Am scris pe Facebook despre aberația acordării unui „spor de femeie” membrilor unui consiliu de administrație, indiferent de sex. Unul dintre cei care au comentat postarea a scris că nu va trece mult și se va găsi o instituție care să acorde un spor de român. Mă grăbesc să precizez că făcea haz de necaz.
Suntem într-o perioadă în care guvernul a anunțat raționalizarea cheltuielilor publice, denunțând „sinecuri” și alte aranjamente oneroase. Nu trece o zi fără o știre despre ceva scandalos în această privință: X e în șapte consilii de administrație, Y are un salariu care e de cinci ori mai mare decât al președintelui, Z are pensie enormă și salariu gigantic, deși nu are nimic de-a face cu domeniul în care e angajat și tot așa.
Opinia publică este cu atât mai șocată cu cât descoperă că reglementările care au permis aceste abuzuri sunt vechi și declarate ireparabile sau aproape ireparabile. Au contracte „beton”, zice cutare responsabil, n-ai ce face zice altul și-i roagă pe cei declarați public „nesimțiți” să renunțe la o parte din ce primesc. Unul zice: am renunțat, dar renunțați și voi la niște posturi din guvern. Ceilalți tac. Ajungem să aflăm aberații doar fiindcă le lasă să se strecoare în piața publică politicienii, nu fiindcă ar fi fost discutate la vremea când au fost hotărâte ori întrucât ar fi fost dezvăluite de ziariști.
Orice conversație dintre doi români devine dificilă când e vorba despre bani. Enervați, cei care simt că pierd un privilegiu sunt furioși, în vreme ce aceia care trag de salariu de la o lună la alta sunt indignați. Ce se petrece în acest moment e mai mult decât delicat.
Unii compară perioada cu cea din 2010, când s-a anunțat tăierea pensiilor și a salariilor cu 25%, cele din urmă nefiind până la urmă ciopârțite. Eu aș zice că emoția socială e mai mare acum. În urmă cu 15 ani, decizia a picat ca o ghilotină. Acum, procesul politic s-a democratizat, așa că sporurile și indemnizațiile neobrăzat de mari, salariile și pensiile speciale sunt denunțate de cei care nu beneficiază, dar și de cei care au beneficiat de ele.
Toată lumea pare supărată pe toată lumea.
Închei nu anunțând pacea socială, căci habar n-am dacă și când va fi, ci parafrazând un alt comentator al postării mele: „păi, a fi român nu e la îndemâna oricui, de aici – și sporul”. Da, și eu fac haz de necaz…
