Dacă, asemenea reginei din Albă ca Zăpada, PNL s-ar uita dimineața în oglindă și ar întreba „oglindă, oglinjoară, cine e cel mai liberal partid din țară?”, probabil că nu ar primi răspunsul dorit, care să-i confirme unicitatea pe ogorul liberalismului românesc doar pentru că poartă același nume cu partidul Brătienilor de altădată. De aceea nici nu își pune această întrebare, ci doar se afirmă pe sine ca unic partid liberal, deși, în realitate, nu este nici unic, nici liberal, judecând după cum s-a pliat pe cerințele PSD de la Dinu Patriciu încoace, culminând cu nefasta epocă Iohannis, care a metamorfozat PNL într-un reprezentant de ordin secundar al intereselor GRIVCO.
Teoretic, epoca Iohannis s-a încheiat, iar PNL are un nou lider, în persoana premierului Bolojan, care nu este responsabil de tarele partidului. Totuși, deși a propus o reformă a partidului, a pus un bemol liberalismului, propunând ca PNL să devină un partid al valorilor tradiționale, conservatoare. Totodată, cum domnul Bolojan, în mod justificat, este foarte ocupat cu guvernarea, nimic nu pare să se fi schimbat în mentalul de tip GRIVCO al PNL, iar prestațiile apreciabile, cu deschideri reformiste ale miniștrilor asumați de partid nu vin de la pnl-iștii cu ștate vechi, ci de la Dragoș Pâslaru, provenit din REPER, și de la Alexandru Nazare, de care PNL nu a știut cum să scape mai repede după scurtul său mandat la ministerul Finanțelor din guvernul Cîțu.
De fapt, singurii miniștri care au inițiat reforme de tip liberal sunt cei proveniți din USR, mai cu seamă Diana Buzoianu și Radu Miruță. Oana Țoiu la MAE și Ionuț Moșteanu la MApN au atacat și ei establishment-ul putred, dar ministerele lor nu sunt preponderent reprezentative pentru liberalism.
Iată de ce PNL, la fel ca regina bătrână și geloasă din poveste, nu poate primi din partea oglinzii magice decât răspunsul cunoscut, și anume că există un partid mai reprezentativ pentru liberalism decât este structura deformată de Iohannis și Ciucă, în care Eduard Hellvig și Hubert Thuma fac exact jocurile pe care Hellvig susține că nu le face, și care nu a găsit alt candidat pentru funcția de președinte decât epava politică numită Crin Antonescu, simbol al USL.
Și pentru că răspunsul oglinzii nu poate fi altul, iar performanța miniștrilor USR și, respectiv, PNL, este la vedere, pnl-iștii au spart oglinda și fac ceea ce știu mai bine: încearcă să-și distrugă concurența, ceea ce demonstrează din plin atacurile din ultima vreme a unor lideri locali sau parlamentari PNL la adresa USR. Cam așa sună replica activului PNL (cu care nu-l asociem pe Ilie Bolojan) la eleganta invitație la colaborare a celor două partide liberale formulată de profesorul Cristian Preda pe această platformă.
Este limpede însă că PNL, care în istoria sa recentă a fost loial doar PSD, nicidecum partidelor opuse acestuia – ca PNȚCD, PD/PDL, sau USR -, nu va lua în considerare o colaborare cu un partid autentic reformist și liberal ca USR (cel puțin până acum), atâta vreme cât se luptă cu acesta pentru Primăria Generală a Capitalei. Problema ar trebui să fie simplu de rezolvat, dar este complicată nu doar de concurența dintre PNL și USR la succesiunea lui Nicușor Dan, ci și de obstrucția exercitată de PSD, care nu vrea ca alegerile să aibă loc și recurge la șantajul devenit deja un brand al partidului.
Ne-am obișnuit însă ca în spatele fiecărei poziții stupide a PSD să se ascundă un interes politic al conducerii partidului. Așa se întâmplă și acum: PSD a făcut „grevă” în coaliție și nu a venit la ședințe pentru a evita cedarea unor funcții către USR, așa cum prevede protocolul coaliției create pentru susținerea noului guvern; și nu vrea alegeri locale la București cu candidat comun PNL-USR, pentru că știe că le-ar pierde. Acesta este de fapt corolarul sondajelor de opinie care au testat candidații principalelor partide la Primărie.
