O fi politica meșteșug al prostituției pentru unii, dar și orgia de la bordel are un final, din care petrecăreții se trezesc mahmuri. Iar odată cu zorile, realitatea își reintră în drepturi. Așadar, după delirul de luni seara, psd-iștii trebuie să decidă încotro se îndreaptă partidul. Dacă vrea să rămână la guvernare, cum mai poate să o facă după ce a dat foc la toate punțile, obligându-și foștii parteneri de coaliție să se delimiteze de ei? Iar dacă vor să intre în opoziție, ce vor spune baronii locali și edilii marelui partid rămași fără resurse și cum vor explica „geniile” politice păstorite de Coana Olguța pierderea prefecților, secretarilor de stat și, mai ales, a secretarilor generali din ministere – pe care Ilie Bolojan a anunțat că îi va elibera din funcție după retragerea miniștrilor PSD?
Nu știm ce planuri au astăzi liderii PSD după „succesul” de ieri, pentru că, imediat după ceea ce s-a dorit a fi o demonstrație de forță, într-un interviu acordat Digi24, Sorin Grindeanu nu era capabil să prezinte o strategie coerentă, ci doar vagi posibilități: sigur, miniștrii vor fi retrași cândva, vom discuta la Cotroceni, nu vom guverna cu AUR și alte asemenea, din care a rezultat un singur lucru cert: psd-iștii nu au o strategie clară pentru „the morning after”. Secretarul general al PSD, Claudiu Manda, a dat ca sigură retragerea miniștrilor pentru joi, dar ce opțiuni are PSD după acest act de vitejie?
Realist vorbind, aceste opțiuni nu sunt nici prea numeroase, nici prea fericite. Din păcate, nici pentru România nu va fi ușor, după ce Coana Olguța și suita ei și-au făcut mendrele pe seama guvernării. Să o luăm metodic, cu sânge rece și mintea limpede.
Din punct de vedere constituțional, după cum a explicat marți dimineață Emil Boc, situația este simplă: guvernul Bolojan poate înlocui miniștrii retrași de PSD cu interimari, ceea a anunțat că va face, iar după 45 de zile, se poate duce în fața Parlamentului „cu schimbarea compoziției politice, propunând alți miniștri, fie PNL, fie tehnocrați. Își asumă politic premierul împreună cu PNL și cu ceilalți parteneri de guvernare”. Și atunci, fie noul guvern trece de votul Parlamentului, fie rămâne în funcție guvernul interimar „până când o altă majoritate se va constitui”.
Cu alte cuvinte, conchide Emil Boc „cine dă jos un guvern trebuie să aibă și posibilitatea să pună unul nou”. O situație asemănătoare a existat și în 2009, când psd-iștii s-au retras de la guvernare înainte de alegerile prezidențiale. Are deci PSD posibilitatea să pună un guvern nou în locul celui interimar, care se va constitui după anunțata retragere a miniștrilor săi? Nu credem.
Trupa Coanei Olguța a sperat, fără temei, după cum s-a văzut, că vor putea regiza un puci anti-Bolojan în PNL, dar nici pnl-iștii ostili lui Ilie Bolojan nu sunt atât de lipsiți de inteligență încât să se sinucidă politic lăsându-se îngenunchiați de PSD, adică acceptând ca alt partid să le dicteze deciziile interne. Elementary, Coană Mare!
Se pare însă că, cu cât o situație este mai logică, cu atât este mai greu de înțeles de către actuala conducere a PSD, care este cea mai puțin inteligentă din câte a avut partidul în istoria sa. Cum PNL, USR și UDMR au confirmat că nu vor ieși din guvernul Bolojan, iar PNL și USR au anunțat că nu vor mai forma coaliții cu PSD dacă acesta va cere demisia premierului Ilie Bolojan, președintele Nicușor Dan nu are cu cine să negocieze o nouă „coaliție pro-occidentală”, așa cum ar dori PSD.
Partidul domnului Grindeanu poate deci să pună în practică ceea ce liderul său a proclamat luni seară: mai bine „opoziție cu voce decât guvernare cu capul plecat.” Doar că, în opoziția parlamentară, vocea PSD va fi surclasată de vocea AUR, care este mai credibilă pentru că AUR nu a guvernat niciodată și nu este asociat cu niciuna din deciziile nepopulare, deși necesare, ale guvernului Bolojan și nici nu poate fi învinuit că ar fi generat deficitul bugetar lăsat moștenire de guvernarea Ciolacu-Ciucă. PSD știe acest lucru, cum știe și că activul său nu vrea să fie în opoziție și să piardă toate pârghiile de putere și sursele de finanțare. De fapt, PSD nu a vrut niciodată să ajungă în opoziție, de aceea a și respins vehement ideea interimatului de 45 de zile, doar că în acest moment nu mai are cum să o evite, iar Nicușor Dan nu are cum să-l ajute, chiar dacă a proiectat în spațiul public câteva fantezii politice în care se vedea mediator. Trezirea la realitate nu va fi simplă nici pentru el. Dacă voia să evite o criză de guvern, trebuia să fie ferm de la bun început și să nu dea de înțeles că este dispus să medieze formarea unei coaliții fără Ilie Bolojan. Dar ostilitatea sa față de premier și frica că acesta l-ar putea contra-candida la președinție în 2030 l-au făcut să cadă în ispită.
