Nu putem spune că nu ne așteptam, și totuși modul în care, luni seara, președintele Nicușor Dan a încercat să acopere prin exprimări de o penibilă ambiguitate deferența sa față de șeful GRIVCO ne surprinde din partea unui fost ONG-ist neînfricat și veteran al protestelor de stradă. Puțini își amintesc, pentru că nu vor să-și amintească, de faptul că Nicușor Dan protesta și în iarna 2011-2012 împotriva lui Traian Băsescu, într-un demers inițiat și întreținut de Antena3 la care participa, cu cohortele sale, și George Simion.
Nu ne mirăm deci că și luni seara Nicușor Dan, ajuns între timp din stradă la Cotroceni, după o escală la PMB, era în studioul Antenei3, unde i s-a întins covorul roșu, a fost tratat cu mănuși și i s-au înghițit toate justificările penibile pentru modul în care a fost lăsată să plece drona rusească după 50 de minute de navigare pe teritoriul național, deși sunt sigură că Radu Tudor cel puțin avea în minte întrebări mai pertinente pe această temă.
Prețul pentru cadrilul coordonat de Mihai Gâdea era probabil cunoscut de fostul ONG-ist: lumina verde a șefului statului pentru reabilitarea totală în justiție a Varanului, Dan Voiculescu-Felix, adică stăpânul Antenelor. Iar stăpânul Antenelor este stăpânul politicienilor care aspiră la funcții supreme, ceea ce explică de ce și Nicușor Dan a ales să-și facă bilanțul primelor 100 de zile de mandat tot în trustul GRIVCO, la Antena 1.
După un ocol pe la TVR, ca să nu se spună că ignoră o instituție de interes public finanțată de contribuabili, iată-l revenit trap-galop acasă, la Papà Voiculescu, adică la Antena3.
Cine s-a așteptat ca marele protestatar de altădată să facă o pledoarie pentru independența justiției și susținerea judecătorilor curajoși, care au aplicat normele legale europene împotriva corupției, cum a fost și este Camelia Bogdan, printre (puțini) alții, a avut surpriza să constate, întâi de toate, că Nicușor Dan a acceptat implicit afirmația lui Mihai Gâdea că în dosarul ICA s-au comis „abuzuri” care trebuie împiedicate pe viitor.
Cu alte cuvinte, a acceptat fără să crâcnească condamnarea Cameliei Bogdan de către Lia Savonea, și a încercat să-și acopere cedarea printr-un discurs confuz, în care sugera ca decizia privind aplicabilitatea normelor europene să fie tranșată prin lege sau de către ÎCCJ.
Dar, prin decizia Liei Savonea, ÎCCJ tocmai se exprimase asupra cauzei, acuzând-o pe Camelia Bogdan că ar fi „aplicat retroactiv norme europene, transformând confiscarea specială într-o confiscare extinsă mascată (…) Toate acestea nu descriu un act de justiție, ci o atitudine abuzivă, contrară principiilor procesului echitabil şi regulilor statului de drept”. Pe acest fond vine președintele justițiar de altădată și cere Inspecției Judiciare să se asigure că nu vor mai exista interferențe politice în justiție! Adică să nu mai existe condamnări ale corupților conform normelor europene? Președintele datorează aici niște precizări, pe care suntem siguri că le va evita.
Ne amintim că altă fostă speranță a societății civile și a electoratului anti-PSD și pro-european, Klaus Iohannis, ne dezamăgea în același mod din primele luni de mandat, condamnând confiscarea bunurilor din trustul media condus de familia Voiculescu – în numele libertății presei, desigur!
Cu o oră mai târziu, la conferința la care fusese invitat, Klaus Iohannis respingea zeflemitor cererile organizatorilor din societatea civilă privind alegerea primarilor în două tururi de scrutin. QED.
