Motto:
“Un nebun aruncă piatra şi 10 înţelepţi încearcă să o scoată.”
(Proverb popular)
Prima rundă a alegerilor prezidențiale din România din 24 noiembrie a generat o surpriză de mari proporții, pe care unii ar putea să o includă în categoria „lebedelor negre”. Calificarea lui Călin Georgescu pe primul loc cu un scor de aproximativ 23% are caracteristicile unui eveniment rar cu consecințe catastrofice pentru establishment-ul politic român. De mult timp nu a mai fost România prezentă în presa internațională în regim de „Breaking News”: BBC, CNN, AP, France 24 sau The Guardian au dat imediat vestea, iar bursa de valori BVB a deschis cu o scădere masivă a valorii acțiunilor.
Imediat, mai mulți analiști, sociologi și jurnaliști au încercat să explice cum Călin Georgescu „a zburat sub radarul” lor și a crescut fantastic în ultimele zile, deși Expert Forum anticipa, cu câteva zile înainte, rolul platformei Tik-tok.
Cea mai facilă explicație pentru succesul lui Georgescu a fost cea legată de rolul tehnologiei, în special platforma Tik-tok, descoperind-se o rețea de conturi legate de Rusia sau de simpatizanți anti-occidentali și pro-ruși, ce l-au promovat agresiv pe Georgescu. Această suspiciune a fost analizată în ședința CSAT din 28 noiembrie a.c. dar concluzia analizei a fost de tipul „Mircea, fă-te că lucrezi!”. Comunicatul CSAT spune că acesta nu are atribuții în desfășurarea procesului electoral și a declinat competența către alte instituții.
O altă explicație sugerează că primarii PSD (dar și unii de la PNL, anti-Ciucă) au primit indicații să transfere câteva voturi pentru Călin Georgescu și George Simion, aceștia fiind de preferat ca și contracandidați pentru Marcel Ciolacu, în turul al doilea. Chiar dacă decizia Curții Constituționale de renumărare a voturilor vrea să lămurească această suspiciune, ea este greu de dovedit dacă frauda nu s-a făcut la modul grosolan, prin falsificarea proceselor verbale.
Din perspectiva stângii academice, Norbert Petrovici încearcă să coreleze votul pentru Călin Georgescu cu „precaritatea” muncitorilor navetiști din zonele industriale aflate în creștere economică, zone dominate de firme cu capital autohton dar și cu condiția de emigrant marginal. Deși este lăudabil acest efort academic, interpretarea domnului Petrovici se bazează pe date statistice și nu triangulează informația cu date obținute din interviuri, care să certifice această ipoteză. Pare că autorul se află în situația din bancul cu muncitorul de la Uzinele Sadu ce fură piese de la fabrica de mașini de cusut dar, când le asamblează, iese tot mitralieră. Capitalul este de vina!
O altă explicație a succesului domnului Georgescu vine dinspre jurnaliștii ce au investigat rețeaua de oameni de afaceri securiști și intelectuali antisemiți din spatele Dianei Şoşoacă. Decizia CCR de a nu valida înregistrarea candidaturii Dianei Şoşoacă la alegerile prezidențiale a stârnit un val de revoltă dar și de susținere a lui Călin Georgescu, din partea acestei rețele.
Desigur, grupul de articole, publicat pe platforma Contributors, în ultima săptămână, contribuie și ele la descifrarea acestui fenomen. Cred că articolul publicat de Gabriel Elefteriu, în Brussels Signal, oferă explicațiile cele mai sistematice. Astfel, Elefteriu consideră că succesul lui Călin Georgescu se datorează celor cinci factori (5M): 1) omului Călin Georgescu; 2) mijloacelor; 3) mesajului; 4) momentului și 5) unei doze de mister. Dacă despre fiecare factor s-a mai spus câte ceva în articolele de mai sus, consider că mesajul a fost cel mai important factor și cel mai puțin analizat. În fond, Călin Georgescu are dreptate, când răspunde jurnaliștilor că cele peste 2.120.000 de voturi sunt date de către oameni în carne și oase, nu de către troli sau boți.
Cum a fost posibil? Mesajele lui Georgescu au fost apreciate ca: scurte, țintite, mistice, revendicative, emoționale sau mesianice. Ipoteza mea că mesajul care a făcut ca oferta să întâlnească cererea electorală, în acel moment, poate fi numit „realism magic”.
Ce este realismul magic?
Fără a face o teorie sofisticată, propun să definim realismul magic drept o paradigmă ce prezintă evenimentele supranaturale ca și când ar fi reale. Acest curent a apărut în literatura secolului XIX (inclusiv cea rusă, de genul Dostoievski) dar devine un curent dominant în literatura latino- americană. Cartea lui Gabriel Garcia Marquez „Un veac de singurătate” este prototipul acestui tip de literatură. După apariția dezbaterilor despre epoca post-adevăr, prin care se afirmă că opinia publică este influențată mai mult de emoții și credințe decât adevărul obiectiv, realismul magic devine un subiect fierbinte și în științele sociale sau în politică. Astfel, „neo-eurasianismul” imaginat de Dughin este preluat şi folosit de către Putin în politică iar „neo-otomanismul” lui Davutoglu este preluat şi folosit de către Erdogan în discursul său. Un autor canadian de origine română, Aurel Braun, a scris despre folosirea de către Putin a realismului magic în sfera politică. Din punct de vedere operațional, Putin folosește naționalismul bombastic și pretinde că apără națiunea rusă de amenințări externe, spune Aurel Braun.
Cum se manifestă, prin analogie, acest realism magic în discursul lui Călin Georgescu? Suntem la început cu analiza şi este utilă colectarea și clasificarea afirmațiilor sale de pe Tik-tok, publicată de către Observator News. Astfel, în loc de politici publice sau de soluții la problemele comunităților, Călin Georgescu propune 430 de afirmații, grupate în categorii, precum: despre apă și energia vieții; despre spiritualitate și misticism; despre vaccinare și manipularea omenirii; despre satul românesc și tradițiile strămoșești; despre România ca far al lumii; despre România și misiunea sa cosmică etc. Aceste mesaje sunt, evident, din categoria realismului magic.
Ele nu au apărut acum, ci au fost plantate, insidios, de-a lungul timpului. Sunt preluate simboluri din sfera misticismului legionar, a național-comunismului şi combinate cu mituri post-moderne de tip Clubul de la Roma sau QAnon. Aș putea să depun mărturie că la colegiile de apărare sau de informații, atât Mircea Malița sau Ilie Bădescu şi ciracii lor erau invitați permanent, ceea ce m-a făcut acum un deceniu să trag un semnal de alarmă în articolul „Prostia ca risc la adresa securității naționale”.
Nu avem timp pentru o analiză sofisticată, dar îi invit pe colegii mei din sfera antropologiei, comunicării, sociologiei sau științelor politice sa facă o analiză a realismului magic. Cum au putut fi manipulați peste două milioane de votanți să pună ștampila pe un promotor al acestui realism magic? Cum a fost posibil ca analiza CSAT să se ocupe de atacuri cibernetice și nu de mesajele, care au captat mentalul colectiv a peste 2 milioane de cetățeni români? Pare mai degrabă o operațiune Psy-Ops, implementată de profesioniști, privind din perspectiva războiului hibrid.
Piatra a fost aruncată, acum este cazul ca cei înțelepți să înțeleagă fenomenul, apoi să se exprime în spațiul public. Dar și publicul trebuie educat, pentru asta.
