Pe scurt, explicația titlului ar fi: prin aroganță, lipsă de inteligență și lipsă de caracter. Cum ar zice Caragiale, „ăsta e cusurul lui – e măgar!… și violent!… și n-are manieră!”
Amendăm puțin citatul, precizând că este vorba de violențe de limbaj pe care nu și le poate stăpâni („degradare biologică”), și argumentăm lipsa de inteligență prin evidenta superficialitate dovedită în urarea de sănătate adresată regretatului Rege Mihai, scăpare ce atestă o pregătire precară a discursului public, și incapacitatea de a-și masca resentimentele, demonstrată de ura ce i se citea pe chip când l-a declarat pe Traian Băsescu într-o stare de „degradare biologică”, stârnindu-l împotriva lui pe cel care l-a învins de două ori fără drept de apel, un personaj spontan, savuros și mult, mult mai inteligent decât el.
Prostia lui Geoană este cu atât mai mare cu cât este gratuită, căci Traian Băsescu nu se implicase în campanie. În privința problemelor incontestabile ale domnului Băsescu, în nici un caz nu este Geoană cel care să se pretindă mai curat, după cum demonstrează numeroase mărturii care inundă acum mediul online.
Nu și televiziunile „de știri”, desigur, care au deschis probabil casieria pentru toți candidații la prezidențiale – fie pentru a-i promova, fie pentru a-i menaja, fie pentru a sabota adversarii.
Nu le reiau, pentru că sunt bine-cunoscute – de la tatăl general în structurile MAI, la ascensiunea meteorică și greu de explicat în MAE, până la legăturile bine-cunoscute și documentate cu Cristian Rizea și Marian Vanghelie – iar scopul acestui articol este un tablou de ansamblu al cursei prezidențiale.
Este semnificativ, din punct de vedere politic, că, la nici o săptămână după ce și-a lansat candidatura online cu un clip profesionist, Mircea Geoană nu numai că a „reușit” să facă două gafe majore și să declanșeze o campanie de contestare în mediul online, dar a și dezamăgit acel electorat care se aștepta la un Mircea Geoană maturizat și șlefuit de stagiul la NATO, care să fi depășit stadiul meschinăriilor dâmbovițene, și pe care propria suferință fizică să-l fi umanizat.
Ei bine, se dovedește, că, „plus ça change, plus c’est la même chose”, dacă tot a studiat el la Paris, adică este „aceeași Mărie, dar cu altă pălărie”, sau același Geoană, dar cu altă „cașchetă”.
Cu alte cuvinte, este incorigibil, a rămas același „prostănac” dubios cu pretenții și multe schelete în dulap. Cum de la el o parte a electoratului aștepta cel mai mult, debutul neinspirat al campaniei sale va avea efecte mai serioase asupra șanselor sale de succes în cursa pentru Cotroceni, chiar dacă jocurile nu sunt făcute încă.
O veste excelentă pentru contracandidații săi, căci într-o bătălie strânsă pentru intrarea în al doilea tur de scrutin, diferențele dintre candidați situându-se în marja de eroare a sondajelor, bătălia este crâncenă și campania distructivă, deci orice autogol marcat de unul din competitorii majori ușurează sarcina demolatoare a celorlalți.
Cel care speră probabil cu toată ființa lui că Mircea Geoană va fi taxat de electorat pentru că a rămas el însuși – și care nu va obosi să-l distrugă – este, în mod logic, Marcel Ciolacu: în primul rând pentru că nu i-ar conveni o dezbatere finală cu Mircea Geoană, care vorbește totuși mai bine decât el și este mai competent pe chestiuni relevante pentru funcția prezidențială – securitate națională și politică internațională; în al doilea rând, pentru că un succes al lui Geoană ar încuraja tabăra adversarilor lui Ciolacu din PSD; și în al treilea rând, poate și mai important, pentru că ar strica toate calculele bine puse la punct împreună cu Nicolae Ciucă privind viitorul unei guvernări PSD-PNL după alegeri.
Am mai scris despre ele, înainte să fie descoperite și de alții, iar realitatea le-a confirmat: calendarul electoral a fost gândit în actuala sa formă nefirească (și indecentă față de Ziua Națională), tocmai pentru ca lupta finală să se dea între Ciolacu și Ciucă, a căror campanie pentru al doilea tur va ajuta campania la legislative a partidelor lor înainte de alegerile parlamentare din 1 Decembrie.
Ar urma mult anunțata guvernare comună PSD-PNL, fie cu Ciolacu președinte și Ciucă premier (nu degeaba a anunțat liderul PSD că, dacă va da președintele, partidul câștigător nu va da și premierul, ci pentru a-i ține aproape pe liberali); sau – improbabil la ora actuală – cu Ciucă președinte și Ciolacu premier.
În ambele cazuri, liderul PSD își păstrează partidul și puterea și se asigură de un partener de guvernare obedient – judecând după performanța sa în coaliție.
Mai mult, probabil că echipa lui Marcel Ciolacu socotește că Nicolae Ciucă este singurul candidat pe care îl poate învinge într-o dezbatere finală, pentru că este singurul care vorbește mai prost decât el.
Totodată, pătat de colaborarea strânsă cu PSD, Nicolae Ciucă nu va mobiliza niciodată tot electoratul anti-PSD, necesar pentru a câștiga președinția, ci doar cel pe care activul de partid al PNL îl poate mobiliza.