Dar dacă Klaus Iohannis, în mod evident subordonat intereselor GRIVCO, a avut și un moment de glorie atunci când a identificat „elefantul” din încăpere drept OUG13, la celebra ședință de guvern din ianuarie 2017, Nicușor Dan nu a reușit încă un astfel de moment. Susținătorii săi de bună credință, cei care l-au votat ca erou anti-sistem și geniu matematic (de parcă matematica ar avea soluții pentru politică sau ar garanta calitățile morale necesare unui conducător), se agață de fiecare vorbă curajoasă, cum ar fi, de pildă, afirmațiile recente privind războiul hibrid pe care Rusia îl duce și împotriva României.
Problema este că vorbele președintelui rămân doar vorbe și în practică nu vedem nicio acțiune îndrăzneață menită să demonteze mecanismul prin care Rusia dezinformează și manipulează politica și opinia publică din România. De rețelele de dezinformare rusești din online nu se atinge nimeni nici cu o floare, iar odiseea dronei rusești care ne-a vizitat pe 13 septembrie, însoțită cu alai de avioane performante până la revenirea pe teritoriul Ucrainei, este o poveste pe cât de grotescă, pe atât de semnificativă.
Nu are rost să intrăm în amănuntele de ordin tehnic și dezbaterea interminabilă privind oportunitatea doborârii dronei, pentru că nu vor duce nicăieri. Din punct de vedere al deciziei și a comunicării politice însă avem multe de observat și nimic de lăudat.
În primul rând, am putut constata că noua putere instalată la Cotroceni după alegerile din 18 mai a continuat sabotarea tacită a legii care permite doborârea dronelor intrate pe teritoriul țării. Ne amintim că legea a fost adoptată cu mare greutate și doar la insistența generalilor cu adevărat preocupați de siguranța națională, în frunte cu șeful Statului Major Gheorghiță Vlad.
Lor li s-au opus cu o înverșunată și greu mascată fostul premier Ciolacu și PSD, în timp ce generalul Nicolae Ciucă a eșuat într-un non-combat rușinos. Iată însă că acum noua putere neglijează redactarea normelor de aplicare ale legii, deci o lasă fără niciun efect, cum a vrut-o Ciolacu. Confruntați cu întrebări incomode pe această temă din partea unei prese trezite la realitate de alți generali care știu carte, cei doi responsabili de situație, ministrul Apărării Ionuț Moșteanu și președintele Nicușor Dan, au dat un recital de bâlbe, afirmații vagi și chiar minciuni – pentru că șeful statului a mințit, prin omisiune, la TVR atunci când a spus că problema normelor de aplicare este rezolvată și armata are tot ce îi trebuie pentru a doborî dronele inamice. Trimis la înaintare, ministrul Moșteanu recunoaște însă ulterior că normele de aplicare vor fi aprobate abia la următorul CSAT, cândva peste două săptămâni.
Să ne mai mirăm că ambasadorul Rusiei ne ia peste picior și râde de noi că „am mai văzut un OZN”?
Rusia va râde întotdeauna de conducătorii slabi, pe care îi poate strivi cu bocancul ca pe un chiștoc de țigară. Și cum să nu-i considere slabi pe conducătorii noștri când președintele tace în chestiunea dronelor din Polonia și România, în timp ce Ursula von der Leyen și Kaja Kallas condamnă acțiunea Rusiei și își exprimă sprijinul față de țara noastră, iar NATO anunță operațiunea Santinela Estică drept răspuns la raidurile dronelor rusești?
Abia ajuns la Antena3 pentru interviul de luni s-a pronunțat și marele om de stat Nicușor Dan cu privire la chestiune, dar nu ca să protesteze, ci ca să ne asigure că suntem cu toții în siguranță pentru că ne apără NATO. Nici măcar că ne aflăm în războiul hibrid al Rusiei, cum spunea la TVR, nu și-a mai amintit domnul Dan. Comparația cu modul prompt și profesional în care a comunicat instituțional, la cel mai înalt nivel, Polonia în aceeași perioadă ne face de rușine complet și ridică multe semne de întrebare cu privire la voința politică a președintelui de a i se opune lui Putin în mod semnificativ. O lipsă de voință pe care, de altfel, Kremlinul a demascat-o cu mare artă, lansând conducerii de la București o provocare la care știa foarte bine că nu face față. Și nu a făcut, căci impresia lăsată de președinte și de ministrul Apărării a fost nu atât de neputință, cât de lipsă de voință. La Kremlin lucrează profesioniști, nu amatori care primesc ordine din culise.
