fbpx

Imperiul contraatacă

Newsletter

Înscrie-te la Newsletter-ul nostru si te ținem la curent cu tot ce mai apare.

*Odată înscris, primești din partea noastră cartea „Cine a făcut România. Răscrucile noastre”.

Într-o luptă politică la baionetă, care se dă pentru putere, nu pentru idei și proiecte în interesul public, este firesc ca arma principală a puterii care se dorește eternă să fie mistificarea, propaganda mincinoasă. 

Ea a impregnat deja spațiul public până la saturație, astfel încât unii nici nu mai deosebesc adevărul de minciună – ceea ce, potrivit lui Mario Vargas Llosa, este un succes pentru mistificatorii de serviciu, care nu își propun să informeze „ci să facă să dispară orice formă de discernământ între minciună și adevăr, să substituie realitatea cu o ficțiune în care se manifestă oceanul de complexe, frustrări, ură și traume ale unui public ros de resentimente și de invidie”. (Eroul discret, Humanitas Fiction, 2024. P. 175). Llosa se referea la jurnaliști, dar putem extinde descrierea la numeroși comentatori și politologi rulați până la epuizare de posturile tv.

După un moment de recul determinat de decizia CCR de a respinge candidatura Dianei Șoșoacă la președinție, când juriștii și o parte a clasei politice, mai exact PNL și USR, au denunțat demersul PSD de a-i deschide calea lui George Simion spre al doilea tur al prezidențialelor prin eliminarea unui rival important în tabăra suveranistă, imperiul propagandistic al puterii a trecut la contraatac, cu ajutorul unor comentatori și profesori de științe politice, care au recurs la tot felul de artificii retorice pentru a demonstra că CCR a procedat corect blocând-o pe Diana Șoșoacă.

Argumente juridice nu au putut folosi, căci acestea fuseseră deja anulate de opinia separată a reprezentantei PNL în CCR, Iulia Scântei, de fostul președinte al CCR Augustin Zegrean, și de o serie de magistrați mai tineri (Cristi Dănileț, Elenina Nicuț, și mulți alții, pentru că niciun jurist respectabil nu s-a murdărit cu vreo tentativă de justificare a deciziei celor cinci judecători CCR care au votat pentru respingerea candidaturii președintei SOS (4 numiți de PSD plus 1 numit de UDMR, acest bastion al statului de drept, gata oricând să justifice ritos orice batjocură la adresa statului de drept). 

A fost un moment trist, pentru că unii dintre propagandiștii puterii au fost altădată combatanți redutabili în lupta împotriva sistemului dominat de PSD, dar așa se despart acum oile de capre. Nu îi includ aici pe jurnaliștii de bună credință care își doreau sincer să scape de Șoșoacă cu orice preț, ignorând consecințele pentru viitor ale unei decizii a CCR care va face posibilă blocarea candidaturilor pe baza interpretărilor extra-constituționale ale declarațiilor politice. Poate că nu au reușit mistificatorii puterii să convingă pe toată lumea, dar au semănat destulă confuzie și aceasta le este probabil de ajuns.

Mai interesante au fost și tentativele de învăluire a opiniei publice lansate cu penibilă obstinație de PNL, care insistă să ne convingă de corectitudinea poziției sale ambigue de călărire concomitentă a ambelor bărci: a guvernării și a opoziției. Ca să oprească abuzurile și furtișagurile PSD, desigur, nu, Doamne ferește!, pentru a fi părtaș la ele cât încă mai poate să se înfrupte din banul public. 

Problema PNL este însă că nu-l mai crede nimeni, vorba premierului Ciolacu, și că nici nu-și dă seama că pierde constant teren politic și credibilitate. Niciun sondaj cât de cât credibil nu-i acordă lui Nicolae Ciucă vreo șansă să acceadă la al doilea tur al prezidențialelor, dar pnl-iștii se încăpățânează să-l trimită la emisiuni de toate felurile, inclusiv de divertisment, unde se face de râs, pentru că nu înțelege întrebarea, iar apoi pretinde că voia să glumească. Din nou îl cităm pe prim-ministru: nu crede nimeni. 

Pnl-iștii par blocați într-o criză din care nu pot ieși, pe de o parte, pentru că nu pot să se lepede de Iohannis și de dezastruosul său candidat (este oricum prea târziu să renunțe la candidatura lui Ciucă), și, pe de altă parte, pentru că se află sub asaltul congregației mafiote constituite pentru a-l promova pe Mircea Geoană. 