Dar cum să acceadă Nicolae Ciucă în al doilea tur al prezidențialelor, când este cotat atât de prost în sondajele serioase și cât de cât credibile?
Singura soluție este un eșec major al principalilor contracandidați: Mircea Geoană și Elena Lasconi. Nu îl punem la socoteală deocamdată pe George Simion, căci votul suveraniștilor se va împărți între AUR, SOS și partidul lui Cristian Terheș.
În final, Nicolae Ciucă ar trebui să se profileze ca singura soluție acceptabilă pe culoarul anti-PSD. Acesta a fost de altfel și mesajul abil ambalat al lui Valeriu Stoica la Consiliul Național al PNL de duminică: „Dintre toți candidații propuși de partide, Nicolae Ciucă este singurul, subliniez, nu cel mai bun, ci singurul care are calitățile necesare pentru îndeplinirea funcției prezidențiale în interesul României”.
Nu trebuie să privim acest mesaj în termeni absoluți, ci ai mesajului politic. Ne putem totuși amuza puțin, constatând că domnul Stoica pune accentul pe tot felul de calități de caracter ale domnului Ciucă (rezistență, dedicație, moderație, prudență etc), dar nu și pe inteligența sa, pe cultura sa politică sau pe calitatea sa de promotor al liberalismului.
De altfel, liberalismul este prima victimă a acestei bătălii electorale, ceea ce nu pare însă să-i deranjeze pe pnl-iști. Putem totodată să ridicăm din sprâncene când este lăudată onestitatea domnului Ciucă, al cărui dosar de plagiat a fost închis prin câteva gesturi de forță la limita legii și a decenței.
Când maestrul de ceremonii la Consiliul Național este secretarul general al PNL Lucian Bode, plagiator dovedit, ne dăm seama că impostura este tolerată foarte bine de PNL.
Nu știm deci cum am putea defila în lume cu un președinte suspectat credibil de plagiat, dar, evident, nici cu un președinte care nu-și poate arăta diplomele de absolvire a liceului și a vreunei facultăți nu ne-ar sta bine, mai ales că nici media de 7,03 nu este verosimilă.
Mărturisirea că ia meditații la engleză și la economie ne determină să avem dubii asupra autenticității studiilor sale de la SNSPA unde a obținut o diplomă de master în „managementul finanțelor publice”. Dacă ai studiat deja finanțe publice, de ce ai nevoie de meditații? Totodată, cum să studiezi finanțe fără să cunoști limba engleză? Este ridicol.
De aceea nu putem crede teoriile unor consultanți apropiați de PNL care îl laudă pe domnul Ciolacu pentru că nu pretinde a fi mai mult decât este, ascunzând sub preș, cu bună știință, ceea ce este de fapt Marcel Ciolacu: un combinagiu psd-ist, îmbogățit prin tertipuri susținute politic, prieten al teroristului Hayssam, cum bine a arătat investigația Recorder, de care televiziunile de știri nu vorbesc.
Adăugăm tandrețurile față de Diana Șoșoacă și menajamentele față de AUR, izbucnirile anti-europene și anti-americane, și avem profilul unui candidat dezastruos la președinție.
Iar ceea ce ne spune Valeriu Stoica este că, așa cum e el, Nicolae Ciucă este mai puțin mizerabil, fiind totodată singura șansă ca PNL să păstreze o parte din putere după alegerile din 2024. Domnul Stoica le cere deci liberalilor să renunțe la contestări și murmure și definește campaniile din acest an drept „competiții ale liberalilor cu ei înșiși”, adăugând: „cine va câștiga în aceste campanii trebuie să facă parte din echipa de lideri puternici, în noua etapă a PNL”, adică etapa post-Iohannis.
Nu știm, deocamdată la ce detalii s-a gândit Valeriu Stoica, incontestabil un strateg eminent, dar noi ne gândim la calitatea execrabilă a guvernării Ciolacu-Ciucă, la prăbușirea serviciilor publice – justiție, sănătate, educație – și la degringolada economică ale cărei consecințe vor fi suportate de noi toți după alegeri.
Abil, domnul Stoica nici nu atinge subiectul. Mesajul său este legat de păstrarea puterii, nu de liberalism sau de buna guvernare.
Revenind de unde am plecat, Mircea Geoană, incapabil să se reinventeze, cade singur în plasa demolatorilor săi din PSD și PNL. Va urma în mod cert și o campanie de demolare a Elenei Lasconi, care îl devansează și ea pe Nicolae Ciucă în sondaje. Precaritatea studiilor, descoperită brusc, și strategia bazată pe emoție nu o vor ajuta atunci când competiția se va înteți și se va pune problema competențelor. Vine un moment când prunele cad, sarmalele se răcesc, mușuroiul de furnici devine irelevant iar veselia, empatia și emoția nu mai țin loc de răspunsuri la problemele reale.
Sperăm că doamna Lasconi se pregătește intens pentru etapa următoare a campaniei. Nu de alta, dar și noi, liberalii din convingere, care nu acceptăm docili că Nicolae Ciucă este cel mai potrivit – deși nu cel mai bun – dintre candidați, dorim să avem cu cine vota.
