Întrebat ce crede despre conflictul armat care-i opune pe americani și israelieni iranienilor, Călin Georgescu a clipit de două ori, apoi a cuvântat, cu glas sigur: „e un conflict între văzduh și cer”.
Replica a stârnit fie stupoare, fie bășcălie. Într-adevăr, unii s-au întrebat cum poți rosti asemenea aiureli și, mai ales cum se face că ele sunt luate drept expresii ale unei gândiri profunde și, de aceea, admirate. Alții, mai destinși, au luat în râs vorbele fostului candidat prezidențial, mai cu seamă fiindcă, în aceeași emisiune, el a spus că a mers în Serbia la o întâlnire cu fugarul Sebastian Ghiță, ca să-i ceară bani, însă doar întrucât nu voia să-i primească.
Să nu neglijăm niciodată, ne avertiza Raymond Aron, rolul pe care prostia îl poate avea în facerea istoriei. Perlele lui Georgescu sunt, de altfel, doar un norișor pe cerul vast al neroziei autohtone. Suntem asaltați de aberații rostite cu emfază, de aiureli împachetate ca dovezi certe ale unei iubiri de țară greu de recunoscut, de năstrușnicii înghițite ca informații utile ori ca promisiuni de fericire.
Dar ca și cum toate astea n-ar fi de ajuns, mai avem parte de ceva. Ca să folosim vocabularul la care am făcut trimitere, i-am putea spune „văzduhul insultei”. Mostre consistente ne-au fost oferite zilele trecute. Într-o comisie parlamentară, cea de politică externă, un fost ministru pesedist pe nume Adrian Câciu l-a întrebat pe un deputat userist dacă și-a tăiat unghiile și dacă s-a spălat înainte de a lua cuvântul, iar pe un membru al UDMR l-a acuzat, doar fiindcă nu era de acord cu el, că nu i-ar păsa de români, fiindcă e etnic maghiar.
Tonul fusese dat, câteva zile mai devreme, de către Victor Ponta. Nemulțumit după ce fiica sa nu a fost urcată, peste rând, într-un avion ce repatria românii blocați în Dubai, fostul premier și-a îndreptat tirul ofenselor către membrii USR, partidul din care provine ministra Oana Țoiu. Colegii acesteia au fost calificați ca „neoameni, niște antihriști care vor răul nostru, niște hiene sinistre care trăiesc mâncând din cadavrele oamenilor”.
Cineva care a citit știrile la care am făcut referire mi le-a rezumat în felul următor: suveraniștii bat câmpii, pesediștii jignesc. Ce-i de făcut?
Într-adevăr, ce face o persoană oarecare, moderată și educată, care-i prinsă într-o menghină a cărei falcă dreaptă e prostia emfatică și a cărei falcă stângă e insulta sprintenă? Unde te poți refugia? I-am răspuns că tot ce am putut face eu însumi, ca să mă vindec de agresiunea neghiobilor care jignesc pe oricine nu-i ca ei, a fost să particip ore-n șir la târgul de carte Bookfest de la Timișoara, unde am vorbit despre șapte volume de literatură, filosofie, istorie și politică și unde am întâlnit oameni îndrăgostiți de idei și de civilitate.
Interlocutorul meu mi-a spus că sunt un egoist. Recunosc că nu am altă soluție.