Strategii lui Geoană vizează atât electoratul PSD, cât și pe cel al PNL, din care speră să rupă segmente importante agitând imaginea de independent și profesionist al diplomației de care ar vrea să se bucure Mircea Geoană. Multe resurse s-au irosit pentru această mistificare, pe care însă o demontează fără să vrea însuși Geoană. Lipsa sa de inteligență îl face să-și trădeze esența anti-democratică, de mafiot mărunt, păpușat de mafioți mai puternici. Nu este de mirare deci că, după fiecare gafă, Geoană este închis într-un izolator de strategii săi de campanie, să mai uite lumea ce prostii a spus. Și totuși, în pofida gafelor sale monumentale, Crin Antonescu tot găsește argumente să-l apere, afirmând că, dacă ar fi președinte, Geoană ne-ar salva de duopolul toxic PSD-PNL. 

Asul din mâneca pnl-iștilor pro-Geoană, invocat constant de Crin Antonescu, este Ilie Bolojan, sfinxul de la Oradea, care nu și-a dezvăluit planurile, dar nici nu și-a exprimat sprijinul pentru candidatura lui Nicolae Ciucă, deși acesta l-a vizitat în Bihor, probabil pentru a profita puțin de imaginea liderului bihorean și a crea impresia că Bolojan ar fi de partea lui. Evident, nu este, și nici nu candidează la Senat pentru a-l ajuta pe Ciucă, ci pentru a-și crea o platformă politică la nivel național, semn că ar putea viza președinția PNL, după ce Nicolae Ciucă va eșua la prezidențiale. 

Poate că și-ar putea dori mai mult decât atât, dacă dăm crezare informațiilor obținute pe surse și publicate pe FB de jurnalistul Mircea Marian, conform căruia Mircea Geoană i-ar fi promis lui Ilie Bolojan funcția de premier, în cazul în care ar ajunge președinte. 

Este o teorie credibilă, susținută indirect de Crin Antonescu, dar și de posibilele afinități cu cultele neoprotestante, pe care Mircea Geoană le curtează politic (nu discut și nu voi discuta niciodată aspectul confesional sau credința cuiva) și care sunt bine reprezentate în filialele PNL din Ardeal și Banat. Interesant este că Mircea Geoană, care nu a prezentat încă un program prezidențial, a promis că va organiza și la noi o „zi de rugăciune”, pe model american. 

Or, se pare că domnul Ilie Bolojan a participat la un asemenea „prayer breakfast” la Washington, la care sigur au fost prezenți o serie de lideri PNL neoprotestanți din Ardeal. Nimic rău, Doamne ferește!, dar poate fi semnificativ din punct de vedere al unor conexiuni politice în sfera PNL.

Totuși domnul Bolojan rămâne prudent și nu se afișează cu Mircea Geoană, cel puțin deocamdată. Poate că vrea să evite asocierea cu foști tovarăși de drum ai fostului secretar general NATO, ca Marian Vanghelie și Cristian Rizea, sau cu la fel de problematicii politicieni recrutați recent din PNL, cum este baronul de Teleorman Eugen Pârvulescu, vizat de multiple dosare penale. 

Evident, Ilie Bolojan nu vrea să-și compromită imaginea de administrator ideal, astfel încât va aștepta probabil să vadă dacă impactul asocierilor sulfuroase ale lui Mircea Geoană persistă până la alegeri, caz în care va viza prioritar șefia PNL. Oricum, nu duce lipsă de oferte pentru funcția de premier. Elena Lasconi, de pildă, a repetat de câteva ori că l-ar numi premier al unui guvern PNL-USR, presupunând că PNL va scăpa de toxica sa conducere actuală. O ofertă riscantă, care deocamdată a lăsat-o în offside pe candidata USR, pentru că Ilie Bolojan nu i-a răspuns în niciun fel. Ea s-a reorientat însă rapid, declarând, că, în anumite condiții, l-ar numi premier pe Ludovic Orban, „veșnicul trubadur”. Să sperăm că are și alte criterii decât talentele artistice ale celui poreclit „Șică Mandolină” și că va afla la un moment dat că guvernarea nu este un show de divertisment. Altfel, va da din nou apă la moară criticilor ei și ai USR, care stau la pândă. 

După ce Elena Lasconi a demascat blufful pnl-ist privind continuarea legăturilor cu PSD, cu care nu mai colaborează politic dar continuă să guverneze, cerând PNL să semneze o moțiune de cenzură împotriva guvernului Ciolacu, atacurile PNL la adresa USR și a candidatei sale la președinție s-au intensificat, ceea ce golește de conținut pretenția lor că și-ar dori o mare coaliție de dreapta. 

