Cu surlele și trâmbițele presei useliste (care a fost alimentată constant cu probe „scurse”) a fost anunțat marele dosar-bombă al DNA-ului, acum în plină campanie electorală de alegere a prim-procurorului anticorupție. Astfel, avocata Adriana Georgescu ar fi intenționat să facă trafic de influență la conducerea statului (recte președintele Nicușor Dan și premierul Ilie Bolojan, printre cei mai importanți). Că de făcut nu scrie nicăieri că a și făcut, că doar pozele politice și afirmațiile dezechilibrate nu pot fi mijloace de probă. Apoi, nu a preocupat pe nimeni din urmărirea penală cum s-ar fi făcut asta. Că trebuia un magistrat, măcar unul, la finalul finalului. Că numai acesta ar fi avut posibilitatea să instrumenteze faptic și legal ceva.
Din acest caz rezultă doar că doamna a vrut să ia niște bani (nu a apucat să îi ia, că a fost flagrant cu vreo 60.000 de euro din 500.000), pentru a interveni „ea”, care „cunoștea” toată România, în niște dosare penale ale omului de afaceri Jean Paul Tucan, un individ uns cu toate alifiile, de vreo 20 de ani prin zona politică PNL, cablat la bani publici prin Constanța de pe vremea lui Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu. Adică doamna s-a prins că „rezolvă” dosarele respectivului (nimeni nefiind interesat efectiv cum), unul fiind deja trimis deja în instanță de EPPO în august 2025 și altele, proaspăt deschise fix de DNA, necunoscute însă asupra gravității și stadiului de lucru al acestora. Iar printre potențialii „influențați”, neinfluențați după cum se vede, s-ar fi numărat însuși marele Marius Voineag (verbal menționat de avocată cu nimic demonstrabil în afara afirmației).
De la început mi s-a părut subțire dosarul, am scris de mai multe ori, și, având în vedere cele văzute până acum, m-am gândit la niște întrebări pentru DNA-ul lui Voineag:
- De ce un dosar, care pare un mare fâs, în care o avocată care, înțeleg că nu profesează, care nu are nicio funcție politică după ce a fost propulsată în lumea politică mare de fix Sebastian Burduja (șeful PNL București), a fost de competența Curții de Apel București (aia condusă de judecătoarea Arsene pe care o sună Lia)? Legea include și avocații în competența acestei instanțe, dar doar ca și calitate, iar doamna, repet, nu profesa, fiind mai mult om politic de ani de zile. Iar influența ei e prezumată pe partea politică și nu a accesat, ca avocat, vreun procuror sau vreun judecător decât în visele domnului Voineag. Nu o fi fost această calitate teoretică de avocat exact calea ca să ajungă la instanța lui „M-a sunat Lia”?
- Mai sunt în dosar alte probe, în afară de stenogramele scurse la trusturile prietene, sau asta e tot? Că, altfel, e subțire probatoriul, chiar dacă sunt ambientale din care rezultă doar cum o persoană primește niște bani, fără vreo logică sau practică infracțională efectivă. Mai mult, marele flagrant din care a fost scurs în presă un colaj fără audio demonstrează doar că un om a cerut și a primit bani pentru o promisiune, fără să aibă atribuții legale de a modifica ceva sau de a accesa pe cineva în acest sens.
- Imediat după telecinemateca reținerii doamnei avocat, foarte agitată altfel, i s-a făcut rău în timpul audierilor și a mers la spital, că a avut o criză; loc unde a revenit iar, o zi mai târziu, că a căzut și s-a lovit la spate. Indiferent cum ar fi, e un comportament atipic și, măcar de ochii lumii, ar fi trebuit verificat dacă agitația ar putea fi generată de altceva. S-a gândit cineva la asta, pentru că afirmațiile doamnei ar fi putut, astfel, să fie interpretate și altfel?
