Cred că regretatul critic Nicolae Manolescu e cel care, în anii nouăzeci, a vorbit, cel dintâi, despre „terorism fără teroriști” și, mai apoi, despre „corupție fără corupți”, ca să marcheze faptul că vinovații pentru morții din zilele Revoluției și, respectiv, pentru devalizarea bugetului statului, nu sunt de găsit. Azi, trăim vremuri la fel de paradoxale. Ne-au arătat-o evenimentele petrecute săptămâna trecută, după decizia CCR referitoare la pensionarea magistraților.
Cinci din cei nouă judecători ai Curții au respins legea care prevedea ca pensia să înceapă pentru toată lumea la aceeași vârstă, iar cuantumul acesteia să nu depășească, în cazul magistraților, 70% din ultimul salariu net, față de 80% din cel brut, cât e acum. Când s-a anunțat decizia, s-a sugerat că ar fi fost vorba doar despre o chestiune formală: guvernul nu ar fi așteptat 30 de zile un aviz de la CSM.
Imediat după aceea, șeful PSD a anunțat că va cere colegilor săi din guvern să formeze un grup de lucru pentru a rescrie legea. Eram într-un studio de televiziune când am aflat asta și am dedus imediat că Grindeanu nu vrea doar respectarea celor 30 de zile, o perioadă pe care, în treacăt fie zis, CCR a ignorat-o în cazul altor legi contestate. De ce ai face o comiție dacă e vorba doar să aștepți o lună un aviz? PNL, UDMR și USR au refuzat invitația. Și bine au făcut.
Căci lucrurile s-au lămurit în orele următoare. Președintele PSD le-a invitat pe judecătoarele Costache și Savonea, aflate în fruntea CSM și, respectiv, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca și pe procurorul general, pentru a defini o alternativă la proiectul cu care premierul Bolojan și-a angajat răspunderea în fața Parlamentului. De fapt, S. Grindeanu i-a chemat pe cei trei magistrați aflați în fruntea celor mai înalte instituții judiciare să legifereze. Ca și cum nu era de ajuns că judecătorii propuși de PSD în CCR votează constant cum vrea partidul care i-a propulsat acolo.
Dacă, ani la rândul, PSD a controlat puterea judecătorească prin presiunile exercitate de guvern, acum principalul partid din România caută să-și impună punctul de vedere asupra justiției forțând abandonarea puterii legislative și preluarea acesteia de către magistrați. Care absolvă de vină corupții din PSD, decid în CCR ce vrea liderul aceluiași partid sau, prin vârfurile Înaltei Curți ori ale CSM, ar putea face legea. Sub bagheta unui politician aflat în fruntea unui partid, dar și a camerei inferioare, separația puterilor a ajuns o vorbă în vânt.
Avem magistrați, dar mă tem că, în curând, nu vom mai avea magistratură…
