1,8K

Cum văd că toată lumea e pusă pe predicții pentru 2026 (majoritatea absurde), m-am trezit și eu pe 1 ianuarie într-o dispoziție profetică și m-am hotărât să o articulez, ca să dau realității prilejuri să mă contrazică. Așadar, ce văd eu că se poate întâmpla în 2026, în lipsa de ‘lebede negre’:

1. Războiul din Ucraina va lua o pauză, deși o soluție sustenabilă pe termen lung nu se întrevede (cel puțin nu atâta timp cât Trump își menține poziția de cel mai distructiv idiot al planetei). Teritorii vor fi cedate Rusiei, în schimbul nu al unor garanții de securitate goale de conținut din partea celui mai distructiv idiot al planetei, ci în schimbul răgazului necesar de a integra Ucraina în sistemul economic, politic și militar European, pentru a face o invazie viitoare mult prea costisitoare pentru Rusia.
2. China nu va invada Taiwanul, deoarece o astfel de soluție costisitoare economic și geopolitic ar fi văzută ca un eșec strategic, chiar în caz de succes tactic. La Beijing nu se gândește la fel de disperat ca la Moscova sau de naiv ca la Washington, iar în lipsa unei oportunități evidente (cum a fost COVID), se va menține status quo-ul. Punerea în aplicare a unui plan de blocadă și sufocare a insulei – singurul viabil – este dependentă de o conjunctură complexă, atât în plan extern, cât și în plan intern (presiune crescută din partea publicului cauzată de încetinirea economiei de exemplu).
3. Uniunea Europeană se va trezi din somnul birocratic (asta e mai mult dorință decât profeție) pentru a se proteja de reacția probabil agresivă (ca întotdeauna) a Rusiei la propria vulnerabilitate (economică – fiind deja în pragul colapsului, politică – regimul lui Putin trebuie să găsească un alt ‘raison d’être’ sau va dispărea în paginile cărților de istorie despre dictaturi criminale). Se vor pune bazele unei viitoare federalizări și extinderi, se va investi masiv (și profitabil) în reconstrucția Ucrainei, iar toate astea se vor întâmpla pentru că alternativa înseamnă dezintegrare, iar Europa nu este pregătită să dispară, cel puțin nu atâta timp cât valorile pe care s-a construit mai supraviețuiesc măcar într-o parte din cetățenii săi (și ai altora).
4. Statele Unite își vor continua sprinten autosabotajul geopolitic, atât prin acțiuni monroiste în Venezuela, care pot escala ușor în confruntare militară directă, cât și prin retorici și acțiuni economice din ce în ce mai agresive față de aliați (câți or mai fi) și rivali (Uniunea Europeană și China). Vor crește presiunile pe Groenlanda, fără succes.
5. Axa Răului, care nu exista nici înainte, nu o va duce prea bine în 2026. Regimul ayatollahilor își trăiește ultimele zile, regimul putinollahilor va trebui să găsească și alte resurse decât asasinate politice și amenințări externe imaginare pentru a nu-l imita, iar regimul madurollahilor atârnă de dispozițiile matinale ale lui Trump.
6. România va insista în irelevanța geopolitică din cauza liderilor slabi și fără viziunea de a profita de o conjunctură locală favorabilă dată de o pace, fie ea și temporară, în Ucraina. Curluntrismul a fost și rămâne singura noastră abordare în relațiile internaționale, iar acest lucru este bine cunoscut și la Washington, și la Bruxelles, și la Kiev. Noi nu profităm, noi vrem doar să nu deranjăm, și poate ne pică ceva de la masa decidentilor.
7. Guvernul Bolojan va cădea. Ceea ce ar fi trebuit să se întâmple deja în 2025 e inevitabil în 2026 din cauza disfuncționalității și toxicității evidente din interiorul acestei coaliții împotriva firii, ținută la un loc doar de iluzii de stabilitate și unele interese din ce în ce mai puțin comune. Acum că a redus deficitul și insistă cu măsuri nepopulare (uneori foarte proaste, precum cea cu concediul medical plătit de angajatori, care va introduce noi surse de tensiune socială în schimbul unor beneficii economice relative minore), nu ar trebui să fie foarte greu să se scape de acest relativ capabil și bine intenționat, dar fără multă viziune și curaj premier-contabil al României, mai ales că presiunile externe pentru sta-bi-li-ta-te la București vor scădea odată cu pacea temporară din Ucraina. Nici nu vreau să-mi imaginez ce vom avea în schimb.

Dacă îmi ies zero din șapte, consider o schimbare de carieră în analist politic. 

La mulți ani și un 2026 mai puțin absurd decât anul ce a trecut!