Declarația lui Grindeanu despre nevoia de a se reduce cheltuielile cu cinci la sută în administrație este hârtia de turnesol a actualei coaliții: unii vor măsuri reale de a aduce bani la buget, alții joacă un fel de baba oarba.
Asistăm în ultimele 2-3 săptămâni la o interesantă confruntare între partida reformistă a coaliției și cea conservatoare; faptul că mereu ies în presă date despre conflictele dintre PSD și USR vine să sublinieze că gruparea reformistă (strânsă în jurul lui Bolojan și USR) are de dus multă muncă de lămurire, și de negocieri mai dure, cu partea care vrea reforme la pas sau, dacă se poate, deloc.
Nu degeaba măsurile s-au blocat când a trebuit să fie gata pachetul dedicat administrației locale: o mare parte din administrația țării este condusă de PSD, deci, este normal să se pună frâne cât mai mari acestui proces. Asta este și explicația pentru care, impresia generală este că reformele bat pasul pe loc și că, de fapt, cifrele nu sunt foarte bune; măsurile propuse până acum nu au făcut o mare diferență. Este și prea devreme ca să știm, dar și la nivelul percepției generale, lucrurile nu par în regulă.
Să luăm declarația lui Grindeanu – PSD ar fi de acord să se reducă cheltuielile în administrație cu cinci la sută. La nivelul unei primării, sau consiliu județean, cred că asta ar însemna că nu se mai dea banii pe 2-3 cafele (pe zi, sau pe oră – în funcție de buget). Cu alte cuvinte, reducerea nu ar conduce la o schimbare semnificativă a datelor.
În schimb, propunerea lui Bolojan de reducere de posturi cu 10 la sută sau cu 20 la sută, ceea ce ar însemna câteva mii de posturi în toată țara, ar fi o măsură reală, care ar conduce la multe economii la buget.
Principala problemă, dincolo de cele două poziții discutate mai sus, este însă alta. Dacă se vor face comasări de UAT, secretari de primării la două comune etc, este evident că serviciile pe care primăriile trebuie să le asigure cetățenilor vor fi puse în pericol. Or, nu cred că a lua o măsură care face bine dar care va conduce la mult rău este o măsură corectă. Așadar, este obligatoriu ca simultan cu reducerile de posturi să se intensifice digitalizarea serviciilor primăriilor, reducerea de hârtii, o mai bună transparență, o mai bună comunicare etc. Dacă se va reuși să se facă, de exemplu, digitalizarea, la costuri mai mici, atunci măsurile se vor fi dovedit salutare. Altfel, se poate ajunge la situația ca ceea ce se dă pe mere să fie apoi dat pe pere.
Alte situații care par desprinse din jocul de-a baba-oarba jucat de PSD sunt cele care vizează în general măsuri mari, principale, puternice de reforme. Am în vedere companiile de stat, care sunt printre cei mai mari cheltuitori ai banilor din totalul bugetului național. Înțeleg că premierul este de acord cu listarea celor mai bune companii la bursă (așa a declarat zilele trecute), dar este nevoie de pregătire, procesul este îndelungat; asta înseamnă că trebuie anunțate numele acelor companii și apoi pregătite câteva luni ca să realizeze acest proces.
Pentru celelalte companii de stat este nevoie să fie eficientizată conducerea, să fie privatizate, comasate sau desființate. După câte știu, chiar și în PNRR sunt date cu privire la aceste aspecte. Nu este deloc în regulă că PNRR începe să fie aruncat deoparte, în condițiile în care a fost, și este, o uriașă bulă de oxigen pentru economia mult încercată a României.
În acest context, s-a tot menționat despre amenințările cu ieșirea de la guvernare; înclin să cred că PSD folosește această amenințare numai ca idee tactică, pentru negociere; nu cred că vor putea intra în opoziție, în condițiile în care administrația pune o așa de mare presiune pe actuala coaliție. Chiar rezistența la reformă, evidentă în ultimele săptămâni, vine ca o dovadă clară că PSD vrea să fie în continuare călare pe bugetul țării și să îl consume așa cum a fost învățat în ultimii 35 de ani.
Lecția pe care o văd scoasă din acest joc de-a baba-oarba al PSD-ului este că este nevoie de hotărâre, curaj, dârzenie și tenacitate în a se lua cele mai dure măsuri de reformă. Dacă primul pachet a fost cu afectare a cetățenilor, ce își văd reduse veniturile, este cazul ca pachetele următoare să fie dure (mult mai dure) cu clientela de partid, cu cei care trag mâța de coadă prin administrația țării sau cei care plimbă hârtii sau joacă, nu baba oarba, ci Solitaire, în timp ce stau la birou și leafa merge.
