Un nou început de săptămână, o nouă trezire la realitate! Mai concret, la realitatea pericolului existențial care amenință democrația liberală din România.
Dacă am crezut că suntem guvernați de o coaliție „pro-europeană”, acum știm că ea este de fapt anti-reformistă. Mai știm și că susținerea candidatului unic al acestei coaliții este o farsă, pentru că principalul partid, PSD, face joc dublu între Ponta și Antonescu. Mascarada psd-istă în care Ciolacu era dispus să demisioneze doar pentru a convinge USR să-l susțină pe Crin Antonescu a demonstrat că șansele unui candidat decent și reformist, fie și cu limite, ca Ilie Bolojan, sunt nule. Nici măcar PNL nu-l dorește, pentru că acolo conduce echipa Hellvig-Hubert Thuma, care nu este interesată nici de statul de drept, nici de liberalismul autentic.
Constatăm, de altfel, că toți candidații la președinție cu șanse, cu excepția posibilă a Elenei Lasconi, își iau lumina de la anti-liberalul președinte Trump. Iar echipa lui Trump este un adversar implacabil al democrației liberale și al valorilor UE și i-a cedat deja Ucraina lui Putin, și probabil nu doar Ucraina, ci și alte teritorii limitrofe din NATO. Aplicând silogismul lui Aristotel, deducem că o masă critică a clasei noastre politice, mai ales a celei aflate la putere sau conectate la aceasta, va accepta tacit nu doar cedarea Ucrainei și o posibilă suzeranitate a Kremlinului, ci și înlocuirea democrației liberale cu un regim iliberal.
Să nu avansăm prea mult cu speculațiile însă, ci să ne limităm la fapte. Astfel, invalidarea candidaturii lui Călin Georgescu la președinție reconfigurează peisajul politic și permite o nouă înțelegere a alinierilor reale ale partidelor politice. În primul rând, trebuie să amintim că această invalidare era de așteptat, iar argumentele invocate de BEC, și anume jurisprudența CCR în baza hotărârilor de anul trecut privind candidatura Dianei Șoșoacă și anularea alegerilor prezidențiale, fuseseră expuse cu mai multe săptămâni în urmă de deputatul PNL Alexandru Muraru și de psd-istul Adrian Țuțuianu. Este vorba deci de cronica unei invalidări anunțate, dar tabăra CG nu putea rata ocazia unui scandal public și a agitării spiritelor în speranța unei intimidări a autorităților via Washington. Am văzut deci aseară eforturi disperate de incitare la revoltă publică, prin violențele câtorva sute de huligani (ultrași?) și prin mesajele lui Potra, care cred că erau transmise doar în scopul incitării și intimidării.
Luni dimineață însă, spiritele se calmaseră întrucâtva: George Simion, care ceruse duminică seara ca judecătorii BEC să fie „jupuiți de vii în piața publică”, și-a corectat declarația vorbind despre „jefuirea de privilegii” și s-a fotografiat cu guru Georgescu și lidera POT Anamaria Gavrilă într-un mesaj patetic, dar aparent non-violent: „Știm ce avem de făcut, urmați indicațiile organizatorice, cu calm și PAȘNIC!” Nu știm care vor fi „indicațiile”, dar suspectăm că extremiștii aveau un plan pus la punct din timp, iar depunerea candidaturii lui Georgescu atât de devreme a avut drept scop doar lansarea unei noi candidaturi, pregătite deja în secret.
Desigur, în dezbaterea publică se vehiculează numele lui George Simion, lider de partid și aparent fidel lui CG. Doar că și el are problemele lui, pentru că, după excesele retorice de ieri seară și dintr-un trecut nu foarte îndepărtat, poate fi și el contestat la BEC și CCR. În plus, există inconvenientul interdicțiilor de intrare în Republica Moldova și, respectiv, în Ucraina, care îl vulnerabilizează. Putem totodată să ne gândim că orice candidat care se va declara adept necondiționat al lui Călin Georgescu, deci și Cristela Georgescu, ar putea fi contestat și chiar invalidat din acest motiv, în argumentele care au dus la invalidarea liderului suprem al extremiștilor. Oricum, Simion nu are aura mesianică a lui Georgescu și a dovedit în primul tur al prezidențialelor de anul trecut că nu reușește să atragă prea multe voturi, nici măcar când primește donații de la PSD. Mult mai interesantă este declarația prim-vicepreședintelui AUR Marius Lulea, adevăratul lider al partidului, care afirma că AUR nu va avea un candidat la prezidențialele din mai. De aici ar trebui să pornim.
Ne-am putea gândi, teoretic, că AUR l-ar putea sprijini pe Victor Ponta, care are un discurs mai șlefuit, dar în fond anti-democratic, de vreme ce susține fără rezerve pozițiile administrației Trump. Toți iliberalii noștri, de la Georgescu la Simion, Șoșoacă și Ponta, sunt de altfel aliniați la iliberalismul echipei Trump, pe care au curtat-o cu supușenie la Washington. De altfel și candidatul coaliției, Crin Antonescu, a declarat public că trebuie să ne aliniem SUA și că am susținut Ucraina „doar conjunctural”.
