Nici la mai bine de patru săptămâni de la debut, telenovela penibilă a desemnării noului premier nu pare să se încheie, pentru că președintele Nicușor Dan nu reușește să adune voturile necesare pentru premierul cu care intenționează să blagoslovească națiunea: Eugen Tomac, omul fără calități, discret soldat al Sistemului – cu soacra beneficiară de bani din PNRR, soția numită vice-consul la Bruxelles pe vremea guvernului Ciucă, și cumnata numită consilier la Departamentul românilor de pretutindeni pe când îl conducea el însuși, perioadă în care i-a acordat actualului vice-lider al AUR Dan Dungaciu două burse de cercetare destinate în mod normal românilor din afară, nu din interiorul, granițelor; girant constant al majorității Gabrielei Firea pe vremea când PMP era reprezentat în CGMB, dar, mai presus de toate, întruchiparea deficitului de legitimitate democratică, în calitate de lider de partid respins de electorat, căci nu este reprezentat în Parlament.
El însuși, marele Tomac, a ajuns în Parlamentul European ca puiul de cuc, adică prin bunăvoința USR, care l-a pus pe listă în 2024 în dauna unor membri ai săi mai valoroși.
Între timp, dronele rusești bat drumul Galaților, iar președintele, deși recunoaște proveniența dronelor, se abține să condamne Rusia sau războiul din Ucraina, limitându-se la un avertisment cinic: când lovesc orașele de pe malul celălalt al Dunării, rușii ar face bine să nu afecteze orașele românești. La fel de grav, cu cauze și consecințe poate mult mai profunde, șeful Marelui Stat Major, gen. Gheorghiță Vlad este târât ritualic într-o anchetă dubioasă, cu miză aparent minoră, și este foarte greu să crezi că ea nu are nicio legătură cu poziția sa constant anti-rusă, exprimată fără echivoc și consecvent din 2023 încoace.
Și ar mai fi ceva: s-au descoperit contracte de furnizare de armament pentru ministerul de Interne atribuite unei firme americane cu legături ce duc la Nicoleta Pauliuc, președinta Comisiei pentru apărare din Senat. Nu putem ignora faptul că atât ministrul de Interne Predoiu, cât și sus-numita doamnă sunt membri ai grupării Thuma, care ar dori să rămână la guvernare alături de PSD.
Pe fondul acestei degringolade instituționale, care nu poate servi decât Rusiei și taberelor din servicii care se simt mai bine sub aripa lui Putin decât în UE, președintele se agață de promovarea marotei unui guvern de tehnocrați condus de un personaj șters și dubios, pe care speră să-l controleze ca pe o marionetă. De o lună se chinuie șeful statului să croșeteze o majoritate pe care i-o refuză toate partidele, cu excepția PSD, care vede în Tomac și ipoteticul său guvern de tehnocrați paravanul pentru a-și asigura accesul nelimitat la resurse fără a-și asuma răspunderea pentru consecințele deciziilor guvernului.
În acest context, merită să ne oprim o clipă și să ne întrebăm dacă această aventură iresponsabilă începută cu sabotarea guvernului Bolojan și continuată cu moțiunea de cenzură ne va aduce un guvern mai bun decât actualul guvern demis? Cu alte cuvinte, ce avem acum și ce vom pierde în viitorul apropiat.
Fapt este că acum avem la Palatul Victoria o echipă liberă de PSD, care, după ce a scos la iveală, transparent, viciile fundamentale ale companiilor de stat, deci principalele cauze ale risipei, a purces la eliminarea lor.
Cel mai recent exemplu îl reprezintă impunerea unor indicatori de performanță pentru managerii companiilor din energie, care, până acum, sifonau banii după interesele grupurilor infracționale organizate care îi numiseră. Așa s-a făcut că la Complexul Energetic Oltenia, unde sunt aprobate 11 investiții de aproape 900 de milioane de euro, finanțate din Fondul pentru Modernizare, pentru parcuri fotovoltaice și centrale pe gaz, lucrările decontate reprezintă sub 10% din valoarea proiectelor, ce trebuie finalizate cel târziu în 2030. Îl vede cineva pe Tomac, controlat de mafioții din PSD, capabil să continue pe această cale?
Tot în sectorul nevralgic și vital al energiei, am aflat că fostul ministru PSD, Bogdan Ivan, de mână cu șeful său, Sorin Grindeanu și cu consilierul prezidențial Vlădică, s-au implicat activ în promovarea unor proiecte energetice dezavantajoase pentru România, dar susținute de oameni de afaceri americani din zona MAGA. Exemplele bine-cunoscute sunt SMR Doicești și preluarea gazelor lichefiate livrate prin Coridorul Vertical prin intermediul firmei NOVA.
Guvernul Bolojan nu a dat curs acestor afaceri costisitoare pentru contribuabilul român. Putem fi siguri că viitorul guvern, de inspirație prezidențială, va fi la fel de exigent cu investitorii magaioți și mafioții autohtoni? Dacă nu va fi, atunci vom pierde miliarde de euro plătind în continuare energia la un preț mai mare decât alte state europene, ceea ce va afecta nu doar nivelul de trai, ci și competitivitatea economiei.
