Iată-ne din nou în punctul zero: consultări la Cotroceni și probabila desemnare a unui premier cu șanse incerte de a aduna o majoritate parlamentară. Din nou, președintele dă vina pe partide pentru că nu se înțeleg, doar că, de data aceasta, nu mai exclude anticipatele. Cum pozițiile partidelor nu s-au schimbat, probabil că va trebui să se gândească mai serios la această soluție pentru ieșirea din criza la a cărei declanșare a pus umărul acum mai bine de cinci luni.
Bineînțeles, dacă dorește cu adevărat o soluție democratică la blocajul actual, și nu vrea doar să câștige timp până când pune pe picioare un iluzoriu partid prezidențial, desigur conservator și naționalist, un partid pentru liniștea Sistemului, numai bun pentru secolul XXI.
După ce toată vara a plutit deasupra realității, privind de la Cotroceni cum tandemul PSD-AUR ne sabotează accesul la fondurile PNRR, și după ce în primele două săptămâni ale noii sesiuni parlamentare, s-a ocupat să lanseze în public fumigene de genul „Luca Niculescu premier”, menite să-i disimuleze neputința și lipsa de autoritate, iată-l pe Nicușor Dan extrem de locvace la Euronews, anunțând că vrea să desemneze un premier înainte de a pleca în SUA, la sesiunea Adunării Generale ONU.
Mulți vor spune că a înțeles în sfârșit necesitatea instalării unui nou guvern înainte de sosirea echipei agenției de rating S&P, care va publica pe 2 octombrie raportul de țară și va decide dacă ne retrogradează la categoria junk sau nu. Dar calendarul echipei S&P era cunoscut demult, deci tergiversarea președintelui, dublată de excluderea anticipatelor a avut probabil alt scop, și anume plasarea întregii responsabilități asupra unei posibile evaluări negative în seama guvernului Ilie Bolojan.
Fie că vom fi retrogradați la junk, fie că recomandările S&P vor presupune măsuri dure de austeritate și reformă, răspunderea va fi atribuită actualului premier, pentru a exonera PSD de orice vină.
Desigur, acum este nevoie stringentă să avem un guvern cu puteri depline și pentru a face rectificarea bugetară, devenită vitală pentru unele domenii, cum ar fi sănătatea, unde fostul ministru, psd-ist, a calculat bugetul după ureche. Până să ne ocupăm de practicile aberante și unice României, cum este eterna rectificare bugetară și recursul la OUG, care generează proasta guvernare, ar trebui să vedem dacă mai este posibil un guvern în actuala formulă parlamentară și, dacă ar fi, cum ar putea el arăta. Pentru aceasta trebuie să facem câteva recapitulări necesare.
Judecând după pozițiile anunțate oficial de liderii partidelor parlamentare, nu este posibil nici un guvern – nici politic, nici alcătuit din tehnocrați.
Guvernul politic este anulat în primul rând de combinația a trei factori: decizia fermă până acum a PNL și USR de a nu vota un guvern din care face parte PSD; decizia PSD de a nu vota niciun guvern din care nu face parte și decizia lui Nicușor Dan de a nu accepta un guvern susținut de AUR. Cum nici AUR nu susține niciun guvern din care nu face parte, iar UDMR nu va vota un guvern susținut de AUR, toate combinațiile acceptabile la Cotroceni sunt blocate.
Nodul gordian al acestor imposibilități este incompatibilitatea dintre PSD și PNL-USR, motivată pertinent de acestea din urmă prin faptul că nu poți face din nou o coaliție cu foștii parteneri, în care nu mai poți avea încredere după ce au distrus-o pe cea dintâi și urmăresc constant distrugerea ta ca partid.
Guvernul tehnocrat pe care îl propune Ilie Bolojan, adică alcătuit din specialiști fără apartenență de partid, cade din start pentru că PSD a anunțat deja că nu îl va vota.
Sincer vorbind, era oricum un plan nerealist, pentru că acțiunile acestui guvern puteau fi ușor anulate în Parlament de majoritatea PSD-AUR, iar PSD nu va agrea niciodată reformele care lezează interesele clientelei sale. Dacă este adevărat însă că PNL și USR contează pe o implozie în PSD, adică debarcarea lui Sorin Grindeanu de către baronii frustrați de lipsa accesului la resurse bugetare, atunci interesul lui Sorin Grindeanu este de a ajunge la guvernare cu orice preț – dar nu pentru a scoate țara din criză, ci pentru a satisface interesele baronilor.
Dar cu ce voturi?
Ar fi existat formula rotativei propusă de PNL-USR-UDMR, singura care ar fi putut funcționa, dar PSD nu vrea să guverneze din aprilie 2027, ci acum, pentru a potoli foamea baronetului, iar cealaltă tabără nu acceptă, pentru că se teme, bazat pe antecedente, că PSD nu va ceda puterea la termenul stabilit.
