La 35 de ani după evenimentele dramatice și tulburi din decembrie 1989, se dovedește din nou că realitatea nu este cea prezentată la televizor, mai ales atunci când propagandiștii televiziunilor insistă asupra poveștilor lor.
Seară de seară, televiziunile „de știri” încearcă să ne convingă că, după contestata și contestabila decizie a CCR de a anula primul tur al alegerilor prezidențiale, care a creat un precedent periculos de tip iliberal pentru viitor, autoritățile statului au purces cu avânt la destructurarea rețelelor neo-legionare și extremiste și a conexiunilor lor cu Rusia; că viitorul guvern, care se negociază scremut și anevoie de către cele patru partide ale coaliției pro-democratice și pro-europene va guverna responsabil în interesul cetățenilor, nu al clientelei, și va face reforme, pentru că, nu-i așa, partidele au înțeles mesajul de revoltă al cetățenilor și că toate patru sunt unite în cuget și în simțiri în efortul de a găsi un candidat comun la președinție, care să-l învingă pe reprezentantul extremiștilor în viitoarea campanie electorală.
Nimic mai fals: 1. Autoritățile statului nu pot destructura în mod real rețelele extremiste conectate la serviciile rusești fără să se destructureze pe sine și să-și recunoască public incompetența și/sau complicitatea la proliferarea lor; 2. Guvernul va fi dominat de PSD, partid anti-reformist, clientelar, de tip rețea mafiotă, care a creat deficitul de peste 8% și a îndatorat țara în mod cinic și iresponsabil, complice al serviciilor care au tolerat rețeaua de sprijin a lui Călin Georgescu; 3. Majoritatea pro-europeană nu este deloc solidă, căci mulți psd-iști, în frunte cu Victor Ponta, Mihai Tudose și Paul Stănescu sunt practic cu un picior în tabăra extremiștilor; 4. Discuțiile despre posibilii candidați la președinție nu au revelat nicio personalitate demnă de această misiune, în schimb au adus în prim-plan personalități politice dubioase, iar președintele-GRIVCO, în ale cărui mandate România a devenit o verigă slabă a NATO, chiar în contextul Războiului din Ucraina, va rămâne sine die la Cotroceni, garantând supraviețuirea sistemului „ticăloșit” al patronilor săi politici.
Poate că ne-ar fi fost mai rău cu Călin Georgescu președinte, dar nici așa nu ne este prea bine și nici nu ne va fi.
Să observăm mai întâi că informațiile credibile privind rețelele rusești de dezinformare și propagandă care au vizat electoratul din România nu au venit de la SRI și SIE, ci de la agenții din afara țării: site-ul american Bloomberg a fost cel care a publicat raportul despre rețeaua ilegală de pagini de Facebook care a postat peste 4.100 de reclame politice care o atacau pe Elena Lasconi și îl promovau pe Călin Georgescu; agenția franceză Viginum, înființată în 2021 pentru a detecta entități străine care urmăresc influențarea opiniei publice, a identificat filiera rusească din spatele rețelei Portal Kombat, creată pentru a manipula campaniile electorale din Europa, inclusiv din România, prin cel puțin 193 de site-uri care diseminează propagandă pro-rusă și anti-ucraineană; grupul de experți bulgari în securitate cibernetică BG Elves a fost cel care a dezvăluit că Rusia a cheltuit 69 de milioane de euro pentru a finanța o campanie de propagandă și interferență la scară largă care vizează Bulgaria și România; în sfârșit, OKO.press din Polonia a fost cea care a cercetat firma sud-africană FA Agency, care ar fi sponsorizat, potrivit SRI, postările favorabile lui Călin Georgescu pe rețelele sociale și a descoperit acolo coduri redactate în limba rusă.
După cum observăm, nicio dezvăluire privind activitatea serviciilor rusești în domeniul online nu a provenit de la serviciile românești.
Mai mult, potrivit profesorului Cristian Pîrvulescu, într-un interviu acordat site-ului AK-24, ar fi existat și la noi un studiu privind potențialul unor rețele ca TikTok de a crea „canale de radicalizare” extrem de rapid și de eficient, dar autoritățile au decis să nu le blocheze.
