AUR propune o lege care i-ar obliga pe „oficiali” să pupe tricolorul la ocazii festive și să rostească o rugăciune, care nu e încă stabilită, în caz contrar urmând să plătească o amendă de 10 mii de lei. Primarii ar fi obligați să amenajeze o piață a tricolorului, posturile de radio și televiziune publice și private ar trebui să aloce măcar 30 de minute pentru a celebra cele trei culori, ambasadele ar invita românii din țările unde reprezintă țara să asculte o conferință despre tricolor, iar unitățile militare ar face musai o „ceremonie militară specifică”.
Când am citit proiectul, m-am mirat că inițiatorii – cărora li s-au alăturat și câțiva membri ai PNL și ai PSD – nu au preluat idei mai vechi, precum cele ale primarului Gh. Funar, care – cât a condus urbea clujeană – a vopsit atât băncile din parc, cât și biletele de autobuz în roșu, galben și albastru. Același Funar publică acum volum după volum, toate având coperta acoperită de tricolor. De ce să neglijezi o experiență așa prețioasă? N-ar fi oare mai bine ca Funar să fie luat drept exemplu, iar toate cărțile publicate în România, indiferent de subiect, să fie colorate la fel?
Proiectul de lege trebuie, cred, completat.
Nu doar oficialii ar trebui să sărute tricolorul. Tot românul are această datorie. Iar ea nu poate fi limitată la ocazii festive. Ideal ar fi ca ziua oricărui concetățean de-ai noștri să înceapă în acest fel. Și dacă vrem cu adevărat să ne cunoască lumea întreagă, am putea să ne filmăm cu buzele umede de emoție bine lipite de drapel și să urcăm, apoi, filmulețul pe Facebook, Instagram și TikTok, cu o copie trimisă la primărie și alta – la guvern. Cred că PIB-ul ar crește vertiginos.
O idee care merită explorată serios este vopsirea tuturor imobilelor în culorile noastre dragi. Asociațiile de locatari vor putea alege dacă vopsesc fațada cu un singur tricolor sau cu mai multe. N-ar trebui să fie tolerate nuanțe. Adică: galbenul va fi pretutindeni galben crom, nu galben șofran, galben chihlimbar, galben lămâie sau galben solar! La fel se va proceda și cu celelalte culori – roșul va fi vermillon, iar albastrul – cobalt. Orice abatere va fi tratată ca un act de trădare.
O schimbare importantă va suferi peisagistica. Școala noastră de horticultură trebuie să amelioreze pomii, legumele, florile, viile etc. A sosit, cred, momentul să avem ciorchini tricolori, morcovi care la bază să fie albaștri, la mijloc galbeni, iar la vârf – roșii, salcâmi cu tulpină roșie, frunze albastre și crengi galbene ș.a.m.d. O atenție deosebită va fi dată roșiilor, care nu mai pot păstra doar această culoare. Roșia românească, fără egal în lume, va fi tricoloră sau nu va fi deloc. Nu mai abordez problema țelinei, a prazului, a guliei, a păstârnacului sau a pătrunjelului, pentru că ați înțeles la ce mă gândesc.
De la naștere la moarte, românii se vor îmbrăca în culorile care dau sens vieții lor: scutecele, pantalonașii scurți, uniformele școlare, rochiile de mireasă, costumele purtate în timpul doliului, hanoracul cu care urci pe munte, vestoanele militarilor, batistele, baticurile, pălăriile și șepcile, slipul de plajă și vestmântul preotului, haina de jandarm și cea a cioclului, uniforma de pompier și halatul chirurgului, halatul frizerilor și tocile cofetarilor așa vor fi. Va fi aspru pedepsit oricine va fi văzut purtând alte culori decât cele de pe sfântul drapel. Iar grațierea va fi imposibilă.
Adevărata revoluție se va produce, însă, când produse de primă necesitate, precum laptele și brânza, cârnații și fleicile, bomboanele și merdenelele, biscuiții și croasanții, hârtia igienică și cea de ambalat vor fi tricolore. Abia atunci spațiul mioritic va fi curat românesc.
