După căderea guvernului condus de Ilie Bolojan, petrecută pe 5 mai, președintele a făcut trei consultări cu partidele. La cea dintâi, care a avut loc pe 18 mai, nu au fost propuși candidați pentru postul de premier. Unii dintre interlocutori i-au propus Lui N. Dan un cabinet majoritar, alții au părut să fie conștienți că nu mai e posibil decât unul minoritar. S-a vorbit, pe de altă parte, despre orientarea pro-occidentală a viitorului guvern, ocazie ca până și Ana-Maria Gavrilă să se descopere a fi așa. Udemeriștii au zis că, indiferent de ce guvern va fi, e nevoie de sprijin transparent. Iar AUR a anunțat răspicat că vrea anticipate.
Neavând un nume sugerat de partide, N. Dan l-a propus, două săptămâni mai târziu, pe Eugen Tomac, deputat european, consilier onorific al președintelui și lider al unei formațiuni fără reprezentare parlamentară, PMP. După ce a abandonat afilierea partizană, pentru a fi credibil ca tehnocrat, candidatul a încercat să alcătuiască un cabinet cu experți recomandați de cele patru partide care făcuseră parte din coaliția PSD-PNL-USR-UDMR. În ziua în care urma să depună lista cu miniștri, a abandonat. Nu au explicat de ce a făcut-o nici el și nici cel care l-a însărcinat cu formarea unui nou guvern.
În schimb, în aceeași zi, șeful statului l-a desemnat – fără a se mai consulta cu vreuna din formațiunile politice – pe Adrian Veștea, prim-vicepreședinte al PNL. După pertractări haotice, inclusiv cu AUR, acesta a mers în fața camerelor cu un executiv din care făceau parte miniștri PSD ce fuseseră în guvernul anterior sau opozanți ai lui Bolojan din PNL. Pe 22 iunie, propunerea a eșuat, căci au votat doar 212 parlamentari, dintre care 189 au fost de acord. Orice guvern are, însă, nevoie de 233 de voturi „pentru”.
A doua zi, N. Dan a invitat partidele la o a doua rundă de negocieri. Nici de data aceasta, partidele mari nu au pronunțat nume de premieri. Au făcut-o, în schimb, două grupuri minuscule din Parlament: UPR l-a propus pe V. Ponta, iar PÎR – pe Cosmina Cerva. Pesediștii au decis abia pe 24 iunie să-l susțină pe S. Grindeanu, iar două zile mai târziu, PNL, USR și UDMR au anunțat, la rândul lor, candidatura lui Siegfried Mureșan, care e, ca și Tomac, deputat european.
Timp de opt săptămâni, nu s-a mai petrecut nimic relevant. Sub pretextul vacanței parlamentare, apoi al unor urgențe mai presante precum evaluările agențiilor de rating sau oprirea unor revolte ale profesorilor, ale medicilor și asistenților ori ale oierilor, partidele au lansat zvonuri, iar presa a făcut pariuri pe nume de tehnocrați mai vechi sau mai noi.
Pe 17 septembrie, N. Dan a chemat partidele la a treia rundă de negocieri. N-au fost noutăți. Pur și simplu au fost confirmate propunerile făcute în iunie, mai puțin cea din partea PÎR. Președintele a luat decizia de a folosi un criteriu elementar, și anume numărul de mandate ce sprijineau propunerile: Mureșan avea în spate 169, câte dețin în acest moment PNL, USR și UDMR, Grindeanu a venit cu zestrea celor 126 de voturi de care dispune PSD în cele două camere, iar Ponta avea 17 mandate de la UPR.
Acestea sunt datele seci. Ca de obicei, zvonurile și scenariile fabricate în culisele partidelor sau în redacțiile de presă, ca și declarațiile actorilor politici merg în toate direcțiile. Dacă unii îi reproșează președintelui că a așteptat două luni ca să numere câte mandate au candidații avansați de partide, alții i-au luat apărarea zicând că el a lăsat vreme partenerilor din fosta coaliție să se reconcilieze, dar ei n-au făcut-o. Auriști, dar și ziariști au susținut că numirea lui Mureșan e pusă la cale de N. Dan și de S. Grindeanu, pentru a pregăti desemnarea ulterioară a șefului PSD, fiindcă e sigur că Mureșan o să cadă la vot. Oricine a putut constata că Grindeanu e, totuși, foarte amărât că nu a fost mandatat acum; joacă teatru, au replicat amatorii de scenarii întortocheate. Presa toxică a pornit atacuri la adresa lui Mureșan ce reiau retorica Securității: cine nu susține ce vrea partidul dominant – ieri, PCR, iar azi PSD – e anti-român. Nu puteau lipsi din arenă năucii care fac dintr-un nume cu rezonanță străină un stigmat: te cheamă Siegfried, e clar că ești întors cu cheia de la Berlin. În apărarea premierului desemnat au sărit patrioții care au reamintit că Mureșan mai are un prenume, și anume Vasile. Ar fi, desigur, de râs, dacă n-ar fi de plâns.
Au început, desigur, și calculele, căci cele unsprezece tabere din Parlament pot fi combinate în diverse moduri, iar aritmetica elementară pare a fi încă la îndemâna tuturor. În fine, trebuie să ne consolăm cu faptul că începe o săptămână în care nu vor mai fi speculate nume de premieri, ci de ministeriabili.
