Reformă, Digitalizare și Debirocratizare. Așa se intitulează portofoliul încredințat Oanei Gheorghiu, în urmă cu două săptămâni. Majusculele aparțin guvernului. Ele s-au risipit, însă, din pricina scandalurilor în lanț declanșate de numirea în guvern a co-fondatoarei asociației „Dăruiește viață”.
De fapt, acestea au început chiar înainte de semnarea decretului prezidențial. Tonul a fost dat de Sorin Grindeanu, care a văzut în numirea Oanei Gheorghiu o amenințare pentru relațiile româno-americane, întrucât ea își exprimase public dezgustul față de felul cum Trump l-a tratat pe Zelenschi în Biroul Oval, pe 28 februarie a.c..
N-au apucat să se stingă ecourile unei asemenea triste incriminări că alți pesediști au început să o toace pe viceprim-ministra pentru Reformă, Digitalizare și Debirocratizare, reproșându-i salariul pe care-l primise cât a strâns fonduri private și a construit, tot cu resurse care nu aparțineau statului, spitalul unde sunt tratați acum copii bolnavi de cancer.
După alte câteva zile, au intrat în joc magistrații. Deranjați după ce O. Gheorghiu le-a reproșat privilegiile căpătate în ultimii ani și pe care ea le-a comparat cu avantajele jocului piramidal Caritas, membrii CSM au dat-o în judecată pentru incitare la ură și discriminare. Președintele i-a reproșat expresia folosită, dar a declarat că nu va semna o cerere de urmărire penală.
În ultimele ore, de parcă toate scandalurile precedente nu erau de ajuns, s-a mai ivit unul. Carmen Uscatu, partenera Oanei Gheorghiu în excepționala inițiativă de construire a spitalului, a explicat public că intrarea prietenei sale în guvern încurcă socotelile multor sponsori. Unii s-ar codi să mai finanțeze proiectul îngrijirii copiilor, întrucât una din fondatoare are o poziție în guvern.
E evident că premierul nu a anticipat asemenea reacții atunci când s-a gândit să-l înlocuiască pe Dragoș Anastasiu cu doamna Gheorghiu. Nici unul dintre scandalurile publice nu are legătură cu reforma, cu digitalizarea ori cu debirocratizarea. Iar în joc nu e doar imaginea lui Ilie Bolojan sau a colaboratoarei sale.
Viceprim-ministra e, de fapt, un soi de turnesol politic. Numirea ei a revelat fracturi și tensiuni din societatea românească pe care le știm de multă vreme. Una e cea privitoare la relația cu Statele Unite, pe care mulți politicieni o citesc în cheia unui servilism tâmp și/sau mercantil. Altă fractură e cea care pune față în față ura față de mediul privat și disprețul față de instituțiile publice, transcrise în multe ocazii în termeni bănești. A treia privește statutul magistraților, interpretat și el tot cu ajutorul referințelor monetare, nu etice sau strict instituționale. În fine, nu e o surpriză că intrarea în politică a unei persoane strică prietenii vechi și divizează tabere altădată omogene.
Mai e ceva. Singurul partid care a sărit în apărarea dnei Gheorghiu a fost USR. Dacă de la PSD nu se aștepta așa ceva, PNL și UDMR ar fi putut zice două-trei vorbe. Nici măcar premierul nu și-a susținut adjuncta. Mai crede el oare că aceasta va putea purta povara mandatului pe care i l-a încredințat și despre care nimeni n-a zis deocamdată nimic? Sau Bolojan consideră deja că, la fel ca și în cazul Anastasiu, a mizat pe un nume respectat în societate, dar care e nimicit cu repeziciune de tăvălugul politic?
