Două orașe, o strategie comună
Într-o săptămână marcată de gesturi politice cu miză simbolică și propagandistică, două capitale – București și Bruxelles – au devenit scenele centrale ale unei povești despre populismul contemporan, cu accente naționaliste și anti-europene.
Pornind de la metafora „celor două orașe”, putem observa cum AUR își exportă agenda ideologică din politica națională în cea europeană, mizând pe scandal și retorică radicală.
În doar câteva zile, partidul a depus două moțiuni de cenzură: una în Parlamentul României, îndreptată împotriva Guvernului condus de Ilie Bolojan, și alta în Parlamentul European, vizând Comisia Europeană și conducerea Ursulei von der Leyen.
Deși ambele demersuri sunt lipsite de șanse reale de succes, ele răspund unei logici strategice clare: captarea atenției publice, mobilizarea electoratului radicalizat și consolidarea unei imagini de „luptător solitar”.
AUR încearcă să plaseze mărul discordiei în Parlamentul European
Deputatul european Gheorghe Piperea a profitat de un moment politic sensibil în politica europeană pentru a iniția o moțiune de cenzură împotriva conducerii Comisiei Europene, în frunte cu Ursula von der Leyen.
De ce sensibil? Pentru că, pe de o parte, instituțiile europene se pregătesc să negocieze noul cadru financiar multianual (negocieri dificile care durează, în mod tradițional, peste un an), iar pe de altă parte, europarlamentarii și-au manifestat recent nemulțumirea față de modul în care Comisia Europeană a propus regulamentul SAFE (Regulation establishing the Security Action for Europe), fără consultarea forului legislativ, în timp ce două decizii ale Tribunalului General al UE au indicat că nu a existat suficientă transparență din partea președintei Comisiei Europene în procesul de achiziție al vaccinurilor anti-COVID-19.
Ca în orice manipulare, inițiatorii acestei moțiuni (aparținând în majoritate covârșitoare grupurilor parlamentare eurosceptice ID și ECR) au amestecat însă bucăți de adevăr cu neadevăruri clare.
Unul dintre neadevărurile clare care apar în moțiunea de cenzură e cel care proclamă „ingerința ilegală a Comisiei în alegerile din state membre precum România printr-o aplicare distorsionată a Regulamentului (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale), care, deși este menit să protejeze consumatorii, a fost invocat abuziv pentru a justifica restricționarea dreptului de vot și anularea alegerilor”.
Comisia Europeană a demarat o investigație posterioară deciziei Curții Constituționale de a anula primul tur al alegerilor prezidențiale din toamna lui 2024. Prin pura sa natură posterioară, ea nu putea afecta în vreun fel alegerile. Mai mult decât atât, scopul investigației este de a verifica dacă platformele precum TikTok au respectat obligațiile de prevenire a riscurilor asupra procesului democratic, nu să restricționeze votul sau discursul politic.
Cu excepția propriului său grup, PPE, grupurile politice care susțin majoritatea von der Leyen au profitat de momentul dezbaterii moțiunii de cenzură pentru a-i reproșa Ursulei von der Leyen convergența dintre modul în care a votat PPE pe anumite domenii (precum migrația și securitatea) cu modul în care au votat ECR sau ID.
La final însă, moțiunea a fost votată de doar 175 de eurodeputați.
Parlamentul European a oferit platforma unei dezbateri democratice, iar tentativa de a diviza eurodeputații a eșuat în mare parte. Deși Comisia Europeană este departe de a fi perfectă, momentul politic este unul în care este important să păstrăm coaliția forțelor democratice.
Într-un parlament mai fragmentat ca niciodată, aceasta menține ferm sprijinul pentru drepturile omului, independența justiției și pluralismul politic, inclusiv în fața derapajelor unor guverne (precum Ungaria lui Viktor Orbán), dar și blochează tentativele euroscepticilor și suveraniștilor de a slăbi UE din interior.
Săptămâna aceasta, limbajul dublu al forțelor eurosceptice, precum AUR, a fost mai vizibil ca niciodată.
Gheorghe Piperea a reîncălzit discursul despre Bruxelles-ul dictatorial, prezentând-o pe Ursula von der Leyen ca pe un „epigon al lui Putin”. Cred că i-ar fi greu însă să ne spună când a fost depusă ultima moțiune de cenzură în Rusia și când a fost liber să critici fără opreliști regimul lui Putin fără să îți riști viața.
În schimb, partidul din care face parte Gheorghe Piperea, AUR, promovează un model autoritar, naționalist, conservator-radical, similar ideologic cu cel susținut de Kremlin în Europa.
Tot AUR contestă frecvent instituțiile europene, NATO și statul de drept – ținte tradiționale ale influenței ruse. Chiar dacă nu declară sprijin explicit pentru Putin, amplifică retorica și temele Kremlinului în România și în Europa, slăbind consensul democratic și pro-european. Aceasta, în termeni geopolitici, servește interesele Rusiei.
Două orașe, o singură alegere
În fața acestor tendințe, este nevoie de un leadership curajos, lucid și pro-european, care să nu se teamă să spună adevărul, chiar când acesta nu e comod și care să ofere soluții reale.
Este esențial să nu ignorăm discursul partidelor naționaliste, precum AUR, ci să răspundem și să demontăm în mod clar argumentele invocate de aceștia.
În paralel, este nevoie să ascultăm cu empatie oamenii și să reclădim un climat de încredere în societate. Este tentant să ne izolăm în bulele care împărtășesc aceleași idei și valori ca ale noastre, însă lipsa dialogului nu face decât să ofere teren fertil extremismului.
În următorii patru ani, liderii europeni și naționali trebuie să iasă din logica gestionării crizelor pe termen scurt și să asume o viziune pe termen lung, centrată pe echitate socială, educație civică, investiții în comunități și consolidarea democrației.
Nu e suficient să apărăm Europa instituțională — trebuie să o recâștigăm în inimile și mințile cetățenilor.