Mai există desigur, strict teoretic, posibilitatea ca PSD să încerce să mai tragă de timp și să nu se retragă imediat din guvern, de exemplu sub pretextul unor ipotetice negocieri sau al crizei economice mondiale care îl obligă la responsabilitate. Îl obliga și până acum, dar nu îi păsa. O eventuală tergiversare ar însemna că psd-iștii nu sunt foarte confortabili cu perspectiva unei moțiuni de cenzură care să ducă la căderea guvernului Bolojan. Și nu au niciun motiv să fie.
Moțiunea de cenzură nu poate trece decât cu votul comun PSD-AUR. Pentru aceasta, este nevoie de un acord politic între PSD și AUR. Or, un acord politic trebuie să prevadă, în mod logic, și ce se va întâmpla după căderea ipotetică a guvernului Bolojan: cu alte cuvinte, sunt dispuse cele două partide să guverneze împreună? Sorin Grindeanu a anunțat în gura mare că PSD nu va guverna cu AUR, iar Nicușor Dan a declarat că nu va desemna un premier care se bazează pe o majoritate cu AUR. Și atunci de ce ar vrea AUR să se alieze cu PSD? Dacă PSD și visătorul de la Cotroceni speră că PSD va dărâma guvernul Bolojan cu ajutorul AUR doar pentru a relua ulterior negocierile cu PNL, USR și UDMR, în speranța că puciștii din PNL se vor organiza pentru a-l înlătura pe Bolojan, probabil că nu au fost foarte atenți la ce fac și ce declară liderii AUR. Vom încerca să-I ajutăm.
Luni seara, prim-vicepreședintele AUR Dan Dungaciu a anunțat că oferta AUR față de PSD este una singură: „Partidul care ne sprijină pentru anticipate va guverna alături de noi”, cu promisiunea fermă că „ce pierd la parlamentare vor câștiga la guvernare”. Ceea ce spune de fapt domnul Dungaciu este că PSD nu mai poate obține la viitoarele alegeri aceleași procente ca în 2024, dar AUR este dispus să le ofere o compensație în viitorul guvern AUR-PSD, în care PSD va fi partenerul minor. Pare o ofertă tentantă, dar este de fapt o palmă peste față, menită să trezească PSD la realitate: back to life, back to reality! Așa că PSD va prefera să păstreze măcar o vreme mandatele pe care le-a obținut în 2024.
Putem să nu fim de acord cu politicile AUR, dar trebuie să recunoaștem că are un comportament coerent, pentru că tot despre anticipate vorbise ieri și George Simion, iar Petrișor Peiu fusese, nu demult, extrem de clar: „Deocamdată, decizia partidului este de a nu intra în niciun fel de coaliție sau alianță până la alegeri”, pentru că orice participare la guvernare alături de partide pe care AUR le critică ar fi „nejustificată”.
Recunoaștem aici raționamentul lui Călin Georgescu, care a refuzat să susțină orice candidat la președinție în 2025. Totodată, finalitatea acțiunii AUR începe să se clarifice. Site-ul AK 24, de regulă bine informat, afirmă, pe surse, că AUR îl va propune pe Călin Georgescu pentru funcția de premier. Este logic, mai ales că și George Simion ne-a anunțat șăgalnic că vom vedea săptămâna viitoare ce a discutat el cu Călin Georgescu la recenta întâlnire de la Biblioteca Națională.
Coroborând sursele cu declarațiile liderilor AUR, rezultă că AUR își dorește anticipate pentru a-l putea impune pe Călin Georgescu în fruntea guvernului. Marelui mediator de la Cotroceni i se va cere deci să-l desemneze premier pe Călin Georgescu, cel susținut de rețele rusești! Nu este absurd, ci logic și „curat constituțional”. Nu ni-l imaginăm pe Nicușor Dan făcând acest lucru, deci ne întrebăm de ce a lăsat situația politică să se deterioreze în asemenea hal încât AUR să devină un jucător redutabil? Pentru că, dacă AUR câștigă detașat următoarele alegeri, anticipate sau la termen, iar Nicușor Dan refuză să-l desemneze premier pe Georgescu, atunci suspendarea sa este aproape certă.
Dilema AUR ar putea fi dacă este mai bine să forțeze acum alegerile anticipate sau să aștepte ca ele să se desfășoare la termen, în speranța că nemulțumirile populației se vor acumula, pentru că austeritatea va trebui să continue având în vedere situația finanțelor publice și criza internațională, și victoria sa va fi covârșitoare. În acest ultim scenariu, AUR ar putea decide să lase un guvern minoritar să se chinuie să administreze țara, limitându-i sfera de acțiune.
În concluzie, după „triumful” din 20 aprilie, posibilitățile de manevră ale PSD s-au restrâns, iar cele ale AUR s-au extins. Partidele cu adevărat pro-europene, rămase alături de Ilie Bolojan, trebuie să găsească o modalitate de supraviețuire până la alegeri, pentru ca țara să nu se ducă de râpă definitiv.
Numai de anticipate nu are nevoie România astăzi. Iar președintele Nicușor Dan ar face bine să-și amintească pentru ce a fost ales președinte și de cine, pentru că nu poate reuși decât alături de pro-europeni și de Bolojan. Altfel, nu numai că nu va apuca un al doilea mandat de președinte, dar nici pe primul nu-l va încheia. Până la urmă, nimic nu este mai eficient decât o criză pentru a limpezi mințile și a genera soluții.