Mai mult, atunci când Directoratul de Securitate Cibernetică a cerut blocarea TikTok, Marcel Ciolacu însuși a declarat public că nu este de acord, pentru că ar fi o măsură de tip comunist, cu toate că, după cum știm astăzi, cunoștea pericolele pe care le prezintă rețeaua conectată la serverele Partidului Comunist Chinez, cum probabil le cunoștea și Klaus Iohannis.
În tot cazul, rapoartele SRI anunțau încă dinainte de 2020 pericolul ca mesajele extremiste să fie amplificate în spațiul online ca urmare a dezvoltării rapide a noilor tehnologii, dar nimeni nu a făcut nimic pentru a-l contracara.
Concluziile nu pot fi decât că, sub oblăduirea președintelui Iohannis, serviciile și guvernul PSD-PNL au lăsat să se dezvolte rețelele de propagandă online ale extremiștilor și au tolerat toate manifestările acestora, de la taberele neo-legionare la excesele Dianei Șoșoacă la crearea de „canale de radicalizare” pe TikTok.
Nu putem crede că au făcut-o exclusiv din incompetență, ci mai degrabă pentru că au dorit să se folosească de ele în mai multe feluri: pe de o parte, umflând pericolul extremist pentru a se putea prezenta românilor și restului lumii ca singura alternativă democratică, demnă de a fi votată și de a conduce țara, și, pe de altă parte, pentru că mai ales PSD și serviciile fac parte din subcultura anti-democratică și anti-occidentală cu nostalgii comuniste și legionare, care s-a format nestingherită în România, nu numai la nivel politic, ci și la nivelul mentalității dominante în instituții ca Academia Română, Armata, cu Colegiul ei de Apărare, și, din păcate Biserica Ortodoxă, la nivelul ierarhilor vânduți rușilor, ca Teodosie, dar și a unor cohorte de preoți cu pregătire teologică precară, care se simt mult mai bine în spațiul păstorit de Patriarhul Kirill, care îi ferește de Occidentul păcătos.
De fapt, această teamă și reticență față de Occident și de valorile democrațiilor liberale este comună clerului semidoct și ierarhilor încremeniți în epoca premodernă, politicienilor corupți care vor să se folosească de resurse după bunul plac și propriile interese, și serviciilor care nu vor să fie controlate democratic, de civili, ci preferă un regim de tip putinist „soft”, unde ele controlează politicul și resursele statului.
Aici se întâlnesc aspirațiile vechilor securiști cu ale noilor servicii și este suficient să numărăm miniștri și șefii de agenții guvernamentale proveniți din SRI sau cu studii la Academia de Informații pentru a vedea cât de mult s-a extins „statul cu epoleți”.
Principalul responsabil pentru această evoluție scăpată de sub control este fără îndoială președintele Iohannis, care trebuia să asigure controlul civil asupra serviciilor, dar a lăsat SRI fără director civil de aproape un an și jumătate, și trebuia să apere parcursul euro-atlantic al țării, printre altele.
În schimb, a prezidat asupra alunecării sale în sensul opus, transformând România într-o țară nesigură pentru aliați, fiind recompensat cu o prelungire a mandatului prezidențial pe termen nedefinit.
La fel de vinovați sunt și parlamentarii PSD și PNL, care nu au controlat SRI și SIE în niciun fel: abia în 2023, de pildă, au aprobat Raportul de activitate al SRI pentru 2020! Nu ne mirăm deci că nici astăzi, după toate informațiile care au ajuns în spațiul public, nimeni nu cere socoteală SRI și SIE pentru activitatea lor evident deficitară din ultimii ani.
Revenind la perspectivele noastre de ieșire din marasm, este limpede că pe servicii și pe președintele Iohannis nu putem conta, ei fiind autorii dezastrului, nicidecum salvatori ai democrației.
Poate vom putea conta pe viitorul președinte? Deocamdată nu avem niciun candidat puternic și credibil. Deși Primarul Capitalei Nicușor Dan este prezentat ca o posibilă soluție, este greu de crezut că va putea comunica eficient cu electoratul din afara Bucureștiului, mai ales că nu a demonstrat niciodată un grad înalt de empatie cu cetățenii.
