După alegerile generale au apărut în media o serie de discuții și informații cu privire la strategiile folosite de partide cu scopul de a crește șansele propriilor candidați de a trece în turul doi al alegerilor prezidențiale, respectiv de a ajunge președinte. Una dintre aceste strategii, de altfel și recunoscută public de doi reprezentanți importanți ai PSD, a constat în transferul de voturi dinspre Ciolacu (PSD) spre Simion (AUR) (în prima parte a zilei de vot), posibil și spre Georgescu (în partea a doua a zilei de vot).
Întrebări
Ipoteza transferului de voturi dinspre PSD spre Simion și / sau Georgescu este susținută de datele existente? Dacă da, cât de mare a fost acest transfer? A variat intensitatea transferului în funcție de regiune și mediul de rezidență? Ce alte transferuri importante de voturi au existat?
Metodologie
În extrem de puține situații institutele de sondaje din România fac publice bazele de date. Rapoartele publicate de aceleași institute nu prezintă aproape niciodată tabelul de asociere dintre votul pentru partide și votul pentru candidați. Chiar dacă aș fi avut acces la astfel de date, le-aș fi privit cu anumite rezerve, pentru motive ce țin de limite metodologice și practice. În principal este vorba despre numărul foarte redus de cazuri asociat fiecărei perechi partid-candidat. De exemplu, în cazul unui eșantion de 1000 respondenți, rămânem cu aproximativ 900 alegători care declară că vor vota / au votat, respectiv cu aproximativ 700 de alegători care declară intenția de a vota / votul efectiv pentru un anumit partid. Pentru situația în care avem cinci partide și cinci candidați, rezultă un număr de 25 perechi (partid – candidat), deci o medie de 28 cazuri pe pereche. O estimare care se bazează pe un număr atât de mic de cazuri are o imprecizie foarte mare. Mai mult, în cazul unor perechi „sensibile”, tentația respondenților de a ascunde răspunsul sau de a declara un alt răspuns decât cel real este clar mai mare (de aici și erori de estimare mai mari). Simplu spus, unii alegători nu vor recunoaște că au votat / intenționează să voteze pentru un alt candidat decât candidatul oficial al partidului. În concluzie, o analiză la nivel individual, bazată pe declarații din sondaje, nu este cea mai bună strategie.
O soluție alternativă este analiza / inferența ecologică. E vorba de o analiză realizată pe date la nivel agregat cu scopul de a produce inferențe cu privire la situația de la nivel individual. În domeniul studiilor electorale analiza este cunoscută sub numele de „voter transition matrix / probabilities”. Pentru a reduce cât mai mult posibilitatea realizării unor inferențe incorecte, e important să folosim date situate la un nivel de agregare cât mai redus. Prin urmare, toate analizele asociate acestui text sunt realizate pe datele oficiale la nivel de secție de vot (turul 1 de la Prezidențiale, respectiv Camera Deputaților). Am considerat toate secțiile de vot, inclusiv cele din străinătate. Pentru a simplifica prezentarea datelor, am redus analiza la partidele / candidații care au obținut un număr relativ mai mare de voturi.
Două precizări importante: (1) Analiza nu permite identificarea cauzei transferului de voturi: un alegător poate vota cu un alt candidat decât cel propus de partid în baza unor motivații și preferințe personale sau, dimpotrivă, pentru că așa i-au cerut reprezentanții partidului preferat. (2) Pentru că ne interesează transferul de voturi dinspre partide spre candidați, am realizat analiza ca și cum alegerile parlamentare ar fi avut loc înainte de cele prezidențiale.
Rezultate
Valorile din grafic sunt procente pe linii (totalul pe fiecare linie e 100%), deci indică, pentru fiecare partid, ponderea voturilor care s-au dus spre un anumit candidat. La nivelul fiecărei perechi (celule / combinații partid + candidat), mărimea relativă a transferului este comunicată vizual prin intermediul intensității culorii și a mărimii pătratului din fundal. O culoare roșie mai intensă, respectiv un pătrat mai mare, indică o pondere mai mare a voturilor transferate dinspre un partid înspre un candidat.
Cel mai mare transfer de voturi apare în cazul POT: 84% dintre voturile primite de POT au mers la Georgescu. Pe locurile următoarea se situează perechile USR – Lasconi (aceasta primește 79% din voturile obținute de USR), SOS – Georgescu (primește 68% din voturile obținute de SOS), PSD – Ciolacu (67%), PNL – Ciucă (51%), AUR – Simion (46%) și AUR – Georgescu (37%).
Important pentru întrebările de interes aici, 7% dintre voturile PSD merg la Simion, iar 6% la Georgescu. În cazul lui Simion procentul este mai mare (9-10%) în regiunea Vest și în ruralul din regiunea Centru. În cazul lui Georgescu procentul este mai mare (9-10%) în regiunea Nord-Vest și în urbanul din regiunea Sud-Est.
Alte transferuri importante: PNL – Lasconi (12%), SOS – Simion (16%), Alt partid – Lasconi (25%), Alt partid – Georgescu (13%), PSD – Alt candidat (14%), PNL – Alt candidat (18%), USR – Alt candidat (15%), Alt partid – Alt candidat (43%).
Pun mai jos un grafic alternativ de ilustrare a transferului de voturi ca valori absolute. Totalurile nu reproduc exact valorile oficiale deoarece graficul include la categoriile Alt partid și Alt candidat, pe lângă voturile obținute de restul partidelor și candidaților, și intrările, respectiv ieșirile de voturi (cei care au votat doar la una dintre cele două alegeri).
Un exemplu de citire a rezultatelor în cazul PSD: din cele 2030 mii de voturi primite de PSD, 1355 mii au mers spre Ciolacu, 140 mii spre Simion, 118 mii spre Georgescu și 292 mii spre alți candidați (Geoană în principal). Și un exemplu în cazul voturilor obținute de Georgescu: din cele 2120 mii voturi obținute de Georgescu, 614 mii au venit de la votanții AUR, 499 mii de la POT, 463 mii de la SOS, 118 mii de la PSD, 94 mii de la PNL și 310 mii de la alt partid (sau de la cei care au votat doar la turul 1).