Din păcate, nici independentul cu aparențe democratice Nicușor Dan nu s-a distanțat de excesele noului lider de la Casa Albă, apreciind că vinovat pentru ambuscada Trump-Vance din Biroul Oval din 28 februarie ar fi fost președintele Zelenski. Amintim totuși că niciun lider UE nu a formulat o astfel de apreciere, iar într-un gest simbolic important Regele Charles III l-a primit imediat a doua zi pe președintele ucrainean. Nicușor Dan este deci decuplat de consensul UE. Dar la București oricum lucrurile se văd altfel: aici contează rațiunea celui mai puternic, deci a agresorului, nu regulile democratice, nu statul de drept, nu dreptul internațional. Cine se prosternează în fața lui Trump acceptă deci și călcarea în picioare a democrației liberale, pe care toată echipa lui Trump o urăște cu sete și doar cei care nu citesc ceea ce scriu ideologii grupării Thiel-Must-Vance-Trump pot susține contrariul.
Să-i lăsăm să aștepte ca Donald Trump să-și dezvăluie marele său proiect democratic cu care ne va uimi și ne va salva, în visele lor, și să evaluăm semnificația candidaturii lui Victor Ponta, el însuși supus al lui Putin, singurul lider european care s-a dus să-și prezinte omagiile Țarului la Olimpiada de la Soci, boicotată de liderii UE după ocuparea Crimeii, și amic necondiționat al implantului SRI Sebastian Ghiță, fugit din țară după o petrecere la sediul SRI, vizitat de Ponta frecvent în Serbia. Nu întâmplător, televiziunea lui Ghiță, RTV, îl susține acum pe Ponta cu toate forțele, și a întors armele împotriva rivalilor săi.
Concluzia ce se impune din start este că PSD face un dublu joc, prefăcându-se a-l susține pe Crin Antonescu, dar refuzând să-l dezavueze pe Ponta pentru candidatura sa „independentă”, contrară liniei oficiale a partidului. S-a mai întâmplat și în cazul candidaturii lui Sorin Oprescu la Primăria Capitalei, când candidatul oficial al PSD era Cristian Diaconescu, deși partidul îl susținea cu toate forțele pe doctorul Oprescu.
Întrebarea care rămâne fără un răspuns tranșant, în ciuda asigurărilor lui Marcel Ciolacu privind susținerea lui Crin Antonescu, este totuși ce planuri de viitor are PSD. Potrivit unor informații pe surse, Marcel Ciolacu ar fi amenințat în cadrul coaliției că PSD poate face o majoritate parlamentară cu AUR dacă mai insistă cineva asupra candidaturii lui Bolojan. Dar, dacă Victor Ponta ar câștiga președinția, oare nu va face PSD acest pas oricum? Afinitățile dintre PSD și AUR sunt evidente, în ciuda retoricii anti-Ciolacu practicate de George Simion, care, de fapt, l-a ajutat pe premier să rămână la putere prin depunerea unei moțiuni de cenzură sortite din start eșecului. Totuși, Victor Ponta are șanse mici de a aduna suficiente voturi pentru a accede în turul doi, fiind o figură uzată și compromisă de tragedia de la Colectiv și de plagiatul dovedit al tezei de doctorat.
Dacă ar fi să aibă vreo șansă, candidatul extremiștilor trebuie să vină din altă parte, nu din galeria de politicieni învechiți, problematici și contestabili, oricât ar fi ei de iliberali și pro-Trump. Potrivit site-ului știripesurse.ro, apropiat de PSD, un astfel de candidat ar fi fost deja pregătit în persoana sociologului Dan Dungaciu, vedetă a posturilor Realitatea Plus și Gândul TV, alături de Ion Cristoiu și Marius Tucă. Dungaciu este considerat de unele cercuri a fi apropiat al serviciilor de informații ale armatei, cele care ascund și acum dosarul lui Georgescu, și al SIE, care i-a păstorit, se pare, atât pe Simion, cât și pe Georgescu. Un personaj așadar din rezerva de cadre, cu accente vădit pro-ruse, trecut și pe la conducerea unui institut al Academiei Române. Ne vom lămuri pe parcurs cum stau lucrurile, dar suspiciunile sunt îngrijorătoare.
În final, să ne amintim de interviul acordat de istoricul Armand Goșu postului Digi24, în care demonstra că Georgescu este în primul rând un implant al Securității preluate de Armată în 1990 și al altor servicii nereformate în frunte cu SIE și abia apoi un pion în jocul Rusiei, care vizează destabilizarea unei țări UE. Inamicii democrației liberale au fost așadar bine camuflați în interiorul unei instituții care s-a bucurat întotdeauna de încrederea populației – o populație care abia acum află că militarii noștri își luau concediu pentru a participa la misiuni operate în Congo în cadrul unor detașamente de mercenari înrudite cu Wagner, sub comanda lui Horațiu Potra. Despre acest aspect ar trebui vorbit mai mult acum, nu despre caraghioslâcul Comandamentului Vlad Țepeș, devenit cap de afiș doar pentru a disimula adevăratele forțe mafiote și anti-democratice din structurile statului.
Să nu ne bucurăm așadar de invalidarea candidaturii lui Călin Georgescu: el este doar unul din capetele hidrei care amenință ordinea constituțională din interiorul structurilor de forță. Adevărata luptă trebuie dusă cu hidra însăși – doar că nu prea are cine să o facă. Rar s-a profilat mai sumbru viitorul României ca stat democratic.
