În volumul meu din 2023 despre viața politică românească* am consemnat una dintre puținele regularități democratice de după Revoluția din 1989. Ea privește calificarea în turul al doilea al competițiilor pentru Cotroceni. Iată cum sună observația: „au ajuns în acest stadiu al competiției exclusiv candidații susținuți de primele două forțe politice parlamentare. Iar asta s-a întâmplat și atunci când alegerile legislative au fost ținute simultan cu cele prezidențiale [1992-2004], și atunci când ele au avut loc cu unul, doi sau chiar trei ani mai devreme decât cursa pentru Cotroceni. FSN și CDR în 1992, CDR și PDSR patru ani mai târziu, PDSR și PRM în 2000, PDSR și Alianța DA în 2004, PDL și PSD în 2009, PNL și PSD în ultimele două competiții prezidențiale [2014 și 2019] și-au trimis candidații în finală”.
Anul acesta, calendarul electoral a fost dat peste cap: nu am avut, cum era de așteptat, o suprapunere a primului tur pentru Cotroceni cu scrutinul legislativ, ca-n 1990-2004. Am fi putut vedea astfel dacă primii doi clasați la parlamentare și-ar fi trimis din nou candidații în runda decisivă pentru funcția de președinte.
Dacă luăm în seamă ultimul scrutin legislativ din 2020 – sau chiar pe cele locale și europene din vară –, constatăm că s-a petrecut ceva nou în raport cu trecutul electoral: partidele clasate pe primele două locuri acum patru ani, ca și acum cinci luni – PSD și PNL – nu au reușit să își mai califice candidații prezidențiali în turul al doilea din 8 decembrie.
Pentru prima dată, un partid clasat pe locul al treilea în competiția legislativă și – noutate absolută! – un candidat fără de partid au reușit să aibă reprezentanți în confruntarea decisivă pentru Cotroceni.
E posibil, deci, să fim în mijlocul unei revoluții politice. Lectura fenomenului e, însă, complicată de intervenția în procesul electoral a două instituții care au asemenea atribuții – CCR și BEC –, și a uneia care nu are – CSAT. Primele au hotărât că e nevoie de o renumărare a tuturor voturilor.
E prima dată când se întâmplă așa ceva, din 1831 încoace. Iar motivele reale sunt obscure: într-un prim moment s-a crezut că în joc ar fi situația învingătorului din turul întâi, pentru ca ulterior să se vorbească despre posibilitatea ca locurile al doilea și al treilea să fie modificate.
În schimb, CSAT s-a concentrat asupra lui Georgescu, hotărând că intrarea lui în finală e foarte suspectă, din pricina folosirii mașinăriei chinezești numite TikTok, care ar fi afectat echitatea votării. Anchete amănunțite ar urma să clarifice detaliile.
Nici renumărarea, nici investigațiile decise ieri nu se vor termina prea repede. Cum toate astea se petrec cu două zile înainte ca electoratul să meargă la urne pentru legislative, singurul rezultat cert al intervenției va fi să semene sămânța dubiului asupra capacității forțelor politice de a juca finala, ca și de a negocia o majoritate pentru un guvern.
Să fim, atunci, nu în mijlocul unei revoluții politice, ci al unei lovituri pe care statul o dă împotriva democrației? Un soi de agravare a procesului de de-democratizare, caracterizat deja de blocarea alternanței politice din 2012 încoace? Ipoteza e credibilă. În primul rând, pentru că perdanții majori ai scrutinului din 24 noiembrie a.c. – PSD și PNL – sunt cei care controlează și CCR, și BEC, și CSAT.
Colonizarea statului de către aceste două partide e cvasi-totală. În al doilea rând, întrucât și decizia de a schimba calendarul electoral le aparține tot lor: și-au tăiat craca de sub picioare și acum par să vrea să o lipească cumva la loc.
Incertitudinea e foarte mare, cu 48 de ore înainte de a merge la urne pentru a alege viitorul Parlament. Nu știm nici cum se vor redistribui voturile lui Georgescu în contul partidelor suveraniste, nici dacă el va rămâne în cursa pentru Cotroceni.
Nu știm nici dacă USR, partidul care o susține pe Lasconi va putea să urce pe al doilea sau chiar pe primul loc la legislative, nici dacă scorul candidatei prezidențiale va fi modificat în urma unei renumărări decise în pripă și realizate în condiții foarte suspecte. E de la sine înțeles că soarta PSD și PNL e cea mai incertă: le va salva statul de la o înfrângere usturătoare la urne?
Să sperăm că poporul merge poimâine în număr mare la vot și că vede viitorul mai clar decât acest stat corupt. Poate că doar așa ar putea fi tranșată, în sfârșit, și o dilemă care ne împovărează sufletele din Decembrie 1989 încoace: revoluție sau lovitură de stat?
*E vorba despre De ce ațipesc parlamentarii și cum plagiază miniștrii?, Humanitas, București, 2023.
Credit foto – Fotograful și scriitorul Ciprian Măceșaru.
