📻 Cel mai recent episod din podcastul Comunității Liberale are ca temă justiția în România post-aderare UE și, pentru acest subiect, Cristian Ghinea și Matei Udrea au invitat-o pe experta anti-corupție Laura Ștefan. Vă invităm să ascultați dialogul despre bilanțul reformelor asumate în dosarul statului de drept, ce a condiționat accederea noastră în UE.
#RomâniaArPreferaTotCuSUA Analistul american Andrew Korybko se întreabă dacă planul Europei de a înlocui influența SUA în NATO este cu adevărat pe placul și în interesul tuturor țărilor membre, inclusiv al României, argumentând că nu toate statele membre UE se află în aceeași poziție față de amenințarea rusă. Korybko, analist geopolitic și jurnalist american specializat pe politica externă a SUA și a Rusiei, sugerează că Polonia, statele baltice și România preferă de fapt să rămână sub umbrela de securitate a SUA, considerând-o esențială pentru protecția lor națională. În cazul României, această preferință este influențată de poziția sa geografică și de percepția amenințărilor regionale, în special din partea Rusiei. Korybko evidențiază că aceste state consideră prezența militară americană ca un factor de descurajare împotriva potențialelor agresiuni. Planul Europei de a prelua conducerea în NATO ar putea ignora aceste preocupări legitime ale României și ale celorlalte țări menționate. Korybko sugerează faptul că orice modificare în structura de securitate ar trebui să țină cont de rolul și interesele specifice ale României și avertizează asupra faptului că ignorarea poziției României și a altor state similare ar putea submina stabilitatea și unitatea NATO. Articolul complet poate fi accesat aici. ///
#BreșadeSecuritate Editorul-șef de la The Atlantic, Jeff Goldberg, a știut cu două ore înainte planurile secrete ale administrației Trump de a ataca gruparea houthi de pe teritoriul Yemenului. Inclus din eroare pe un grup secret de Signal, Houthi PC small group, editorul a primit de la Pete Hegseth, Secretarul pe Apărare, planurile detaliate ale atacului US. El povestește aproape toate mesajele primite începând cu 11 martie și momentul în care, pe 15 martie, atacul US anunțat pe grupul Signal e confirmat pe platforma X. După care părăsește grupul. Executivul US a recunoscut scurgerea de informații și urmează o anchetă oficială. Mno, dacă lăsăm soarta securității europene pe mâna celor din grupul secret al lui Mike Waltz, consilierul de securitate al lui Trump, nu ar fi de mirare să ne trezim mâine-poimâine cu toate planurile defensive NATO publicate direct în Pravda.///
#SuveranismRusesc „Omul care l-a făcut pe Putin”, unul dintre cele mai misterioase personaje din jurul dictatorului, a oferit, după mulți ani de tăcere, un interviu cotidianului L’Expres, adnotat apoi în SpotMedia. Vladislav Surkov a inspirat personajul semi-fictiv din Magul de la Kremlin, un roman premiat de Academia Franceză și semnat de Giuliano da Empoli, și a fost un om-cheie în ascensiunea lui Putin cu sprijinul unei rețele de moguli media și siloviki din Rusia. Un paragraf esențial pentru ce înseamnă originea termenului „suveranist” se află în acest răspuns al lui Surkov: „Lumea liberă trebuie să-și îmbrățișeze rădăcinile naționale, care sunt de neînlocuit. Dacă vrei democrație, ține-te de suveranitatea ta. În esență, acestea sunt principiile democrației suverane, așa cum le-am formulat eu la începutul anilor 2000 și care au devenit baza conceptuală a putinismului.” Practic, zici „suveranism”, zici „putinism”.///
#LiberalismulAbundenței The Economist recenzează două noi cărți venite dinspre stânga democrată reunite sub umbrela „liberalismului abundenței”, o temă tot mai dezbătută în cercurile liberale americane, cu toate precauțiile față de folosirea termenului peste ocean. Cele două volume – “Why Nothing Works” (Marc Dunkelman) și “Abundance” (Ezra Klein și Derek Thompson) – au în comun același răspuns la crizele percepute din America, cele legate de infrastructură, locuințe, nivelul de trai și așteptările legate de sistemul public, și anume excesul de reglementare. Premisa discuției este întrebarea de ce statele conduse de republicani au performanțe mai bune decât cele conduse de democrați. Cele două cărți argumentează pentru o mutare de accent: democrații ar trebui să lase deoparte agenda excesiv progresistă (de pildă, ideea lui J. Biden ca inițiativa de sprijin pentru industria semiconductorilor să se adreseze mai întâi antreprenorilor care sunt veterani de război, minorități și femei), și să se întoarcă la perspectiva economică centrată de cerere, nu pe ofertă, pentru a asigura întâi creșterea economică și apoi redistribuirea. Ezra Klein explică mai pe larg mizele cărții în podcastul său de la NY Times.///
