Duplicitatea este descrisă adesea de români printr-o zicere bătrânească: „A fi cu fundul în două luntri”. Adică joci și cu unii, și cu alții, schimbi taberele în funcție de conjunctură, angajamentele asumate pot fi încălcate, interesele justifică orice. Această filosofie de viață are rădăcini culturale adânci și consecințe pe măsură. Regăsești această orientare la indivizi, în grupuri și instituții.
Politica nu are cum să fie ocolită de așa ceva, nici cea internă, nici cea externă. De altfel, există la nivelul societății o anume convingere că așa am fost de-a lungul istoriei noastre. Unii dau din mână a silă când aud sau amintesc de această poziționare, alții încearcă să o justifice, amintind de nevoia de supraviețuire, de inteligența socială și politică în vremuri grele. Este o discuție complicată, nu o rezolvăm într-o postare scurtă pe o rețea socială.
În ultimele două luni, România a arătat destul de clar, prin declarații de la vârful politicii și instituțiilor, în particular prin vocea președintelui interimar, Ilie Bolojan, că suntem loiali în relația cu Uniunea Europeană, că ne opunem expansiunii Federației Ruse, că sprijinim Ucraina în fața agresiunii moscovite. Este și corect să jucăm astfel, este și în interesul nostru. Rușii trebuie ținuți cât mai departe de frontierele noastre. Armatele Kremlinului trebuie să rămână dincolo de Nipru, dacă se poate mai aproape de Don, necum să ajungă la Prut și la Dunăre.
De curând, Marcel Ciolacu l-a numit emisar pe lângă administrația Trump pe Dragoș Spânceană, un cetățean originar din Constanța, stabilit în urmă cu un sfert de secol în SUA, cu o afacere prosperă, membru al Partidului Republican și donator important în campania prezidențială a lui Donald Trump. Sprânceană a declarat aseară, la DIGI24, că el este în dezacord total cu linia politicii noastre externe – explicit proeuropeană și proucraineană –, mai ales că avem un președinte temporar, care nu va mai conta peste o lună. I-a transmis toate acestea și premierului, reieșind că aceasta din urmă nu a exprimat alte opinii. Din noua și neclara sa poziție, omul nu face decât să saboteze interesele majore ale României. Și o face cu aerul că face un mare bine țării.
Faptul că prim-ministrul ocolește canalul oficial al statului român în relația cu autoritățile americane, adică Ambasada de la Washington, arată cât preț pune el pe instituții. Problema mai importantă în acest caz – și potențial gravă, chiar foarte gravă – este legată de poziționarea lui Ciolacu față de partenerii externi. Dacă el împărtășește opiniile emisarului său ne aflăm într-o situație foarte delicată. Premierul trebuie să clarifice urgent aceste aspecte. Și mai sănătos ar fi să demisioneze, pentru a nu vulnerabiliza suplimentar țara, implicit pe noi, cetățenii ei.