Singurul partid semnificativ de dreapta este însă doar USR, pe care Ciucă și oastea lui îl atacă cu consecvență, răspândind în continuare minciuna potrivit căreia USR ar fi părăsit coaliția din 2021 în mod iresponsabil, obligând PNL să guverneze cu PSD. Toată lumea care a trăit aici în 2021 știe însă că PNL și Iohannis au forțat plecarea USR din guvern pentru că nu voiau să aplice programul de reforme agreat la începutul guvernării. 

Și totuși, PNL aplică, predictibil dar fără onoare sau rușine, îndemnul formulat acum câteva secole de Francis Bacon „Calumniate boldly, for some of it will stick” – calomniați cu îndrăzneală, căci ceva tot va rămâne din calomniile voastre. Și într-adevăr, calomniile PNL-PSD la adresa USR au prins mai mult decât ar fi trebuit pentru că jurnaliștii au făcut ceea ce ne-a spus Vargas Llosa că fac în zilele noastre: estompează constant limita dintre minciună și adevăr. Noroc că pnl-iștii nu sunt toți inteligenți, astfel încât iat-o și pe doamna ministru fără nicio realizare, Raluca Turcan, cerându-i Elenei Lasconi să se retragă din cursă în favoarea lui Nicolae Ciucă, pentru că ea este prea slab pregătită și inadecvată. Dar cu ce i-ar folosi domnului Ciucă dacă ar fi susținut de un candidat care se retrage pentru că este slab pregătit și inadecvat? Mă îndoiesc că doamna Turcan poate răspunde la această întrebare, la care cred că nici nu s-a gândit. 

Inepția și lipsa de bună-credință a adversarilor politici nu o scutesc însă pe Elena Lasconi de obligația de a se pregăti temeinic pentru interviurile serioase, cu ziariști profesioniști, cum este Anca Grădinaru de la Europa Liberă, ca să nu se facă de râs prin totala ignoranță a situației trupelor NATO desfășurate în România sau a relațiilor cu Turcia, cum s-a întâmplat săptămâna trecută. Pe bună dreptate mulți se întreabă cum va putea ea să conducă CSAT sau să participe la reuniunile NATO și UE.

Or, românii vor un candidat empatic și provenit din afara sistemului, dar vor ca acesta să fie competent și să poată reprezenta țara în politica internațională, iar doamna Lasconi nu a convins că poate face acest lucru, nici că este conștientă de importanța acestor aspecte ce țin de prerogativele constituționale ale președintelui. Vom vedea în curând și cât de bine a înțeles programul de guvernare redactat de echipa de experți din USR condusă de Cristian Ghinea. Din câte am citit pe AK-24, este vorba de un program cu adevărat liberal, cum PNL nu este capabil să facă, dar totodată complex, deci va necesita explicații competente. 

Atacurile coaliției PSD și PNL la adresa USR pun în evidență pregnant teama celor două partide de o concurență reală într-un context în care, cum observa sociologul clujean Barbu Mateescu, marile partide au pierdut teren, iar candidații lor la președinție se află sub scorul partidelor în sondaje. În ciuda prudenței sale în campanie, Marcel Ciolacu tot nu a scăpat nici de huiduieli pe stadionul Ilie Oană din Ploiești, nici de impactul scandalului Nordis, care a scos în evidență rolul Laurei Vicol, „avocata interlopilor” cocoțată de PSD în fruntea Comisiei juridice a Camerei Deputaților. Și scandalurile abia au început. 

În sfârșit, cum să nu scadă popularitatea partidelor mari, PSD și PNL, când oferta lor politică „este nulă”, cum observa istoricul britanic Dennis Deletant într-un interviu acordat Anei Codău pentru Presshub, adăugând „acești oameni nu oferă mai nimic convingător electoratului român”. Mai mult, ei evită și marile teme de politică externă, deși ne confruntăm cu o situație extrem de complexă și complicată la graniță.

Așa este, nu-l putem contrazice. Imperiul propagandei politice destructive și al luptelor murdare poate produce calomnii, fake news, diversiuni, minciuni, dar niciodată nu va oferi idei, proiecte, soluții – adică o perspectivă de viitor pentru care să merite să lupți. Dar despre programe și oferte vom vorbi când vor fi făcute publice – căci ar trebui să vină și ziua aceea. 

Nu fi pufi

Dă un share

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00