#JDVance În editorialul său de pe Hotnews, Cătălin Tolontan îi dă o replică de zile mari vicepreședintelui american și discursului său de la Munchen. Pe scurt, critica lui JD Vance că democrația noastră firavă e „terminată din cauza câtorva sute de mii de euro” e nepotrivită – nu banii contează aici, o dată că au fost mai multe milioane de euro aruncate în piață pentru sprijinul lui Călin Georgescu, și, a doua, că democrația are instrumente de reacție dacă „votul nu este liber exprimat”. Tolontan nu se avântă într-un anti-americanism frontal, tot mai prizat în actuala conjunctură geopolitică, și recunoaște că Europa a beneficiat mult timp de umbrela de securitate a SUA.///
🎧Cine râvnește la gurile Dunării Cea mai recentă carte a Sabinei Fati, Cine râvnește la Gurile Dunării? O călătorie pe timp de război în Delta extinsă: Transnistria, Ucraina, Basarabia, România, tocmai a luat premiul „Romulus Rusan” pentru cartea de literatură a memoriei și autoarea a fost invitată la excelenta emisiune Idei în nocturnă. Cartea se află la granițele dintre istorie, reportaj de teren și eseu, rezultatul unor călătorii în Transnistria, Ucraina, Basarabia și România, bogată în informații istorice și, uneori, cu citate memorabile: „În perioada sovietică, nomenclatura bea în vilele de protocol pentru a‑și demonstra loialitatea faţă de regim, intelighenţia se îmbăta în bucătăria de acasă pentru a‑și arăta aversiunea faţă de acesta, iar muncitorii se făceau criţă la fabrică prin ganguri pentru a‑și demonstra indiferenţa totală faţă de regim. Tuturor le reușea acest lucru deosebit de bine (Artiom Troiţki).“///
🎧Treianiderăzboi Fundația Academia Civică și Fundația Spandugino au organizat recent conferința „Trei ani de război. Invazia rusiei în Ucraina”, susținută de profesorul Armand Goșu și moderată de Cristian Pătrăşconiu. Conflictul de la graniță se apropie de bilanțul negru a aproape 1.000.000 de victime de ambele părți. Reorientarea politicii americane a fost un șoc pentru întreaga lume, însă profesorul Goșu a întrevăzut câteva evenimente care au anticipat acest lucru încă din august 2023: „Șocul cel mare a fost – proces care începuse deja din august 2023 – atitudinea 𝘦𝘴𝘵𝘢𝘣𝘭𝘪𝘴𝘩𝘮𝘦𝘯𝘵-ului american, felul în care bătălia politică internă și felul cum se poziționau pentru următoarea campanie electorală prezidențială au blocat ajutorul pentru Ucraina între august 2023 și 20 aprilie 2024.” În ceea ce privește mult așteptata pace, profesorul A. Goșu rămâne sceptic, cel puțin pentru viitorul apropiat, întrucât Rusia și Ucraina au obiective extrem de diferite în negocieri. ///
#Viitor De ce îl citim noi pe poetul și scriitorul și Radu Vancu? Pentru optimismul cu care scrie zilnic scurte note, deopotrivă lucide și pline de inspirație, despre super-puterile fiecăruia dintre noi: „Viitorul există. Să nu ne îndoim de asta. Și el va fi democratic – oricât s-ar iluziona imperiile, pur și simplu nu mai pot anula forma noastră mentală, care e fundamental democratică. Căutați așadar, în toată perioada asta întunecată care va urma, sursele de viitor. Le veți găsi în splendidele structuri de cuvinte ale literaturii – George Steiner spune undeva că inventarea timpului viitor a fost gestul care a asigurat succesul extraordinar al speciei umane. Le veți găsi în filme, în muzici, în teatru, în dans – în toate patrimoniile noastre de frumusețe. Și, de asemenea, în tot ce construim alături de familiile noastre, de prietenii noștri, de oamenii cu care împărțim spațiul public & timpul public. Umanul & frumusețea: astea sunt sursele noastre esențiale de viitor. Și, implicit, superputerile noastre. Să le folosim. Fiindcă viitorul există. Și e al nostru: al ființelor democrate îndrăgostite de frumusețe.” ///
#DecesetemePutin? Mulți analiști consideră că temerea cea mai mare a Rusiei e extinderea NATO în est, eventual cu includerea Ucrainei într-un viitor mai îndepărtat, însă Michael McFaul și Robert Person argumentează în Journal of Democracy că Putin se teme cu adevărat doar de democrația și democratizarea Ucrainei și că toată operațiunea de „denazificare” nu este decât o tentativă de schimbare de regim în sensul creării unei autocrații obediente. Concluzia lor e că „Deși posibilitatea unei încetări a focului pare îndepărtată azi, sancțiunile fără precedent și disidența publică în creștere în Rusia ar putea să-l aducă forțat pe Putin la masa negocierilor. Dar indiferent de locul în care sunt opriți invadatorii ruși (…) Kremlinul va rămâne angajat să submineze democrația și suveranitatea ucraineană (și georgiană, moldovenească, armeană și lista poate continua) atât timp cât Putin păstrează puterea și, poate mai mult, dacă autocrația rusă persistă. Poporul ucrainean și-a dovedit deja curajul: va lupta pentru democrație până în ziua în care forțele ruse vor părăsi Ucraina.” ///
#SteveWitkoff La o zi după ce Steve Witcoff a declarat la Fox News că „Nu văd că Rusia vrea să preia toată Europa. Aceasta este o situaţie foarte diferită de cea din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial”, AP News a trecut în revistă campania disruptivă antieuropeană în spatele căreia sunt documentate ițele lungi ale Kremlinului. De la invazia Ucrainei, în februarie 2022, nu mai puțin de 59 de incidente au fost înregistrate în Europa: spionaj, asasinate, incendieri, sabotaj, atacuri cibernetice, vandalism, propaganda și incidente legate de migrație. ///
