Nu știu dacă sunt cuvintele cele mai potrivite. Dar n-am găsit altele. Mi le-a inspirat recenta dezbatere publică despre avionul cu care a călătorit N. Dan la Paris.
Aeronava militară folosită de președinte, pentru a ajunge la reuniunea susținătorilor Ucrainei, a fost blocată pe pista de la Bourget. De ce? Simplu. Din cauze meteorologice: căzuse zăpadă în Franța și era ceață la București. Cine a prins o ninsoare în Hexagon știe ce panică se creează când se aștern 2 cm de nea peste un aeroport. Iar când e ceață la noi, aterizarea e întârziată frecvent.
Nu-i, cred, cineva care să iubească o asemenea situație. Iar șeful statului nu s-a enervat din pricina ei. N-a aruncat vreun palton unde-a văzut cu ochii, precum predecesorul lui. A așteptat până a putut să plece. E greu de identificat cine a pornit jelania. Dar ea a fost îmbrăcată de „duhul patriotic”, cum zic Georgescu & co. Și a sunat cam așa: cum să aștepți tu, președinte, o noapte și jumătate de zi să decolezi? Onoarea țării e mânjită. Ce zic ceilalți șefi de stat cu care te-ai întâlnit? Ca și când Macron și Merz, Starmer și Zelenschi n-ar avea altceva mai bun de făcut decât să urmărească flightradar24 și să-și noteze când ajung omologii lor la domiciliu.
Isteria nu s-a oprit aici. Ca să repare cumva imaginea pe care patrioții i-o creaseră, președintele a anunțat că, în drumul spre casă, avionul a fost escortat, preț de câteva minute, de două F16 elvețiene care voiau să mulțumească în acest fel pentru solidaritatea arătată de guvernul de la București, după incendiul de la Crans Montana, când un avion românesc a fost pus la dispoziția autorităților de la Berna pentru a transporta răniți. O poveste foarte frumoasă, nu-i așa? Numai că ea a fost contestată de un pseudo-jurnalist care a susținut că elvețienii nu au făcut niciun gest de recunoștință, ci au controlat zborul prezidențial. A se citi: șeful statului a ajuns suspect până și-n nori, vai de mama lui, țara e batjocorită, iar el minte poporul…
N. Dan a fost silit să dea publicității înregistrarea conversației dintre turnul de control de la Zurich și pilotul avionului militar, ca să arate că avusese dreptate. Într-un comunicat, el s-a arătat iritat de „nivelul de dezinformare la care a ajuns o parte a presei române”. Boala asta e, de fapt, la fel de veche ca și dezbaterile publice despre avionul cu care călătorește președintele, începute cam în vremea când Nicușor Dan lucra încă la teza sa de doctorat, iar la Cotroceni era Emil Constantinescu…
Din tărăboiul recent, aș reține trei idei:
Mai întâi, că discuția despre avion a blocat orice evocare serioasă a obiectul reuniunii de la Paris, unde călătorise șeful statului, așa că n-am aflat cum vor fi ajutați ucrainenii, ci doar ce e un Spartan.
În al doilea rând, N. Dan a anunțat că, pornind de la constatarea privitoare la starea presei, va organiza la Cotroceni un departament care va combate dezinformarea.
Trei: pe vremuri, patrioți erau cei care au făcut ceva pentru țara lor. Acum, termenul a ajuns să desemneze guralivii, cam slabi de minte, mincinoși și, adesea, ipocriți.