Tot în timpul guvernării Bolojan am aflat și despre imensa risipă de fonduri publice la nivelul administrației locale și al programului Anghel Saligny. Motiv pentru care așteptăm cu mare interes viziunea noului guvern privind alocarea fondurilor publice în aceste două direcții, dar și poziționarea sa față de executarea contractelor semnate în cadrul programului SAFE.
Ajungem astfel la alt punct nevralgic: potențialul destabilizator al PSD și AUR, care contestă programul SAFE și pot alcătui în Parlament o majoritate de blocaj, chiar și după investirea viitorului executiv. Și de aici încep marile semne de întrebare cu privire la alcătuirea politică propusă de mintea prezidențială.
Președintele Nicușor Dan simplifică problema asigurându-ne că ar exista consens parlamentar pentru programul SAFE, criteriile de aderare la OECD și îndeplinirea jaloanelor din PNRR.
Dar președintele ne-a mai asigurat nu demult că suntem în siguranță în fața unui atac extern, și iată că drona explodată la Galați a demonstrat că nu suntem, iar președintele nu a avut nicio jenă să admită că vom avea echipamente anti-dronă achiziționate prin SAFE abia în 1-2 ani. Deci nu le aveam atunci când el ne asigura că suntem în siguranță. Să privim deci cu prudență asigurările președintelui Dan.
În privința proiectelor dezavantajoase din domeniul energiei, Nicușor Dan nu a spus nimic, dar a semnat un contract cu o firmă de lobby care va primi lunar până la o jumătate de milion de dolari pentru a se asigura de sprijinul guvernului și Congresului SUA pentru un set de obiective vagi, printre care și proiecte din domeniul energiei. În lipsa precizărilor necesare privind obiectivele contractului, singura certitudine este că nu vom mai avea acești bani. Și este greu de imaginat că vom ști exact în ce buzunare au ajuns.
Se poate deci anticipa că șansele continuării politicii de transparență, raționalizare a cheltuielilor publice și reformare a companiilor de stat și a administrației de către guvernul Tomac tind spre zero, de vreme ce guvernul Bolojan a fost demis de PSD și AUR tocmai din cauza reformelor pe care le demarase în domeniile amintite și nu este realist să așteptăm ca pionii Sistemului, PSD și AUR, să ne dea un guvern reformist care să acționeze împotriva Sistemului.
Realist este să acceptăm că guvernul va fi controlat politic, altfel nu va trece. Și cine altcineva să-l controleze decât PSD și, indirect, AUR? De altfel, cele două partide acționează deja coordonat în Parlament și votează în tandem legi anti-reformiste, cum a fost cea care interzice vânzarea de acțiuni ale companiilor de stat sau asuprirea ONG.
Iar marți cele două partide au adus la conducerea ICR o apropiată a lui Adrian Năstase, care a întins covorul roșu pentru Aleksandr Dughin când a descins la Fundația Titulescu, secondată de un susținător fervent al lui Călin Georgescu.
Astfel încât Nicușor Dan devine ridicol prefăcându-se că nu vede această colaborare: ea există, nu depinde de președinte, nici nu ține cont de el și lucrează împotriva României europene. Este exact majoritatea care a demis guvernul Bolojan, imperfect dar reformist în câteva domenii vitale, chiar dacă președintele se face că nu ar conta și insistă că nu dorește voturile AUR pentru „guvernul său”.
În lipsă de soluții alternative, el continuă cruciada pentru ruperea PNL și poate chiar a USR, sau măcar pentru a determina aceste partide să voteze o echipă din care ele nu fac parte și pe care să o controleze de fapt PSD, fie prin interpuși deghizați în tehnocrați, fie prin secretari de stat și prefecți – adică o struțocămilă contra naturii mai scandaloasă chiar decât coaliția care a susținut, o vreme, guvernul Bolojan.
Interesant este că până și UDMR, partid flexibil și imparțial, respinge formula guvernului de tehnocrați.
Nu avem așadar nicio certitudine că reformele inițiate de guvernul Bolojan vor fi continuate de invenția politică propusă de Nicușor Dan. Cert este însă că, deși se poate juca de-a guvernul pro-european fără AUR, Nicușor Dan nu poate alcătui un guvern decât cu sprijinul PSD, inamicul cel mai crunt al reformelor, iar PSD colaborează cu AUR la vedere.
Așadar, pe cine vrea să păcălească Nicușor Dan?
Și, mai ales, încotro se duce România, în plină degringoladă politică și securitară, sub conducerea acestui președinte care pare întors cu cheia de o echipă de consilieri cu epoleți vizibili sau ascunși? Este greu să nu vezi că președintele s-a pus de fapt la dispoziția Sistemului, după ce a livrat fără luptă justiția către PSD, a renunțat de facto la reforma serviciilor secrete și a refuzat să apere efortul reformiștilor din guvernul Bolojan.
Tot ce putem anticipa așadar, în absența unei improbabile convertiri pe drumul Damascului la care tot speră adepții săi, este ca Nicușor Dan să urmeze calea definită de interesele Sistemului. Epoleții se vor bucură, cel puțin deocamdată, dar nu este scris în stele că trebuie să se bucure la infinit.