Dar mai periculoasă mi se pare aducerea în discuție, de către un vulpoi politic precum Kelemen Hunor, a unui personaj compromis și expirat precum Crin Antonescu, protagonist al USL, alături de Victor Ponta, și amic al fostului director al SRI, Eduard Hellvig, arhitect din umbră al USL, lansat în politică de Dan Voiculescu.
Ne amintim totodată că domnul Antonescu a fost susținut pe față de Sorin Ovidiu Vântu în primul tur al prezidențialelor din 2009.
Ce urmăresc așadar iliberalii camuflați din UDMR prin lansarea numelui lui în dezbatere? Ne vom lămuri probabil curând, dar semnele nu pot fi favorabile nici democrației liberale, nici reformelor.
Partenerul politic al lui Crin Antonescu din vremea USL, Victor Ponta, este însă nu numai problematic, ci de-a dreptul periculos, căci a declarat de la bun început că îl susține pe Călin Georgescu, iar Antena 3 a relatat că îi oferise deja acestuia sprijinul unei părți din parlamentarii PSD.
Cum Marcel Ciolacu este cel care l-a readus pe Ponta în PSD, ne întrebăm ce planuri ascunse are și el. Știm de altfel că mulți psd-iști se simt mai aproape de extremiști decât de liberalii conduși de Bolojan sau de USR, care a rămas de altfel principalul lor adversar.
Pericolul ca Victor Ponta să rupă o facțiune din PSD și să o lipească de blocul extremist, care vrea să se numească „suveranist”, nu este deloc de neglijat, ceea ce face ca majoritatea parlamentară pe care se poate baza ipoteticul guvern al coaliției pro-europene să fie de fapt incertă, iar adoptarea reformelor, improbabilă.
Cum vor guverna așadar PNL, cu noua sa conducere, detestată de aparent eternul Klaus Iohannis, și USR, care nu face parte din sistem și propune reforme, împreună cu un PSD arogant și cu pretenții, anti-reformist, aservit serviciilor și cu sufletul în tabăra extremiștilor?
Este greu de crezut că o alianță contra naturii poate fi de durată sau că poate genera rezultatele pe care le așteaptă cetățenii. Iar dacă Marcel Ciolacu va fi din nou numit premier, cum speră, atunci victoria extremiștilor la prezidențiale este asigurată, căci spre ei se va îndrepta tot votul de protest, întărit de sentimentul că nu s-a schimbat de fapt nimic.
Poate ar fi mai bine să ieșim din șabloane și să ne gândim la un premier tehnocrat în fruntea unui guvern politic, deși nu este o soluție ideală, sau la promovarea a doi candidați în locul unui iluzoriu candidat unic – eventual un candidat al PSD și unul al dreptei PNL-USR. Poate că are dreptate Cristian Pîrvulescu când spune că doar astfel ar crește șansele de a bloca accesul candidatului extremist în turul 2.
Până se vor debloca mințile politicienilor și negocierile, asistăm zilnic la intensificarea campaniei extremiștilor în sprijinul lui Călin Georgescu, mai ales pe Realitatea Plus, canalul fostului șef al Securității, Iulian Vlad, și pe România TV, canalul lui Sebastian Ghiță, amicul domnului Ponta.
S-a ajuns, ca niciodată, ca imagini cu tancurile care se întorceau de la parada militară de Ziua Națională să fie difuzate ca „dovezi” că România ar fi intrat în război cu Rusia.
Și, ce să vezi, nimeni nu a fost arestat pentru o dezinformare de asemenea gravitate.
Pericolul este așadar departe de a fi trecut, extremiștii sunt tot mai agresivi, iar coaliția pro-europeană se anunță incoerentă, neconvingătoare și vulnerabilă la blocaje. Dușmanii democrației liberale și ai Occidentului, politicieni și ofițeri SRI și SIE, de care nu se atinge nimeni nici cu o floare, susținuți de rețelele rusești foarte active online, cred încă în șansele lor de succes.
Iar statul „cu epoleți” este pe caii cei mari, pentru că, de fapt, nimeni nu se luptă cu el.
