E toropeală afară, așa că poate ne face bine să ne gândim oleacă la răcoarea de la iarnă. Și – de ce nu? – la alegerile care se vor ține atunci. Într-adevăr, după ce fixaseră scrutinul prezidențial în 15 și 29 septembrie, iar legislativele pe 8 decembrie, PSD și PNL s-au sucit. Cursa pentru Cotroceni se va ține pe 24 noiembrie și 8 decembrie, iar în duminica de 1 decembrie vom fi chemați să ne alegem deputații și senatorii.
Organizarea unui scrutin de ziua națională este, simbolic vorbind, un afront adus democrației. Căci acest regim e bazat pe pluralismul opțiunilor, pe divizarea opiniei, pe separație și discordie. Întâi decembrie e contrariul: e ziua în care resimțim unitatea, în care celebrăm nu diferențele, ci res publica, ceea ce ne ține împreună, nu ce ne desparte. Cum poți cere cetățenilor, în ziua când ei se simt solidari, să-și marcheze disensiunile, să separe taberele, negând astfel unitatea națiunii? E aberant.
Înainte de 1989, PCR organiza alegeri în jurul unei alte date istorice, cea de 6 martie. O făcea pentru a celebra „revoluția” produsă în acea zi în 1945. Nu fusese atunci nicio revoluție, ci un puci guvernamental, care a condus la numirea în fruntea cabinetului de miniștri a unui om al Moscovei, Petru Groza. Iar din anii ’50 până în anii ’80, comuniștii au ținut să marcheze, prin chemări la urne ce maimuțăreau libertatea în alegerile pentru Marea Adunare Națională, ostracizarea oricărei opinii contrare celei unice. Într-un fel, atunci când își aproprie ziua națională, PSD și PNL fac azi ceva și mai rău. Fiindcă, în condiții de libertate, nu de dictatură, cele două partide caută să forțeze unanimitatea.
Într-adevăr, M. Ciolacu și N. Ciucă au în vedere două scenarii. Ambele ar conduce la conservarea controlului absolut asupra puterii, căci azi pesediștii și peneliștii au ocupat sau controlează cu mână de fier cele două ramuri ale executivului, cele două camere legislative, Curtea Constituțională și Avocatul Poporului, serviciile secrete, peste 85 la sută din primării și consilii locale și județene, o bună parte din presă.
Primul scenariu avut în vedere de cei doi lideri de partide este cel care ar conduce la un soi de împărțire frățească. Ciucă ar deveni președinte, iar Ciolacu ar rămâne premier. Sau invers: pesedistul pleacă la Cotroceni și penelistul revine la Palatul Victoria. Competiția politică ar fi mimată. Cele două partide ar prezenta candidați diferiți pentru fotoliul prezidențial, aceștia ar intra în finală, perdantul urmând să fie numit prim-ministru de către învingătorul din cursa pentru șefia statului. Frăția ar fi completă dacă PSD și PNL ar avea liste comune la parlamentare. În coș s-ar strânge roade frumoase, pe placul amândurora. Liniștea ar domni la fel de suverană ca într-un cimitir.
Al doilea scenariu unanimist e cel în care un candidat la președinție e susținut de ambele formațiuni, iar mandatele în parlament sunt distribuite alianței electorale formate tot de PSD și PNL. La alegerile europene, cele două nu au strâns majoritatea voturilor, dar au profitat de redistribuirea opțiunilor care merseseră spre partide care nu au trecut pragul. Și au avut majoritatea mandatelor. Așa ar fi ideal pentru ei și pe 1 decembrie. Candidatul comun la Cotroceni poate fi chiar Geoană. PSD și PNL ar avea chiar varianta de a organiza un vot dirijat pentru ca-n turul al doilea să se califice nu doar candidatul lor comun, ci și unul ca G. Simion sau D. Șoșoacă: 15-20 de voturi în fiecare secție pe care pesediști sau peneliști disciplinați le orientează către asemenea candidați pot asigura o finală de vis: Geoană-Simion sau, pentru încurajarea feminismului, Geoană-Șoșoacă. Iar, dacă nici așa nu ar fi de ajuns voturile, se poate recurge la manevre discrete cu procese-verbale falsificate după ce sunt semnate cele din secții, căci documentele vor fi privite de către Toni Greblă cu aceeași îngăduință ca și la scrutinul din 9 iunie. Când n-a contat cine a votat, ci cine a numărat și, mai ales, ce procese-verbale a trimis la BEC.
În fine, mai există un scenariu. Care nu e luat în calcul de către PSD și PNL. Scenariul al treilea, în care nu se califică în finala prezidențială nici Simion, nici Geoană, nici Șoșoacă, iar împotriva candidatului PSD și/sau PNL avem un adversar din rândul opoziției democratice. Al acelei opoziții care visează la alternanță politică, la schimbare, la înnoire. Nu e prea târziu pentru a-l pregăti.
Sursa foto: @paultenn (Instagram/Paul Tănase)