„Femicidul e simptomul – capitalismul e cauza.” „Unitatea luptelor împotriva capitalismului.” „Întrebarea nu e ce legătură are capitalismul cu abuzul împotriva femeilor, ci cum am ajuns să credem că nu are?”
Pe bune?! Femicidul e simptomul capitalismului?! Băi, să-mi trag două peste ochi, că poate n-am văzut bine. Înțeleg, în cazul ăsta, că în feudalism femeile erau răsfățate, lenevind toată ziua în mătăsuri și mirosind tuberoze și levănțică prin jurul oglinzilor. Iar în comunism plezneau de fericire pe la cozi la lapte, la carne, la butelie, muncind în fabrici și uzine, ștergând copiii de muci p-acasă, spălând, călcând, gătind și făcând avorturi ilegale.
E o nouă sminteală, prieteni, umblă pe străzi o utopie confuză: să acuzi sistemul în care trăiești pentru orice rău universal, fără să știi ce vrei să pui în loc. Cică „noi vrem altceva”. Ok, perfect, foarte bine. Și eu, dar ce? Cum arată lumea aia în care ți-ai dori să trăiești? Descrie-mi-o cât mai cuprinzător.
Cei care visează la abolirea capitalismului ar trebui, poate, să facă o excursie documentară într-un kibbutz israelian, acel miracol socialist în miniatură, unde toată lumea muncește și toată lumea împarte egal ce are. Kibbutzul e un fel de comunism fără partid, cu egalitate fără teroare și cu solidaritate sinceră. Oamenii mănâncă la aceeași masă, cresc copiii împreună și iau deciziile în adunări. E chiar mai frumos ca-n paradis, zău, dar cu o singură condiție: să nu fie prea mulți oameni, că treaba se împute. De la o sută în sus, începe haosul: cine n-a spălat vasele, cine merită mai mult, de ce unii stau în camera cu ferestre mari și alții doar lângă beci, de ce unii au noroc în dragoste și alții doar la compost. Imediat se termină entuziasmul.
Aud că în India există un stat care s-a încumetat să aplice socialismul la scară mai mare, democratic și legal. Kerala se numește. Comuniștii lor au fost votați, nu impuși. Și au făcut ceea ce părea imposibil: alfabetizare aproape totală, sistem medical decent, o societate fără caste înflăcărate. Superb, absolut superb! Hai și noi!
Dar Kerala trăiește din banii trimiși de oamenii lor care muncesc în Golf, adică pă la niște capitaliști d-ăia pe care îi contestăm. Socialism de succes, ce să zic, cu bani din petrolul șeicilor. L-au împerecheat pe Gandhi cu Mastercard.
Socialismul bun și pur poate funcționa doar atunci când e pe numere mai mici, local, voluntar, și cu nițeluș amestec capitalist, mă scuzați. Când îl extinzi, apare birocrația, suspiciunea, orgoliul, invidia, fierea și nevoia de gardieni ai egalității. În fond, comunismul e un ideal care nu supraviețuiește scării umane, se ofilește rău când trece la scară mare. De ce? Pentru că suntem diferiți, d-aia. Că avem demoni de nestăpânit. Comunismul fără coerciție e posibil doar prin liberă asociere, cât timp te cunoști pe nume cu ceilalți.
Nu, nu capitalismul ucide femei, ci păcătoasa fire umană, masculinitatea primitivă, aia care a supraviețuit și-a traversat orice regim, de la comuna primitivă și sclavagism, și faraoni, până azi, în Silicon Valley. Nu totdeauna sistemul produce frustrare și cruzime, ci omul cu însușirile lui întunecate, fără empatie, cu sau fără școli înalte.
Ura față de capitalism e comodă. E o formă de a obține instant un lustru moral. Ai găsit vinovatul, gata. Nu mai tre’ să faci introspecții, nu chestionezi demonii din ființa umană, nimic. Doar urli că sistemul e de vină.
Probabil o fi greu de admis că problema e în noi. Ce-i drept, capitalismul are vina supremă că n-a rezolvat încă barbaria masculină. E ca și cum ai acuza vremea ploioasă că de ce ne stresează și cu tunete, zău.
Capitalismul e ipocrit, crud, obositor, dar are un avantaj colosal: îți permite să-l urăști public. E teribil de imperfect, dar e singurul care permite să-l critici liber, dezlănțuit, să protestezi împotriva lui în timp ce îți comanzi niște humus de pe Glovo.
Comunismul, în schimb, ți-ar fi confiscat pancarta, ți-ar fi evaluat entuziasmul la ședință, te-ar fi făcut de kkt în public cu luări de poziție din partea celor pe care îi credeai prieteni și ți-ar fi repartizat o cameră comună cu un tovarăș de pat ideologic. Asta în cazul fericit. Căci ura față de sistem se pedepsea cu pușcărie sau mers la canal, cu bilet numai dus, vorba bancului. În capitalism e mișto, îl înjuri cu patos și-ți curg banii pe Patreon.
V-am obosit cu discuția despre comunism, sunt demodată, este? Boomeriță, ce vreți?! Nu el este opozabil capitalismului, așa-i? Da’ cine? Atunci numiți doctrina, să înțeleg și eu ceva.
Eu m-aș mulțumi cu social-democrația din țările nordice. Mi-ar pune Dumnezeu mâna în cap. Vi s-ar părea puțin? Atunci, dacă vreți egalitate deplină, construiți un kibbutz. Dacă nu, mergeți în Kerala. Dar nu uitați să vă luați și cardul Revolut, să vă pună niște capitaliști de kkt niște bănuți, în monedă convertibilă.
Nici în o mie de ani nu o să mă convingeți că femicidul e produsul capitalismului. Din păcate, e mizeria unei specii care a inventat deopotrivă și poezia, și bătaia.
