Ce trebuie să se fi produs în culisele politicii pentru ca PSD și AUR să renunțe la coerența angajamentelor anterioare și să se coalizeze pentru răsturnarea guvernului Bolojan contra cronometru?
Singura explicație credibilă este că „sistemul ticăloșit” s-a simțit în pericol din cauza reformelor inițiate de premier și a decis executarea brutală a acestuia. Amintim că prin „sistem ticăloșit” înțelegem acea congregație de politicieni corupți și veroși și oameni de afaceri dubioși conectați la servicii având drept scop confiscarea resurselor țării în scopul propriei îmbogățiri, indiferent de costurile suportate de societate.
Marile interese amenințate, judecând după inițiativele concrete ale lui Ilie Bolojan și reacțiile furibunde ale PSD și AUR, sunt legate de monopolul „băieților deștepți” asupra rețelelor electrice, care a dus la creșterea irațională a prețului energiei pentru consumatorul român și la profituri confortabile pentru cei care au primit autorizații pentru proiecte menite doar să permită comercializarea accesului la rețele. Adăugăm și rețeaua clientelară din companiile de stat, altă gaură neagră în care dispar banii publici și nici nu mai avem nevoie să ne gândim la nemulțumirile din administrația locală și centrală, pentru că masa bugetarilor contează oricum mult mai puțin decât interesele rețelelor de tip mafiot din energie și sectorul de stat.
Masa de manevră a sindicatelor bugetarilor este din nou scoasă în stradă de baronii sindicali, care fac din establishment-ul PSD. De aceea nici nu i-a deranjat devalizarea bugetului pe vremea lui Ciolacu.
Pentru că sistemul cleptocratic se simțea amenințat în ființa sa, structurile de putere oculte, pe care le bănuim, chiar dacă nu le vedem, au dat probabil ordin ca AUR să renunțe la strategia sa de canibalizare a PSD, pilon de rezistență al sistemului, sau cel puțin să o amâne, pentru că înlăturarea pericolului Bolojan este prioritară. Disciplinat, căci este o creație a serviciilor, AUR s-a executat.
Acum zarurile au fost aruncate și semnăturile pentru depunerea moțiunii de cenzură au fost strânse, deci guvernul Bolojan poate cădea săptămâna viitoare. Două chestiuni ar trebui să ne preocupe în acest context: ce se va întâmpla cu situația financiară a României și încotro se îndreaptă țara sub guvernul pregătit de reprezentanții sistemului: spre UE sau spre MAGA-Putin?
Răspunsul depinde desigur de compoziția guvernului post-moțiune și de atitudinea președintelui Nicușor Dan.
Deocamdată, compoziția viitorul guvern oferă un „lung prilej de vorbe și de ipoteze”, din care reținem: 1. guvern PSD-AUR, 2. guvern PNL-fără-Bolojan + PSD + UDMR, eventual cu premier tehnocrat.
Prima variantă este susținută de afirmația lui Marian Neacșu, coautor al moțiunii împreună cu Petrișor Peiu, care, întrebat dacă moțiunea de cenzură comună anunță un guvern comun PSD-AUR, a răspuns „Orice drum începe cu primul pas”. Petrișor Peiu nu l-a contrazis, deși, nu demult, argumentase că AUR nu poate intra la guvernare cu un partid pe care l-a criticat atât de sever. Dar atunci ce sens are un demers parlamentar comun cu partidul aspru criticat doar pentru a aduce la Palatul Victoria un guvern dominat tot de acesta și condus de un premier propus de președintele Nicușor Dan, care a spus că nu va numi niciodată un prim-ministru susținut de o majoritate PSD-AUR? Doar un ordin imperativ din partea superiorilor ierarhici din umbră explică această inconsecvență.
PSD le povestește tuturor că nu va face un guvern cu AUR, ci tot cu partidele pro-europene. Pentru ca acest scenariu, varianta 2 de mai sus, să devină realitate, cheia este trădarea lui Ilie Bolojan de către PNL. Cu alte cuvinte, iohaniștii înrăiți și anti-reformiștii din partid ar trebui să-l demită pe Bolojan din funcția de președinte al PNL, pentru că atâta vreme cât domnul Bolojan rămâne președinte, PNL își va respecta angajamentul de a nu mai participa la o coaliție cu PSD, după ce PSD dărâmă guvernul Bolojan.
