USR s-a despărțit de candidata sa la prezidențiale.
E o premieră în politica românească. Au mai existat situații în care aspiranți la fotoliul prezidențial să piardă susținerea unor tovarăși de drum. Ioan Rațiu s-a distanțat în 1996 de campania lui Emil Constantinescu, dar a făcut-o în culise. Ion Iliescu l-a descris pe Mircea Geoană drept prostănac pentru că ar fi greșit în campania dusă de Adrian Năstase contra lui Traian Băsescu, dar reproșul a fost formulat după ce se terminase scrutinul. Eu însumi am refuzat să o susțin pe Elena Udrea la prezidențiale în 2009, deși eram membru în partidul condus de ea, și am declarat că trebuie votată Monica Macovei. În 2019, Viorica Dăncilă, candidata PSD pentru fotoliul de la Cotroceni, a pierdut șefia guvernului, în urma unei moțiuni de cenzură, care a trecut chiar în campanie și pe care au susținut-o și parlamentari aleși pe listele partidului pe care ea îl conducea. Victor Ponta a fost exclus din PSD după ce a hotărât să candideze, deși formațiunea care-l sprijinise să fie premier și, mai recent, să fie reales deputat, hotărâse să-l sprijine pe Antonescu. Dar niciodată până acum un partid nu s-a dezis de candidatul său după ce campania a început.
Retragerea sprijinului are trei cauze. Toate sunt importante.
Prima e clară ca lumina zilei. După ce a obținut 19% în 24 noiembrie 2024, reușind să se califice miraculos în finală – am fost printre puținii care au anticipat asta –, lidera USR a avut de înfruntat împrejurări diferite. Cei doi candidați ai cartelului guvernamental – Antonescu și Ponta – par mai puternici decât Ciolacu și Ciucă. Intrarea în cursă a lui N. Dan a transferat simpatia de la ea la el. În timp ce fondatorul USR are 19-20% în sondaje, Lasconi are doar 4-6%. Diferența e irecuperabilă.
Asta ne duce la a doua rațiune a gestului făcut de USR. Care privește finanțarea sau, mai precis, rambursarea cheltuielilor făcute în campanie. Legea spune că, dacă un candidat nu strânge 3% din opțiuni, atunci banii folosiți pentru consultanți, afișe, clipuri electorale de la tv – care ajung și la 10.000 de euro pentru un minut etc. –, nu pot fi acoperiți de la buget. Spre deosebire de PSD și PNL, USR nu pare să dispună de resurse care să-i îngăduie să supraviețuiască după un asemenea șoc. E un partid care nu se percepe ca unul mare.
De altfel, lecția de la legislativele și de la europenele de anul trecut e amară. După ce în 2019 obținuse – alături de Plus – peste 22 de procente la scrutinul pentru PE, iar în 2020 își diminuase scorul la parlamentare la 6% (de la 9% în 2016), în 2024 USR a adunat doar 8,7% (în cadrul Alianței Dreapta Unită), pentru ca la scrutinul pentru cele două camere să urce puțin, până la 12 procente. Cu șapte mai puțin decât cele 19% care i-au îngăduit Elenei Lasconi să se califice în turul al doilea pe 24 noiembrie. În treacăt fie zis, Dan Barna adunase 15% în 2019. Liderii USR care au luat inițiativa retragerii sprijinului pentru șefa partidului la scrutinul din 4 mai nu au dorit să-și asume un scor cu o singură cifră.
E bine sau rău?
Urnele ne vor da răspunsul. Gestul ar putea fi similar celui făcut – în alte împrejurări – de liderii Alianței DA în 2004: când au înțeles că Th. Stolojan nu avea nicio șansă în fața lui A. Năstase, ei au hotărât să-l arunce în luptă pe T. Băsescu. Care a câștigat – la mustață! – în fața celui care părea atotputernic. Retragerea care a dus la victorie a fost atunci acceptată de cel care înțelesese că pierde. Acum, nu e așa. Lasconi pozează în victimă. Ar fi fost preferabil ca ea să fie parte a unei încercări de a evita o finală Simion-Ponta sau Simion-Antonescu. Mai are, totuși, trei săptămâni să se răzgândească.