Lipsit de credibilitate și de autoritate în fața partidelor, Nicușor Dan, ajuns de fapt într-un punct mort ca om politic, nu poate media între tabere, așa că singura lui idee nouă este să uzeze de arma anticipatelor pentru a-i determina pe unii parlamentari să voteze o coaliție de guvernare împotriva recomandărilor conducerilor partidelor lor. Pentru ca să fie eficientă însă amenințarea ar trebui să fie credibilă.
Or, nimeni nu a văzut încă o amenințare credibilă din partea lui Nicușor Dan, iar PSD se teme evident de anticipate.
Deja, oamenii săi, cum este președintele AEP Adrian Țuțuianu s-au grăbit să avertizeze că ele ar fi imposibile, ceea ce s-a dovedit ulterior a fi fals.
Pe de altă parte, este de notorietate deja faptul că Nicușor Dan protejează PSD: declarându-se „imparțial” încă de la începutul crizei, a favorizat demersul PSD de demolare a guvernului Bolojan și a sacrificat reformele; ulterior a aruncat responsabilitatea pentru eșecul variilor sale fantezii guvernamentale și pentru respingerea legii salarizării asupra tuturor partidelor, de-a valma, evitând să-i evidențieze pe adevărați generatori ai crizei și sabotori ai intereselor țării, și anume PSD în tandem cu AUR și „puciștii” din PNL, pe care i-a pus pe același plan cu cei care au guvernat în condiții imposibile, au salvat țara de junk și au adus bani europeni, atâția cât au fost lăsați să aducă.
În această cheie nici ipotetica nominalizare a lui Alexandru Nazare, agreat de piețele financiare și de agențiile de rating, nu poate oferi o soluție garantată, pentru că problema componenței guvernului său rămâne nerezolvată.
Totodată, ministrul Nazare s-a afirmat ca un apărător al rigorii financiare în cadrul guvernului Bolojan, în care însuși premierul era intransigent la capitolul cheltuielilor statului. Dar putem fi oare siguri că Alexandru Nazare va rămâne la fel de riguros în fața solicitărilor PSD pentru suplimentări de fonduri în interesul aparatului bugetar și al proiectelor iraționale ale baronilor locali? În tot cazul, PSD îi va putea anula în Parlament, cu ajutorul AUR, toate deciziile care nu îi convin.
Așadar, chiar dacă, de teama anticipatelor și de ochii S&P, Parlamentul votează un program rezonabil, după ce S&P pleacă și teama de anticipate trece, domnul Nazare, fie cedează cererilor PSD, fie este anihilat de tandemul PSD-AUR în Parlament. El nu va rezista fără un compromis cu Sistemul.
Am ajuns din nou la această caracatiță care subîntinde toată sfera publică, și înțelegem, a câta oară?, că Sistemul nu vrea să schimbe nimic pentru că se teme că va pierde controlul total, și de aceea devine tot mai agresiv, după cum demonstrază și recentele decizii ale ÎCCJ. Și pentru că partidele îl încurcă – fie pentru că sunt depășite, ca PSD, sau adepte ale reformelor, conjunctural ca PNL sau din necesitate existențială, ca USR -, se gândește să creeze un nou partid, desigur conservator și naționalist, care să-i conserve privilegiile.
De altfel, doar de partide de tip conservator și naționalist se vorbește în spațiul public – de la intelectualii fini până la AUR, la puciștii din PNL, și la embrionul politic malformat al lui Eugen Tomac. Iar anul trecut însuși Ilie Bolojan vorbea despre o orientare conservatoare a PNL.
Demersul conservator asumă dimensiuni de nebunie colectivă, în condițiile în care nimeni nu s-a obosit să demonstreze cum poate conservatorismul acesta difuz, adesea cu iz de cripto-legionarism, să rezolve problemele României în secolul XXI, în actuala etapă a istoriei lumii noastre. Dar iată că nici măcar PNL nu este capabil să genereze un proiect politic autentic liberal ca alternativcă la construcțiile ideologice dubioase emanate de la Cotroceni, cu blagoslovirea Sistemului, căruia îi convine tot ce ne trimite în trecut – dacă se poate chiar în Evul Mediu!
Cum administratorii onești și serioși nu au mari șanse în fața luptei de suptraviețuire a Sistemului, iar președintele are o gândire politică rudimentară și sterilă – ne luăm popcorn, urmărim odiseea celei de a treia tentative emanate de la Cotroceni de a da țării un guvern, măcar pentru câteva luni, și, în fundul sufletului nostru liberal și democrat, nu suntem prea siguri că dorim să reușească.