- Care a fost motivul invocat de DNA pentru care a fost arestată? Adică izolarea în pușcărie are un rol, nu e determinată de o opinie, ci de un risc comportamental sau de un pericol iminent de anulare a probelor. Ori traficul de influență sau mai degrabă escrocheria, că atât e probată deocamdată, nu e printre ele. Cu atât mai mult cu cât Curtea de Apel București e foarte prietenoasă cu marii infractori, altfel. Oricum, a fost arestată formal pentru 30 de zile și, repede, repede, la recurs, a fost pusă în arest la domiciliu. Dar efectul a fost că, domnule, au arestat-o, e serioasă treaba.
- A extins procurorul de caz cercetările penale spre cel care ar putea face intervenția în justiție, inclusiv cu probarea legăturii dintre avocată și acesta? Că altfel, repet, e doar un cetățean care promite pielea ursului din pădure pe 60.000 de euro. Pentru cinci luni, mestecarea a sute de pagini de baliverne nu e urmărire penală, ci mai degrabă pierdere de timp.
- S-a gândit Voineag, marele procuror antimafie la bază și uriaș manager anticorupție în prezent, că aceasta e o intoxicare? Oricum, pentru cine a mai văzut astfel de documentare scurse, filmul pare regizat (de mai multe ori doamna se uită în cameră ca la TV, cred că e un gest reflex când știi că în nasturele acela e obiectivul).
Apoi mai e ceva, cred, mai grav.
I-a urmărit DNA direct sau indirect pe Președinte și pe Premier?
Văzând fiecare cât e de subțire, mă întreb dacă dosarul avocatei Adriana Georgescu nu cumva a fost conceput(!) și lucrat (?) ca o formă de a cerceta (nu știu dacă și de a urmări) penal anturajele instituționale ale președintelui României, Nicușor Dan, și ale premierului Ilie Bolojan. Sau chiar mai mult. Mai precis, folosind informațiile primare rezultate din discuțiile realizate sub control ambiental de prezumata infractoare cu denunțătorul aflat în legătura DNA, procurorul de caz, sub coordonarea lui Voineag, a instrumentat măsuri care au vizat cunoașterea zonei de decizie în care avocata se lăuda că are acces nelimitat? Pentru că, în cercetarea/urmărirea penală, procurorul poate cere legal astfel de extinderi, totul este ca un judecător să aprobe astfel de restrângeri de drepturi, proporțional cu fapta incriminată și dovezile acumulate.
Ce mă mai întreb în acest scenariu este până la ce nivel și pentru cine au solicitat și obținut realizarea de interceptări telefonice, ambientale, foto-video și electronice în cele 5 luni (septembrie 2025 – ianuarie 2026) cât s-a pregătit un flagrant pentru nimic? A fost cumva interceptat indirect sau direct președintele și primul ministru, în baza unor informații neverificate și neconforme cu realitatea, chipurile pentru a afla adevărul? Oricum, dacă au cerut astfel de mandate, nivelul de aprobare a fost, surpriză, Curtea de Apel București sau Înalta Curte de Casație și Justiție. Adică iar „M-a sunat Lia”. Iar aprobarea, dacă s-a solicitat, cred eu, a venit, că hârtia suportă orice. Mai ales dacă ne uităm cu atenție la ce s-a întâmplat, s-a spus și s-a scris în ultima jumătate de an în și despre minunata Lume a Justiției. Ori, dacă e și 1% șansă să fi fost așa, e ceva de o gravitate fără precedent în România democratică.
Nu cred că cineva va păți ceva din acest dosar gol, aici sunt sigur, cum sigur sunt că faptele nu sunt de competența DNA, decât extrem de forțat. Pentru mine, ca istoric, este de stabilit doar dacă a fost intoxicare sau calea de a vedea și a auzi elemente care nu au legătură cu o infracțiune, dar care ar fi putut fi utile altora, pentru kompromat. Un kompromat de care și Rusia este interesată, în dorința sa constantă de discreditare a conducerilor antiruse ale țărilor UE, despre care spun de ani de zile toate sursele oficiale comunitare, informate de servicii de intelligence.
