Una dintre cele mai bune cărți despre dezinformare și manipulare politică a fost lansată luni seara la Librăria Cărturești, în prezența profesorului Armand Goșu, de la Universitatea București, și a lui Sorin Ioniță, președintele EFOR. Moderatoare a fost jurnalista Magda Grădinaru, de la publicația online Spotmedia. Un public numeros, format majoritar din studenți, a umplut sala de conferințe a librariei.
Numele cărții – Aceasta nu e propagandă! Aventuri în războiul cu realitatea – sugerează un trend extrem de actual. Suntem prizonierii unei epoci în care nu numai că avem opinii diferite, însă avem și felii de realitate diferite, decupate de sursele de informații la care suntem expuși. Un război cu realitatea pare un oximoron, însă miza autorului este tocmai de a trezi spiritul critic într-un ocean de informații în care navigăm uneori fără busolă, pentru că granițele dintre realitate și fapte alternative se estompează.
Autorul cărții, Peter Pomerantsev, nu este la primul volum pe acest subiect. În 2015, a publicat o primă carte tip docudramă, Nothing is True and Everything is Possible: Adventures in Modern Russia, unde a relatat atmosfera politică și viața sa de producător TV la Moscova, din perioada 2001-2010. El a rememorat aici culisele din spatele ecranelor TV, manipularea orchestrată de Kremlin și consolidarea regimului lui Putin, pe care l-a numit „o dictatură post-modernă”. Într-un interviu pentru NY Times, el a povestit cum televiziunile rusești au cultivat sistematic confuzia și nevoia de a incita la panică, abandonând raționalitatea.
Pomeranțev s-a născut în Kiev, în mijlocul Războiului Rece, pe vremea când Ucraina era parte a URSS. Nu a avut copilăria obișnuită a tinerilor comsomoliști din epocă, cu jurăminte de pionieri și cartele raționalizate de pâine, deoarece părinții lui au fost fost arestați, în 1977, de KGB pentru răspândirea literaturii anti-sovietice. Apoi, împreună cu familia, au fost forțați să emigreze în Vest. Pomeranțev și-a terminat studiile în Europa, dar a revenit la Moscova pentru universitatea de regie. Deceniul petrecut aici l-a ajutat să înțeleagă din interior mecanismele propagandei și dezinformării, devenite politică de stat într-un mod mult mai perfid decât pe vremea comunismului.
Sigur, înainte de 1989 nu se vorbea de post-adevăr și deep fake, însă oricine știa că nu putea avea încredere în presa oficială. După 1989, falsul pluralism media și controlul televiziunilor în Rusia au făcut ca discursul public să fie nu neapărat cenzurat ca pe vremea comunismului, inclusiv cel din perioada „glasnostului”, dar, în mod cert, mult mai controlat.
După apariția platformelor de social media, dezinformarea a luat o amploare și mai mare. Acest lucru s-a văzut mai bine începând cu scandalul Cambridge Analytica. În fapt, de la uzinele de troli din țările autoritare la războaiele hibride de astăzi, componenta de dezinformare pare mult mai acută decât oricând în istoria comunicării în masă. Pandemia de Covid-19 a accentuat teoriile conspirației și neîncrederea în mediile tradiționale de informare.
De la orașul Mexico la Beijing, trecând prin Belgrad, Londra și alte capitale, Pomeranțev explorează noile forme ale manipulării politice într-o epocă când emoțiile primează și argumentele raționale au sucombat. Mizele minciunii politice sunt uriașe, votul și participarea la vot depind de povești fictive și plăsmuiri, prezentate la televizor drept adevăruri pentru a trezi pasiuni, folosite ulterior de lideri extremiști.
Astfel, profesioniști ai manipulării în masă selectează temele fierbinți în funcție de context, însă unele se dovedesc recurente la nivel global. La Belgrad, de pildă, liderul mișcării de protest Otpor de pe vremea lui Milosevici, Srdja Popovic, arată cum sunt folosite temele islamizării, migrației, tradiției pentru a ajunge la „cel mai mic numitor comun” al suporterilor de extremă dreapta.
Dialogul de la lansare a fost început de Magda Grădinaru cu un portret al autorului și al trecutului disident al familiei sale. Provocarea lansată de gazdă a fost cum se pot apăra democrațiile în fața amenințărilor dezinformării și manipulării, mai ales că astfel de năravuri se regăsesc din plin și în media mainstream. Profesorul Armand Goșu a prezentat publicului istoria Rusiei în anii de după 1989, cu apariția primelor teorii ale conspirației și „războiul” oligarhilor media cu noul țar. Un fin cunoscător al politicii Rusiei, profesorul Armand Goșu a explicat pentru public cum funcționează narativele politice și diplomatice la nivelurile cele mai înalte ale Kremlinului. Sorin Ioniță a insistat pe un paradox al contextului politic în care ne aflăm, anume că există o decuplare între democrație și libertatea de expresie.
Tradițional, în secolele XVIII și XIX, liberalii au apărat libertatea cuvântului împotriva oligarhiilor și bisericii, însă astăzi se află în poziția de a căuta noi reglementări care să limiteze consecințele unui discurs public extremist și contrar valorilor democrației liberale. Soluțiile la problema dezinformării nu sunt deloc simple, a afirmat Sorin Ioniță, pentru că educația media, platformele de fact-checking și strategiile care demontează falsurile discursive sunt întrucâtva circulare, ele nu ajung la publicul intoxicat de noii influenceri din media tradițională și social media.
Cartea lui Peter Pomerantsev este un antidot util în fața tentativelor de dezinformare la care suntem expuși și, totodată, o colecție bogată de studii de caz pe tema propagandei politice, nu lipsită de un fundament teoretic. La fel de bine, ea poate fi citită și ca un reportaj despre activiști civici care au rezistat unor regimuri hibride și au învins lideri populiști cu propriile arme.