Cu toată retorica lui mai curajoasă la adresa Rusiei, iată că Nicușor Dan nu este mai hotărât să se opună marelui dușman al Europei de la Răsărit decât era Klaus Iohannis, primul președinte GRIVCO. Strategia pare să fie la fel de duplicitară: izbucniri retorice episodice de condamnare generală a Rusiei, dublate de o perfectă inacțiune pe plan intern. Corelăm paralizia în reacția față de drona rusească cu lipsa informațiilor privind interferența Rusiei în campania electorală de anul trecut, deși președintele ne promisese că vom afla rapid adevărul despre acest sumbru episod, și nu putem să evităm concluzia că Nicușor Dan încearcă de fapt să mușamalizeze acel scandal, pentru că nu pot fi ascunse complicitățile serviciilor românești cu rețelele de propagandă rusești.
Probabil pentru a camufla această cedare în fața sistemului, președintele „anti-sistem” s-a lansat într-o falsă operațiune propagandistică de „reconciliere națională”, vizitând mănăstiri în zone preferate și de legionarii vechi și noi și blocând legislația menită să combată extremismul politic, cu riscul de a fi perceput ca admirator secret al legionarilor. Teoretic, ar dori să construiască punți cu alegătorii naționaliști, care au migrat către Călin Georgescu și George Simion. Practic, este o perdea de fum menită să oculteze jocuri politice și de putere mult mai puțin onorabile. Jocuri despre care Dan Voiculescu știe mai multe decât Nicușor Dan. Cine mai are un fir de memorie, își poate aminti că Antena3 începuse să pregătească terenul pentru anularea alegerilor cu o zi înainte de decizia CCR.
Dacă tragem linie așadar, constatăm că Nicușor Dan nu iese nici el din paradigma dictată de Varan, în care s-a înscris și Klaus Iohannis: țipăm cât ne ține gura împotriva Rusiei ca să anesteziem opinia publică, dar nu facem nimic pentru a-l irita fățiș pe Vladimir Vladimirovici.
Cum Iohannis nu vedea dronele decât atunci când le văzuseră deja prea mulți, Nicușor Dan le ignoră și el cu desăvârșire și, ca un mare bărbat de stat ce se află, o trimite pe Oana Țoiu să exprime un „protest ferm” în fața ambasadorului Rusiei care își bate apoi joc de noi, cu impunitate.
Mai mult, președintele nici nu se grăbește să adopte normele de aplicare ale legii anti-dronă și declară că România „mai degrabă nu susține” instituirea unei zone de interdicție aeriană deasupra Ucrainei, cum a sugerat ministrul de Externe polonez Radoslaw Sikorski. Ce-i drept, și Dmitri Medvedev s-a supărat rău pe polonezi pentru această propunere.
Cum spune Vitalie Cojocari, unul din puținii jurnaliști care abordează frontal agresivitatea Rusiei în zona noastră, acestea sunt faptele, iar aprecierile vă aparțin. Așa este, dar, ducând gândul mai departe, constatăm că, deși suntem liberi să gândim și să apreciem, libertatea noastră de decizie este mult îngrădită, pentru că opțiunile politice pe care le avem la alegerile prezidențiale seamănă cu mâncarea de la internat: mănânci (alegi) ce ți se dă.
Așa se face că, din 2014 încoace nu am avut niciodată o opțiune reală anti-sistem, ci doar una pe care Varanul a controlat-o. Iată că nici marea speranță Nicușor Dan nu face excepție.
