea lui Nicușor Dan, care preferă mănăstirile – eventual asociate cu legionarii de odinioară – și întâlnirile cu liderii PSD, la Suceava și la Bistrița. Doar are și el are propria agenda politică, diferită de ceea ce a promis în campanie și consonantă doar cu planul său de a controla guvernul, ceea ce, evident, nu va putea realiza dacă Siegfried Mureșan ajunge premier.
În acest context, indiferent dacă îi place lui Kelemen Hunor sau nu, este esențial ca Siegfried Mureșan să-și ducă mandatul până la capăt – adică la votul din Parlament, pentru ca publicul să poată judeca oferta sa politică și evalua în cunoștință de cauză atitudinea PSD și a celorlalte partide care se pregătesc să-i respingă guvernul și programul.
Chiar dacă va pierde votul de investitură, Siegfried Mureșan și echipa sa vor fi demonstrat că reprezintă o alternativă viabilă pentru România – alternativa europeană, civilizată, a democrației liberale, a economiei de piață funcționale și a statului de drept. Măcar să știm ce pierdem dacă rămânem prizonierii mașinațiunilor președintelui în consens cu PSD și AUR.
