Am participat duminică împreună cu peste 12.000 de oameni au participat la marșul „Împreună pentru Siguranța Femeilor!” din București. Manifestații similare au avut loc și în alte orașe din țară. Scopul marșului a fost de a atrage atenția asupra cazurilor de femicid și violenței de gen, într-un context în care România continuă să înregistreze anual zeci de femei ucise de parteneri sau foști parteneri.
Unii observatori din online (nu neaparat si participanti la mars) au vazut din el doar pancartele cu mesaje precum „Femicidul e simptomul, capitalismul e cauza” sau „Unitatea luptelor împotriva capitalismului”, ori a steagurilor pro-Palestina, considerând că acestea au deturnat tema principală a manifestației.
Scriitoarea Ioana Cărtărescu Petrică, de exemplu, a spus că „un marș care defilează sub steagurile altei cauze e un marș confiscat”, iar Andrei Caramitru a vorbit despre o „preluare de către extrema stângă marxistă”. Pe de altă parte, politologul Vlad Adamescu a subliniat că reacțiile disproporționate față de mesajele anti-capitaliste arată o tendință de a reduce dezbaterea și de a asocia orice critică a capitalismului cu ideologii totalitare.
În replică, Andreea Rusu, directoarea executivă a Centrului FILIA — una dintre organizațiile care coordonează anual marșul — a declarat pentru HotNews că tema evenimentului a fost comunicată clar și constant: prevenirea femicidelor și combaterea violenței împotriva femeilor. Ea a adăugat că grupul cu pancarte ideologice reprezenta cel mult 5% dintre participanți, iar într-o democrație „fiecare e liber să participe la un protest public așa cum consideră”.
Unii profită de moment ca să spună „ia uitați ce radicale sunt feministele!”, ignorând faptul ca în orice mișcare publică apar mesaje diverse. Da, poate ca inclusivitatea oferita de organizatoare nu a fost strategică, ea a fost însă democratică. Iar ceea ce e sigur e că prin reacția la doar o parte din mesajele marșului se întrețin diviziuni artificiale. Într-o perioadă în care democrația noastră e fragilă, accentuarea acestor diviziuni nu aduce nimic bun — nici femeilor, nici bărbaților din această țară.
Există un numitor comun al marșului de ieri: combaterea violenței împotriva femeilor. Este un subiect care a reunit, în ultimii ani, tot mai multe voci, instituții și organizații. Și este, poate, una dintre puținele cauze care mai pot crea consens într-o societate din ce în ce mai polarizată.
Pentru adoptarea unor schimbări legislative — de la recunoașterea și pedepsirea femicidului până la măsuri reale de protecție pentru victime — e nevoie de unitate. Suntem atât de aproape de un pas istoric, încât ar fi păcat să pierdem din vedere esențialul.
Feminismul nu este despre extremism. Este despre viață, siguranță și demnitate. Siguranța femeilor nu este o cauză ideologică, ci una de drepturi fundamentale. Ține de respectul pentru viață, demnitate și justiție — valori care ar trebui să ne unească, indiferent de orientare politică.
