Mă duc la controlul de rutină la doctor cu cea mai mică și mai gălăgioasă membră a familiei. De obicei sunt foarte bine organizați și nu așteptăm deloc, dar astăzi a fost o excepție și am intrat cu o jumătate de oră mai târziu. Doamna doctor se scuză și îmi explică faptul că înaintea noastră a avut de-a face cu o familie din tribul anti-vacciniștilor, pe care s-a străduit să îi facă să înțeleagă riscurile multiple ale refuzului vaccinului anti-rujeolă. Pentru că nu a reușit cu ei, dintr-o oarecare frustrare, încearcă să ne ‘convingă’ pe noi, în ciuda faptului că nici eu nici soția nu avem nostalgii pre-moderne și ne bucurăm din plin de toate progresele științei (mai puțin AI în cazul meu, dar din alte motive). Totuși, efortul s-a dovedit util, întrucât copiii mei au un doctor excepțional care are și un talent extraordinar în a explica lucruri complicate în termeni simpli, oferindu-mi un subiect excelent pentru articolul de față.
Cea mai mare fobie a acestor cetățeni, stimulată din plin de anumite surse ‘alternative’ de ‘informare’, e legată de presupusa relație de cauzalitate între vaccinuri și autism. Nu are rost să expun aici argumente medicale care să contrazică această relație, însă trebuie remarcat că într-adevăr incidența autismului în România este foarte ridicată, ajungând să afecteze, într-o măsură mai mare sau mai mică, 14,3 % din copiii de școală primară, conform Institutului Național de Sănătate Publică.
Doamna doctor menționează că atunci când era în perioada studiilor, nu exista nici măcar un capitol legat de autism în cărțile de specializare ca pediatru, și asta nu (doar) pentru că afecțiunea era oarecum ignorată, ci și pentru că incidența era mult mai mică. Ulterior, au apărut din ce în ce mai multe cazuri de autism, ajungând acum ca cel mult odată la câteva luni să descopere cel puțin un caz de verbalizare dificilă, în care copilul este în lumea lui și e dificil de conectat la realitate, descoperire urmată de obicei de un diagnostic din spectrul de autism și o terapie în speranța că se poate remedia ceva.
O cauză aproape unanim acceptată în mediile pediatrice a acestei adevărate pandemii de autism este legată de timpul petrecut în fața ecranelor. Doamna doctor menționează că până și câteva minute, în special la vârste foarte fragede (sub trei ani), pot crea anumite conexiuni neuronale ‘greșite’, care se ranforsează imediat în zilele următoare prin același obicei, ducând la hiperexcitabilitate (agitație constantă), dificultăți de memorare de lungă durată (informațiile ajung doar în zona memoriei de scurtă durată), etc.
Nu este se pare de ajuns să le fie prezentate acestor părinți dovezile care infirmă asocierea vaccinuri-autism, și nici cazurile de rujeolă care au lăsat sechele hepatice serioase copiilor nevaccinați. Ei par să fie dispuși să își asume acest risc, sau mai bine zis, să îl paseze copiilor lor, fără ca aceștia să aibă dreptul de a alege. Mai mult, un studiu efectuat la universitatea din Durham arată că prezentarea beneficiilor vaccinării sunt argumente doar pentru oamenii care le acceptă deja, având efectul invers asupra celorlalti .
În schimb, o soluție care pare să funcționeze în convingerea părinților care nu doresc să își vaccineze copiii sunt studiile de caz pe familiile cu un copil care suferă de autism și au încă un copil pe care refuză să îl vaccineze și care de asemenea dezvoltă autism. Deși tragice, asemenea cazuri infirmă faptul că ar exista vreo legătură între vaccinare și autism. O altă soluție este promovarea unor cazuri în care copiilor nevaccinați le este afectat parcursul educațional. Doamna doctor dădea exemplul unei astfel de paciente care nu a putut obține o bursă în Japonia din cauza faptului că apărea în sistemul digitalizat cu vaccin refuzat de părinți. Cum există perioade fixe în care se pot administra anumite tipuri de vaccin, nu a mai fost posibilă remedierea situației, iar bursa a fost pierdută, în ciuda insistențelor și ‘ofertelor’ părinților, a căror fiică i-a mai putut doar întreba, retoric, ‘cum ați putut să îmi faceți asta?’. ‘Așa am citit, așa am înțeles la momentul respectiv!’ a răspuns mama, dând vina pe sursele de informare accesate. Uităm uneori că, spre deosebire de alte epoci, costul de achiziție al informației este foarte redus, ducând la o adevărată hiper-inflație informațională. Responsabilitatea nu mai e astfel informarea în sine, ci selectarea surselor potrivite de informare, mai ales în condițiile în care deciziile noastre îi afectează tocmai pe cei în numele cărora decidem. De când sunt părinte am învățat (și de la soția mea) că parentingul este în primul rând responsabilitate, și lipsa de cunoștințe, mai ales în aceste condiții, nu poate reprezenta o scuză. Părinții nu trebuie să fie amenințări pentru copiii lor, iar a nu-i agresa fizic sau verbal sau a le asigura condițiile materiale necesare nu este nici pe departe suficient.
În România situația e tragică. Luni am fost la lansarea sondajului INSCOP „România între magie și ezoterism”, iar una din întrebări era legată de acordul sau dezacordul față de propoziția: „Vaccinurile sunt folosite pentru a controla populația”. Nu mai puțin de 40,1% dintre cei intervievați erau de acord, cu o incidență de 53% în cazul votanților AUR, 39% PSD, 28% PNL și 10% USR. Distribuția pe sexe e aproximativ egală, iar cea în funcție de vârstă arată o incidență crescută în cazul celor mai în vârstă (34% la cei între 18 și 29 de ani, 36% 30-44 ani, 40% 45-59 ani și 46% la cei peste 60 de ani). Nesurprinzător, cei care au beneficiat doar de educație primară sunt de acord în proporție de 55%, cei cu studii medii 41%, iar cei cu studii superioare în proporție de 18%, arătând că educația fără îndoială ajută, dar nu imunizează împotriva prostiei. De asemenea, teoria conspirației vacciniste este mai populară în rural și urbanul mic.
Anti-vaccinismul este unul dintre cele mai perverse efecte ale discursului suveranist, putând avea consecințe grave mai ales pentru cei care nu pot alege pentru ei înșiși. Părinți, verificați-vă sursele mai bine decât o faceți de obicei, pentru că nu este doar despre voi! Dacă ați ajuns să credeți că știința în sine este o conspirație, sugerez să renunțați total la beneficiile ei, la computere, ochelari, antibiotice și transport în comun, să mergeți să trăiți în peșteri, să vânați jderi și căprioare cu sulița, să muriți de holeră, rujeolă și gripă, dar vă rog eu lăsați-vă copiii să aleagă ei dacă asta vor de la viață sau nu!
Vă întrebați de ce am renunțat de această dată la discursul de obicei împăciuitor cu cealaltă tabără? Pentru că înțeleg anumite lucruri doar până în punctul în care nu îi afectează pe alții. Și eu am fost astăzi victima anti-vacciniștilor! Jumătatea de oră de așteptare cine mi-o dă înapoi?
