Săptămâna aceasta un scandal a cutremurat România. Studente din generații diferite de la SNSPA au acuzat într-un vast material de presă publicat de Snoop.ro pe profesorul Alfred Bulai de hărțuire sexuală și abuz psihologic. Acuzațiile privesc fapte care s-au petrecut pe parcursul a 30 de ani, sunt coroborate de mai multe victime și întărite inclusiv prin înregistrări audio. Între timp au apărut mărturii și împotriva colegului de catedră al Domnului Alfred Bulai, Marius Pieleanu.
Într-o țară normală principalii lideri politici care ne conduc ar fi ieșit cu declarații despre gravitatea faptei și solicitări de clarificare urgentă și cât mai transparentă a speței.
Într-o țară normală liderii politici din guvern ar fi dat un mesaj de solidaritate și de sprijin moral pentru victimele acestor abuzuri și ar fi spus clar că pe viitor astfel de comportamente nu mai pot fi tolerate.
Că România are un drum lung și complicat de parcurs pentru că să ajungă o țară în care femeile să se simtă în siguranță, dar că e un drum pe care îl vom parcurge împreună. Și ar fi prezentat măsurile pe care guvernul le va lua începând cu al doilea moment.
Dar visez. Toate aceste lucruri s-ar fi întâmplat într-un stat în care principalii lideri de la putere sunt aliați, nu agresori ai femeilor.
În schimb, noi suntem conduse și conduși de politicieni care sunt feminiști doar atunci când dă bine: de 8 martie și, ocazional, la întâlniri ale organizațiilor de femei de la ei din partid. Uită să fie feminiști atunci când e vorba de a promova femei politice și mai ales uită să fie feminiști atunci când e vorba de a proteja româncele de abuzurile de tot felul la care sunt supuse zilnic.
Într-o țară ca România, în care în fiecare săptămână este ucisă câte o femeie, în care doar anul trecut au fost emise 25.000 de ordine de protecție dintre care peste 5.000 au fost încălcate, prim-ministrul Marcel Ciolacu reacționează la scandalul iscat de acuzațiile aduse profesorilor Alfred Bulai si Marius Pieleanu spunând că nu e cazul să îi judecăm și compară într-un mod revoltător și inacceptabil perioada comunistă cu așteptarea absolut normală a societății că șeful guvernului să ia o poziție pe acest subiect. „Nu intervenim într-o anchetă penală (…) Eu am trăit în comunism, nu vreau să mai trăiesc, vreau într-o societate cu independență a autorităților”.
Între timp (se mai miră cineva?) președintele Iohannis tace.
Politica e despre priorități și valori. Premierul Ciolacu prin afirmațiile de azi s-a situat în tabăra agresorilor, nu a aliaților. Pentru că nu, domnule premier, nu există o poziție confortabilă de mijloc, în care doar privești de pe margine, în timp ce discret încerci să bagi cu piciorul înapoi gunoiul sub preș.
Am tot tăcut ca țară pe modul în care sunt tratate femeile, în timp ce ne situam constant în coada clasamentelor europene în ceea ce privește egalitatea de gen, fiind întrecuți la acest capitol și de vecinii noștri din est. Acum, când niște tinere curajoase și-au ridicat vocile în sfârșit, minimul decenței este să le ascultăm, nu să le îngropăm vocea în comisii obscure și audieri în spatele ușilor închise.
Într-o țară normală premierul ar fi ieșit azi în conferință de presă cu victimele lângă el și le-ar fi mulțumit pentru curajul de a zice ce statul român a ținut atât de mult timp sub tăcere: că nu e sigur să fii femeie în România.
Așa ar fi dat un mesaj puternic de sprijin și schimbare de direcție. Din păcate momentul a fost ratat. Până să se întâmple asta, mesajul meu către victime e simplu: noi, restul, vă credem.