Astfel, deși sondajele CURS și INSCOP îl dau câștigător pe primarul sectorului 4 Daniel Băluță, este clar că o candidatură comună PNL-USR l-ar pune în dificultate pe psd-ist. Reversul medaliei este că USR și PNL „nu pot câștiga decât împreună”, altfel cedează Capitala PSD, iar electoratul lor, dacă se mai gândește cineva la el, nu îi va ierta niciodată.
La această provocare, PNL a reacționat pe două voci: unii, cei traumatizați încă din 2021 de intransigența „Drulăului”, întețindu-și atacurile la adresa USR, la unison cu PSD; iar alții, reprezentați de premierul Bolojan, președintele PNL, chemând elegant, printr-o demonstrație logică, la o alianță PNL-USR pentru susținerea lui Ciprian Ciucu. Logica domnului Bolojan se lovește însă cel puțin la ora actuală de susținerea pe care președintele Nicușor Dan a sugerat că i-ar acorda-o lui Cătălin Drulă.
Este de înțeles ca USR să-și dorească să administreze un oraș mare, pentru a-și demonstra abilitățile, la fel cum și-a dorit să participe la guvernare pentru a arăta că poate construi și reforma. Cu toate criticile psd-iștilor și ale pnl-iștilor, Cătălin Drulă are competențe incontestabile în materie de infrastructură și destul curaj pentru a sparge cercurile de interese mafiote. A dovedit-o din plin ca ministru al Transporturilor.
Așadar, cine vrea o schimbare de paradigmă în administrarea Capitalei ar putea vedea în el candidatul potrivit. În comparație cu Cătălin Drulă, Ciprian Ciucu are un profil mai apropiat de cel de „om al sistemului”, deși nu i se poate asocia deocamdată niciun scandal de corupție, nicio malversațiune. Altă problemă ar fi că PNL a format în CGMB o majoritate cu PSD și PUSL-ul lui Piedone. Va schimba PNL partenerul dacă noul primar va fi Cătălin Drulă? Dar dacă câștigă Ciprian Ciucu? Va rămâne PNL în alianță cu PSD sau se va alia cu USR?
Nu putem ști, pentru că și Nicușor Dan a candidat susținut de USR și a admis apoi o majoritate PNL-PSD-PUSL. După cum am văzut deja de câțiva ani, Nicușor Dan se răzgândește ușor, fără să dea explicații, dar și aceasta este o altă discuție.
Problema noastră are așadar două componente: 1. dacă vom putea avea alegeri pentru Primăria Generală a Capitalei la termenul prevăzut de lege, cum este democratic și firesc, sau guvernul va ceda hachițelor PSD, în disprețul legii și al intereselor bucureștenilor, și 2. dacă PNL și USR se vor putea înțelege asupra unui candidat comun.
Până la urmă, cele două partide ce se revendică de la liberalism sunt condamnate să colaboreze, dacă nu vor să cedeze rușinos în fața PSD (fie vorba între noi, o astfel de cedare nu ar fi o problemă pentru mulți pnl-iști). În plus, după cum se vede cu ochiul liber, premierul Bolojan nu își poate promova reformele fără USR, singurul partid care le susține activ. Mai rămâne de văzut dacă în negocierile dintre partide va câștiga regina bătrână și geloasă sau rivala ei mai tânără și mai dinamică.
Oricât ar fi de tentant, nu voi face absolut nicio previziune, pentru că partida nu este jucată și nu se știe cât de mult se va implica Nicușor Dan.
Oricine va fi ales Primar General însă va deveni un potențial rival al său pentru prezidențialele viitoare. Grea alegere pentru un președinte care lucrează deja pentru al doilea mandat înainte să-l fi început cu adevărat pe primul!
Spun doar atât: ca bucureșteancă autentică, mai veche oricum pe aici decât președintele Nicușor Dan, îmi doresc o schimbare reală, care, după atâtea compromisuri penibile și jumătăți de măsură, nu poate veni decât de la un liberal curajos, fără rezerve.
