Anunțul surprinzător al președintelui Nicușor Dan de a participa la Consiliul Păcii (Board of Peace) propus de președintele Trump a divizat opinia publică și a stârnit reacții diverse în mediul nostru online. Am selectat câteva opinii privind această decizie a Palatului Cotroceni pentru a avea toate argumentele unei dezbateri critice la îndemână.
Remus Ștefureac (sociolog)
O decizie în interes național
Geografia particulară a României raportată la condițiile geopolitice marcate de proximitatea față de teatrul de război, climatul politic intern fragmentat, opinia publică hiper-polarizată și nevoia critică de a garanta securitatea țării cu orice preț fac ca decizia președintelui Nicușor Dan de a participa, în calitate de observator, la Consiliul pentru Pace inițiat de președintele SUA sa fie una înțeleaptă, pragmatică si în interesul național al țării noastre.
Amestecul ideologiilor și pasiunilor politice în această chestiune, deși inevitabil, trebuie ignorat. (Sursa aici)
Radu Carp (profesor de științe politice la UB)
Haideți să realizăm o analiză detaliată a participării lui Nicușor Dan la Board of Peace.
Ieri, la ora 11:37, aflându-se la Addis Abeba, Giorgia Meloni anunța participarea Italiei în calitate de observator. Aceasta a precizat, de asemenea, că ministrul de externe, Antonio Tajani, se află la München și discută cu partenerii europeni despre reprezentarea la BoP, dar a subliniat că nu s-a decis nivelul de reprezentare la Washington. Meloni a anunțat și că doamna Šuica, comisar european, va participa la ceremonia de la Washington. Tot ieri, la ora 19:27, la Nicosia, Cipru a anunțat că va participa la BoP ca observator, dar că va decide nivelul de participare în următoarele zile. Cipru deține președinția semestrială a UE și a fost prezent la Sharm El-Sheikh atunci când a fost inițiat BoP.
Duminică, la ora 14:10, Nicușor Dan a anunțat că România va participa în calitate de observator.
Este evident că au existat consultări pe axa Roma – Bruxelles – Nicosia – București, corelate cu consultări cu partea americană la München. România nu a acționat singură, ci în consultare cu partenerii săi europeni.
Ce înseamnă statut de observator? Carta BoP nu definește acest statut. Pentru moment, înseamnă doar participare la ceremonie și atât. Nu îl aplaudați pe Nicușor foarte tare și nici nu îl blamați pentru opțiunea sa.
Dacă tot va merge la Washington, România ar trebui să ceară o întâlnire în formatul: Dan – Šuica – reprezentant Italia – reprezentant Cipru – reprezentant Bulgaria cu Donald Trump. Ar trebui, de asemenea, să vină cu o ofertă clară pe dimensiunea militară de peacekeeping în Gaza.
La lucru, nu e timp de speculații și reflecții aprofundate.
***
Ce se va discuta, pe fond, la Washington, cu ocazia primei reuniuni BoP? Mai mult ca sigur, operaționalizarea ISF – International Stabilization Force, despre care știm că va fi condusă de generalul american Jasper Jeffers. Mai multe țări au anunțat deja cum și cu ce vor contribui. Italia a ales să fie observator, ca și România, însă va veni cu oferta unor trupe de carabinieri — o prezență mai mult simbolică.
În această seară, la o emisiune, l-am întrebat pe ministrul Apărării, Radu Miruță, dacă România are în plan să vină cu o ofertă similară la reuniunea de la Washington. Răspunsul a fost negativ. Prin urmare, discuția concretă despre cu ce poate contribui România la implementarea Rezoluției ONU 2803 din 2025 nici nu a avut loc.