Succesul demersului demolator ipotetic din PNL nu este garantat, dar nici nu poate fi exclus, pentru că nu putem subestima capacitatea serviciilor de a destabiliza un partid care s-a lăsat infiltrat de atâta vreme. Totuși, latinii aveau dreptate: „bis in idem flumen non descendimus”, adică nu intrăm de două ori în aceeași apă curgătoare.
Chiar dacă, teoretic, puciștii obțin o masă critică în PNL, Ilie Bolojan și echipa lui, de pildă Ciprian Ciucu și Dan Motreanu, nu îi vor urma, iar PNL s-ar putea rupe. La fel de posibil este ca majoritatea pnl-iștilor să înțeleagă că se compromit definitiv în ochii electoratului lor dacă devin din nou anexa PSD, ca pe vremea lui „Nicu și Marcel”.
Ei au crescut în sondaje doar după alegerea lui Ilie Bolojan ca președinte, iar liderul lor actual are o cotă de încredere mult superioară celei înregistrate de partid. Nu ne hazardăm să facem prognoze, dar este limpede că, dacă PNL rezistă, din pragmatism, la cântecul de sirenă al PSD, atunci varianta 2 cade și PSD ar putea fi forțat să guverneze cu AUR, cu care a promis că nu va guverna niciodată. Nu ar fi prima dată când PSD și-ar încălca promisiunile.
S-ar putea opune desigur Nicușor Dan, dacă vrea să-și păstreze o minimă credibilitate. Președintele nu este obligat prin Constituție să desemneze un om propus de partide, ci poate avansa propria propunere, deci, dacă PNL nu se sinucide politic, atunci Nicușor Dan poate scoate din joben un tehnocrat agreat de PSD și poate chiar de AUR. De teama anticipatelor, acesta va primi probabil un vot de încredere confortabil.
Sunt mulți de „dacă” în toate aceste scenarii, dar important este cum va rezolva un viitor premier agreat de PSD-AUR sau de PSD-puciștii din PNL-UDMR problemele economice și financiare ale României. De vreme ce PSD și AUR și-au motivat acțiunea demolatoare prin insuportabilitatea măsurilor de austeritate pentru populație, logic ar fi ca viitorul guvern dominat de partidul Coanei Olguța să anuleze măsurile de austeritate și toate planurile de reducere a cheltuielilor statului după modelul „fără număr” instituit de Marcel Ciolacu.
Totodată, ar trebui să blocheze și reformele din energie și companiile de stat, ca să-i liniștească pe atotputernicii cleptocrați. Cu alte cuvinte, PNRR și SAFE vor fi compromise, iar rating-ul de țară se va confrunta cu abisul. Ca aceste lucruri să nu se întâmple, va trebui ca noul guvern să mențină măsurile de austeritate, sau chiar să le înăsprească, pentru a acoperi cheltuielile excesive ale statului. Relația României cu UE va deveni tot mai dificilă, ceea ce ridică problema direcției în care unele cercuri politice și președintele Nicușor Dan împing țara noastră mai mult sau mai puțin discret.
Este momentul așadar să vorbim și de rolul președintelui Nicușor Dan în monstruoasa coaliție care riscă să arunce România înapoi în universul infernal al primei jumătăți a anilor 1990.
Nu lungim o poveste penibilă care s-a derulat sub ochii noștri, cu un președinte care se pretinde imparțial și refuză să susțină un premier reformist, care promovează reformele cerute de PNRR pentru a aduce bani europeni României, chiar dacă asocierea cu acest premier i-a adus sigur voturi în 2025. Tot show-ul penibil al „imparțialității”, mai ales după ce a acceptat umil propunerile de procurori ale PSD, nu a făcut decât să scoată în evidență complicitatea președintelui cu PSD asumată în vederea eliminării lui Ilie Bolojan.
