O frază bântuie începând de ieri spațiul public românesc: „România e o țară coruptă și românii au dreptate când spun că nu văd o voință a statului român de a lupta cu corupția.”
Trebuie să recunoaștem că, alegând să rostească tocmai de Ziua Națională un discurs atipic pentru o ocazie festivă, Nicușor Dan a reușit, cel puțin pe termen scurt, o mică lovitură de PR, prezentându-se ca un președinte diferit de antecesorii săi, care recunoaște deschis problemele actuale ale țării și invită națiunea la un dialog calm pentru rezolvarea lor. Dacă reflectăm însă serios asupra raportului dintre discurs și activitatea președintelui, inevitabil vom identifica niște probleme pe care președintele le-a omis cu bună știință. Nu ne ocupăm de toate, ci doar de cele ce ni se par mai grave.
Să începem de la rădăcina tuturor relelor: corupția. Nu este suficient să o identifici ca problemă, ci este necesar să poți răspunde la întrebarea „de ce este România o țară coruptă?” Nu cumva pentru că statul de drept a fost pervertit de Clanul magistraților, de partidele politice și de serviciile care și-au impus oamenii în fruntea marilor instanțe? Nu spun nimic nou când amintesc că, de când Lia Savonea a fost numită președintă a ÎCCJ cu forțarea reglementărilor legale, fără ca președintele Dan să miște un deget pentru a opri acest abuz, marii corupți sunt eliberați pe bandă rulantă de instanța supremă și de cele din rețeaua Savonea, iar judecătorii integri sunt marginalizați, scoși din completele care judecă dosare sensibile sau forțați să iasă la pensie.
Totodată, CSM atacă deschis membri guvernului care, prin integritatea și curajul lor, au devenit incomozi pentru ei și pentru PSD (și o parte din PNL), cum s-a dovedit în cazul Oanei Gheorghiu. Dar iată că, deși are dreptul să participe la ședințele CSM, președintele nu o face, cum nu o făcea nici Klaus Iohannis.
Ministrul Justiției, psd-istul Radu Marinescu, participă la ședințele CSM, dar votează obedient față de aceleași interese ale privilegiaților sistemului corupt. Nici măcar nu a fost în stare să susțină în CSM legea elaborată de propriul guvern privind pensiile magistraților, ci s-a abținut – probabil de teama Liei Savonea și a pandantului ei politic, Olguța Vasilescu.
Dacă dorea sincer să abordeze flagelul corupției, președintele Dan ar fi invitat-o la Cotroceni pentru o discuție aplicată pe fosta judecătoare Daniela Panioglu, care, într-un interviu acordat PressHub, și apoi în emisiunea Lumea lui Vitalie, a făcut o radiografie edificatoare și extinsă a modului în care a fost pervertit sistemul judiciar, din care reținem acest diagnostic: „Procesul de bolșevizare a justiției a început cu anul 2017 și a decurs nestingherit, pentru că nu a fost deranjat nici de parchete, nici de presă, nici de serviciile de informații, instituții cu rol important împotriva corupției”.
În continuare, tot despre corupție, doamna Panioglu afirmă fără menajamente: „rețeaua de corupție din interiorul sistemului judiciar progresa minuțios, prin plasarea oamenilor săi de încredere în funcții de decizie”, pentru că CSM a numit în funcții de conducere și a promovat „judecători obedienți și anonimi, aduși de nu știu unde, mediocri profesional”, țesând astfel „o rețea piramidală puternică, care a ajuns să acapareze și să sufoce actul curat de justiție.”
În final, mutați ca „pionii pe o tablă de șah”, judecătorii „au fost deposedați de independență, devenind captivi ai unui sistem corupt, manevrat de instituția care a fost concepută să le apere independența”.
Mai mult, toată această pervertire s-a petrecut pentru că „Parchetele, serviciile de informații, presa au tăcut, în forma complicității.” Iată că tace și președintele, rezumându-se la deziderate pioase privind corupția.
Așadar, dacă dorește sincer să elimine, sau măcar să diminueze, fenomenul corupției, Nicușor Dan ar trebui să pornească de la corupția din sistemul judiciar, ale cărei victime sunt întotdeauna, cum spune Daniela Panioglu, „oamenii cinstiți, lipsiți de orice apărare în fața abuzului și infracționalității”.
Dar președintele plutește deasupra realității urâte și preferă să nu vadă că roadele „sistemului corupt din justiție”, adică „exonerarea de răspundere penală, în masă, a inculpaților și, chiar, a condamnaților, care fie se aflau în executarea pedepselor închisorii, fie se sustrăgeau de la executare.”
Președintele nu are dreptul să ignore analiza Danielei Panioglu și a altor – puțini – foști magistrați curajoși dacă vrea cu adevărat să combată corupția, și nu dorește doar să-și îmbunătățească imaginea prin simple operațiuni de PR.
Fie-ne iertat scepticismul, dar dacă privea anticorupția cu seriozitatea necesară, nu ar fi afirmat că „ în ultimele luni nu am văzut corupție la vârful statului român”, exact când opinia publică este scandalizată de eliberările corupților en masse. Nu o fi corupție la nivelul președintelui și al premierului, dar nu este cumva însuși sistemul judiciar putred de corupt?
Alt aspect grav abordat la fel de superficial de președinte este absența unui raport cuprinzător asupra evenimentelor care au dus la anularea alegerilor din 2024 și continuarea campaniei de dezinformare. Seninătatea cu care președintele evidențiază această carență este tulburătoare, dacă ne gândim că el însuși ar fi trebuit să se asigure că acest raport este întocmit la timp și că instituțiile responsabile cu combaterea dezinformării sunt reformate din temelii.
Raportul și combaterea dezinformării nu vor cădea din cer odată cu primii fulgi de nea, ci vor rezulta din acțiuni concrete la nivelul președinției – acțiuni, pe care nu le-a văzut nimeni. În schimb, vedem în continuare aceiași oameni în fruntea serviciilor secrete; mai mult, SRI va primi atribuții în combaterea corupției fără să fie reformat el însuși, iar patronii lui Călin Georgescu și ai altor extremiști din SIE își văd în continuare, pe banii noștri, de traiul îndestulat, în timp ce extremiștii și neolegionarii continuă să-și însușească simbolurile naționale și să tulbure sărbătorile.
Toate acestea deși aflăm din diferite surse că serviciile au avut un cuvânt hotărâtor de spus în numirea magistraților care au confiscat sistemul judiciar și l-au transformat într-o redută bine fortificată a corupției.
Sigur, era o zi festivă, nu-i așa? Nu strici tu, ca președinte, „vibe-ul de sărbători” vorbind de servicii sau de impunitatea cu care acționează oamenii lui Putin în România, pentru că nu numai că nu sunt deranjați de autorități, dar mai primesc și cetățenia română contra cost.
Ziua națională este pentru PR, pentru operațiuni de imagine – adică pentru praf în ochi, nu pentru lansarea unor acțiuni semnificative împotriva corupției și a infiltrării Rusiei. Frumos este să pozezi în înțeleptul nației, care vrea să discute „calm și cu echilibru problemele pe care societatea noastră le are”, promițând că la un moment dat vei și construi ceva.
Doar că, domnule președinte, vremea cluburilor de dezbateri a trecut. Acum, această țară șubrezită de corupție și de infiltrarea rușilor are nevoie de acțiuni concrete și curajoase și, mai ales, are nevoie de un președinte care să le inițieze. În niciun caz nu are nevoie de încă o operațiune de PR care să mascheze paralizia instituțională care pornește chiar de la Palatul Cotroceni.