Lăsând la o parte BoP, MAGA, Trump etc., de ce nu ne-am făcut din timp lecțiile? Am auzit că „România are mare experiență în Orientul Mijlociu”. Să verificăm. La misiunea ONU de menținere a păcii UNIFIL, la granița Israel – Liban, România nu face parte din cele 50 de țări care participă. Din ce motiv? Nu știm. Dacă dezvălui că și Republica Moldova participă la UNIFIL cu 3 militari…
Aici suntem. Mai exact — nicăieri. (Sursa aici)
Andrei Colțea (autor Comunitatea Liberală)
România, prin președintele său, va participa la reuniunea Consiliului pentru Pace convocat de președintele SUA, Donald Trump. Suntem unicii din Europa alături de Belarus, Kosovo, Albania, Ungaria și Bulgaria. Mai nou, și Italia va fi probabil observator, dar ei mereu au jucat la alt nivel și au obținut beneficii de la toți; acum e un fel de punte neoficială între Bruxelles și Washington.
München sau Davos erau prea departe, dar la Washington a zis că poate iese de un tort cu forma ultimei fantezii geopolitice a lui Trump.
În sfârșit, a făcut și Nicușor un pas, a luat o decizie — asta e vestea bună. Vestea proastă e că pasul e în direcția greșită. În general, consider că e mai bine, ca lider, să faci pași decât să stai pe loc, chiar cu riscul de a greși, deoarece o vei face maximum 20% din timp dacă ești cât de cât inteligent. Deocamdată, are 100% la greșeli. (Sursa aici)
Vladimir Tismăneanu (Profesor de științe politice, Universitatea Maryland)
Ceea ce știm cu precizie acum este că la reuniunea Consiliului Trumpist al Păcii vor fi prezenți Viktor Orbán și Nicușor Dan. Nu Franța, nu Germania, nu Anglia, nu Spania, nu Polonia, nu Cehia. Un premier și un președinte din două țări care fac parte din NATO și din UE.
Primul este contestat în propria țară; este privit ca un gangster politic și economic. Al doilea a ajuns președinte ca urmare a unor alegeri contestate de trumpiștii din România și de amicii lor de la Washington.
De ce se duce Nicușor Dan la Washington? Erau destule argumente plauzibile pentru a nu participa, fie și cu straniul statut de „observator”. Mi-e teamă că avem de-a face cu ceea ce putem numi realismul păgubos. România este vecină cu Ucraina. Consilierii domnului Dan știu care este poziția lui Orbán: putinofilie, ucrainofobie, xenofobie, ultranaționalism. Parte din alergia lui Trump la Zelenski, sunt convins, vine din ce i-a „vândut” nostalgicul lui Horthy.
Rândurile acestea sunt scrise de un intelectual americano-român care, pe 29 decembrie 2024, a lansat un apel public către intelectualii români pentru susținerea lui Nicușor Dan.
***
Ce consecințe ar fi putut avea neparticiparea la o inițiativă concepută grăbit și cu durată de viață incertă? Mai ales în compania cui? Este unul dintre cazurile de proximitate jenantă. Să fii acolo lângă Viktor Orbán poate fi idealul unui Nawrocki. Ori nici măcar al lui.
Consecințele ar fi fost aceleași precum, să zicem, pentru Polonia. Ori pentru Cehia. Ori pentru Danemarca. Ori pentru Portugalia. Ori pentru Slovacia. Prezența pe post de „observator” este reductibilă la expresia „nici cal, nici măgar”. Altfel spus, nici în car, nici în căruță.
Nu cred că rațiunea de stat se sustrage moralității. Mă opun unei asemenea perspective. Nu este „realistă”, ci acomodaționistă, conjuncturistă. Mai categoric spus, cinică și oportunistă. Nu mă refer la o ipotetică moralitate abstractă. Am în vedere o urgență, o indispensabilă responsabilitate morală. Nu sunt kissingerian. Cred că NATO și UE sunt întemeiate pe principii morale, nu (doar) pe interese politice posibil schimbătoare.
Un proverb evreiesc pe care l-am aflat cândva de la criticul literar și intelectualul public Irving Howe spune că nu poți dansa la toate nunțile la care ești invitat. (Sursa aici)
Răzvan Chiruță (jurnalist)
Participarea României la Consiliul de Pace al lui Trump nu este, din punctul meu de vedere, o decizie greșită. Nicușor Dan merge acolo ca observator, o poziție mai degrabă neutră, menită să nu-l supere pe președintele SUA.