Corectez însă aici o evaluare anterioară, conform căreia Nicușor Dan s-ar teme de o candidatură la prezidențiale a lui Ilie Bolojan în 2030: cred, mai degrabă că Nicușor Dan acționează împotriva lui Ilie Bolojan pentru a da satisfacție cercurilor oligarhice ale căror interese sunt amenințate de reformele lui Bolojan, aceleași care au ordonat PSD și AUR să-l ejecteze pe premier. Tot ordinul lor l-a executat și când a numit procurorii propuși de ministrul Olguței Vasilescu. Altfel de ce și-ar asuma pierderea de popularitate pe care i-o cauzează numirea procurorilor și trădarea lui Ilie Bolojan?
Dar este președintele atât de duplicitar (ca să nu zicem fățarnic) încât să compromită PNRR, SAFE și, cu ele, stabilizarea financiară a României? Se pare că da.
Mai mult, marginalizarea noastră în cadrul UE nu îl deranjează. Mai degrabă lucrează pentru ea, prin alinierea fermă la interesele MAGA, după cum au revelat vizita la Board of Peace, de mână cu dubiosul Marius Lazurcă, distanțarea de eforturile efective de întărire a capacității defensive a Europei și tolerarea apropierilor dubioase dintre liderii PSD și reprezentanți oficiali ai MAGA cu interese economice în România, demonstrate de vizita dubiosului Paolo Zampolli și imaginile de la restaurantul Isoletta, publicate de site-ul presa-liberă.
De altfel, abia acum încep să iasă la iveală pronunțări publice anterioare ale lui Nicușor Dan care, dacă ar fi fost popularizate anul trecut în campanie, ar fi arătat exact cu cine avem de a face. Nu numai articolul anti-occidental din Dilema este definitoriu pentru convingerile falsului pro-european Nicușor Dan, ci și declarațiile pe care Costin Andrieș, de pildă, le-a găsit pe FB, într-o postare din 2016: pe scurt, în 2009, Nicușor Dan afirmă că „nu are nicio ezitare” să-l voteze pe Geoană și îl califica pe Emil Boc drept „incompetent”, iar în 2012 admitea că în 2007 a scris pe o rețea închisă „un text în favoarea demiterii președintelui Traian Băsescu”, iar în 2009 „un text de susținere a lui Crin Antonescu”.
Amintesc că domnul Dan și l-a adus consilier la Cotroceni pe Cosmin Alexandru Soare-Filatov, fostul reprezentant în BEC al partidului care l-a susținut pe Mircea Geoană, că în 2009 Crin Antonescu a fost candidatul susținut cu toate forțele de Sorin Ovidiu Vântu, și că în iarna 2011/2012 Nicușor Dan participa la demonstrațiile de stradă anti-Băsescu inițiate și încurajate de Antena3.
Acesta este omul! European de fațadă, suveranist și pro-MAGA cu sufletul și cu mintea.
Ar mai trebui să răspundem la o întrebare celebră, formulată de senatorul Howard Baker în legătură cu rolul lui Richard Nixon în afacerea Watergate: „What did the President know and when did he know it?”. Adaptând-o la situația noastră actuală, am spune: ce a știut președintele despre moțiunea PSD-AUR și când a aflat de ea? Cu alte cuvinte, când i-a chemat la Cotroceni pe liderii politici pentru a discuta despre PNRR și SAFE, știa că își bate joc de Ilie Bolojan și de Dominic Fritz? Pe surse destul de credibile se pare că știa, iar tăcerea lui de ieri sugerează și ea acest lucru. Amantlâcul cu PSD nu s-a oprit niciodată.
În concluzie, dacă moțiunea de cenzură trece, credem că Nicușor Dan, PSD și comanditarii lor din conducerea „sistemului” vor găsi o combinație politică pentru a înlocui guvernul Bolojan, ceea ce va însemna continuarea alunecării spre MAGA și amicul acesteia, Vladimir Putin.
Dar dacă moțiunea nu trece, ca prin minune? Ei bine, o vor lua de la capăt, căci miza lor este vitală. Viktor Orbanii de România se cred încă stăpâni pe situație, și probabil că sunt, de vreme ce nu există nici un echivalent românesc al Tisza și nici un lider politic echivalent cu Peter Magyar.