Iar asta este de înțeles. România nu-și permite să ostilizeze SUA, indiferent cine o conduce temporar. Avem un război la graniță, Rusia reprezintă o amenințare directă, avem nevoie de scutul de la Deveselu, de soldații americani și de o colaborare cu Casa Albă.
Politica externă nu este ca o relație dintre noi oameni, de tipul „m-ai supărat, nu mai avem ce vorbi”. Aici primează interesul țării, nu orgolii personale, mizele mari, mișcările globale și cum să te protejezi cât mai bine.
Într-adevăr, în schimb, ceea ce irită opinia publică la decizia lui Nicușor Dan, așa cum au remarcat deja mulți comentatori pe aici, este agenda președintelui: la Davos, unde a fost o întâlnire importantă, nu „merge teleleu”, la Munchen, trimite ministrul de Externe și pe cel al Apărării. Și dintr-o dată, brusc, nu mai e problemă să „umble teleleu” la o un consiliu care adună mai mult dictatori decât state democratice.
Pare mai degrabă o gândire de vasal, de stat slab, care ignoră aliații apropiați și se înclină cu entuziasm în fața unei administrații care apreciază mai degrabă golanii, agresorii, decât pe cei care i se supun cuminți.
Președinția României nu arată coerență, nu pare să aibă o linie clară ce vrea, până la urmă (sau dacă are, rămâne în culise, nu se vede în public) și asta dă foarte prost. (Sursa aici)
Emilian Isăilă (jurnalist)
Consiliul Păcii, lansat de Donald Trump, e o organizație caricaturală care va dispărea odată cu ieșirea din scenă a liderului american.
Președintele României nu are susținerea politică să plătească un miliard de dolari pentru ca țara noastră să devină membru cu drepturi depline în clubul lui Trump.
Pe de altă parte, din perspectivă diplomatică, Nicușor Dan nu avea cum să refuze o invitație oficială a președintelui SUA.
Ar fi fost un gest greșit, în contextul relațiilor pe care România le-a dezvoltat cu SUA în ultimele trei decenii, indiferent cine a fost la Casa Albă sau la Palatul Cotroceni.
Soluția cu statutul de observator e salvatoare, fiind folosită și de Italia.
Cu toate că mulți dintre cei care au votat cu Nicușor Dan sunt dezamăgiți de decizia președintelui, în opinia mea nu asta e cea mai mare greșeală făcută de acesta în primul său an de mandat.(Sursa aici)
Rodica Culcer (jurnalistă)
Ce e de fapt BOP, de la care nu se poate să lipsim? Autorizată de o rezoluție ONU referitoare la consolidarea păcii și reconstrucției în Gaza, BOP își vizează de fapt mai mult decât a autorizat ONU, pentru că, potrivit cartei sale, semnate la Davos, își propune să rezolve și alte conflicte în afara celui din Gaza, are un mandat care depășește termenul limită stabilit de ONU, adică 2027, și, mai ales, pentru că Donald Trump a fost declarat președinte pe viață al BOP cu drept de veto.
Rezultă că toți cei care aderă la BOP se supun autorității lui Trump, președinte temporar al SUA. Fantoma lui Ceaușescu, care nu-și accepta condiția de muritor, pare să plutească deasupra selectei adunări de la Washington.
Ce stat care se respectă poate accepta un asemenea act de subordonare? Marile puteri din Europa – Germania, Franța, Marea Britanie, și nu numai ele – au refuzat această nouă formă de vasalitate. Din UE, doar Bulgaria și Ungaria s-au înscris ca membri fondatori, Italia a găsit formula de participare ca observator, îmbrățișată și de noi, iar UE a decis în final să trimită și ea un observator, ca gest de bunăvoință.
Ergo, cu excepția Italiei, care are interese comerciale importante în SUA, statele mari și sigure pe ele nu se duc la Washington; se duc doar statele mici și periferice din Europa, sau cele care contestă instituțiile europene, ca Ungaria lui Orban, pentru că își doresc să fie validate de noua Înaltă Poartă de peste Ocean. Acestea nu sunt preocupate de faptul că BOP este condus de un politician care respinge valorile democrației liberale ca pe un semn de slăbiciune și refuză o ordine internațională bazată pe reguli și pe dreptul internațional. (Sursa aici)
