Deși, în discuțiile animate de pe rețelele sociale și din unele studiouri de televiziune, toată lumea încearcă să deslușească adevăratul proiect de țară al lui Nicușor Dan, pentru că este evident că promisiunile sale din campanie au fost o biată butaforie, în opinia mea Nicușor nu ARE un proiect, ci ESTE el însuși un proiect al unor cercuri obscure, a căror inteligență a fost constant supraapreciată și a căror ticăloșie a fost constant subapreciată.
Evenimentele ultimelor săptămâni au demonstrat de fapt că președintele României este un proiect eșuat al unor personaje de tip mafiot din servicii și cercurile de afaceri și politice conexe, încremenite într-un proiect politic pe cât de cinic, pe atât de primitiv.
România este pentru ei doar o sursă de profit și un teren pe care se încăpățânează să experimenteze aceleași strategii perimate. Le-a mers peste 36 de ani și acum nu înțeleg de ce nu le mai ies manevrele, dar nu renunță, pentru că, de fapt, atâta știu.
Firul roșu care străbate inițiativele dezastruoase ale președintelui Dan din ultimele luni, care a aruncat guvernarea în blocaj, constă în planul de distrugere a democrației liberale, cu regulile și valorile sale, de îndepărtare a României de UE și anexarea ei la interesele de afaceri ale magaioților lui Trump (transmise imperativ de agentul MAGA Cătălin Predoiu), și impunerea unui partid prezidențial care să reprezinte și să impună interesele generalilor și partenerilor lor din economie și politică.
Nu știu cine le-a spus acestor semi-docți cu pretenții că un astfel de proiect rudimentar și lipsit de consistență chiar poate să reușească, dar constat că biata noastră democrație, slabă și malformată, este luată cu asalt în numele său și că se găsesc destule cozi de topor în Komentariat care să preia discursul justificativ al mafioților.
În tot acest timp, interesele țării – reducerea deficitului, reformele din economie și administrație, PNRR, SAFE, OECD – sunt ignorate suveran, fapt ce a fost evident din momentul în care complicitatea „echidistantului” de la Cotroceni cu puciștii din PNL și mafioții din PSD a devenit evidentă, adică mult înainte de moțiune.
Iar după distrugerea edificiului politic fragil care a fost vechea coaliție cvadripartita de guvernare, incompetența și limitele intelectuale ale păpușarilor lui Nicușor Dan au devenit evidente, ca în vechea poezie englezească pentru copii: „and all the king’s horses and all the king’s men/could never put Humpty together again” (nici toți caii regelui, nici toți oamenii lui nu au mai reușit să-l facă la loc pe Humpty).
Au propus tot felul de neaveniți, de genul Tomac și Veștea, au încercat să destructureze partide – de la PNL la AUR – și au dat tot timpul cu capul de un zid construit din conflictele de interese între grupările rivale din servicii și de fermitatea partidelor reformiste, care au înțeles că singura lor șansă de supraviețuire este să iasă de sub tutela PSD (PNL și UDMR) și să nu cadă cumva în ispita revenirii la o colaborare cu acest partid (USR).
Istoria noastră post-decembristă a fost marcată, din nefericire, de o suită de moguli lăudați pentru abilitățile lor de antreprenori, care nu ar fi existat fără sprijinul sistemului ocult, adică al serviciilor vechi și noi, cu conexiunile lor rusești: de la Sorin Ovidiu Vântu, care a girat televiziunea aservită echipei fostului șef al Securității, Iulian Vlad, dar a și sărăcit o bună parte din români prin FNI; la Dan Voiculescu-Varanul, șef suprem al GRIVCO, apoi fugarul Sebastian Ghiță, tăcut o vreme dar revenit acum în dezbaterea publică, pentru a nu pierde influență și teren.
Nicușor Dan ne-a adus figuri noi: Matei Păun, putinist și aprig susținător al distrugerii partidelor politice existente, și Sașa Dragic, om de afaceri răsărit din sintonia tenebrelor sârbești și românești. Cu Matei Păun președintele se sfătuiește în taină fără să dea socoteală, iar mai nou s-a văzut și cu Sașa Dragic, la o cină informală care merita desigur o escală prezidențială la Cluj, în plină criză politică. Deci nu Mahomed a venit la Cotroceni, ci Dealul Cotrocenilor s-a dus la Mahomed – alias patronul Superbet.
Deși Hotnews este în extaz în fața abilităților de antreprenor ale lui Dragic, noi nu trebuie să uităm că profitul de invidiat al Superbet presupune ca mulți români să piardă la pariuri pentru ca doar câțiva să câștige și restul banilor bieților loseri să intre în conturile patronului. Că domnul Dragic se extinde și în imobiliare și în alte domenii nu înseamnă că ar fi vreun Warren Buffett, ci, după cum știm că merg lucrurile în țara noastră, sugerează mai degrabă că are trainice relații cu serviciile. Orice om de afaceri onest care a încercat să se extindă pe cont propriu îmi va da dreptate. De altfel, directorul casei de sondaje pe care o finanțează este fostul șef de cabinet al fostului director al SRI, George Maior.
Coincidență? Doar pentru cine crede în basme.
Pentru un geniu al afacerilor cum este prezentat Sașa Dragic pe Hotnews, eșecul proiectelor sale politice este surprinzător și confirmă ipoteza că face parte din cabala care încearcă să distrugă bruma de democrație liberală din România pentru a o înlocui cu o făcătură fără fond și fără valori controlată din umbră.
Inițial, alesul patronului Superbet a fost Mircea Geoană, căruia i s-a anexat un obscur partid politic, România în acțiune, de unde ar fi trebuit să se constituie un proiect prezidențial de tip securist-mogulesc.
Eșecul proiectului Geoană (care și el era un proiect al forțelor oculte) ar trebui acum reparat de proiectul Nicușor Dan, pe același model: președinte-marionetă plus partid de strânsură, sinteză a contraselecției din PSD și a celei din PNL, cârpit cu eșuați ca Tomac, incapabil să-și ducă partidul în Parlament, cu prietenii personali ai lui Nicușor și cu ce se va mai găsi pe drum, și pavoazat cu câțiva intelectuali veleitari fără scrupule și oameni ai serviciilor mascați în fini diplomați. Ați recunoscut desigur formulele aplicate de Tomac și Veștea. Atâta poate genera mintea generalilor și a colaboratorilor lor, dar iată că nu este de ajuns.
Cu toate eșecurile înregistrate și în cazul Geoană și în primele încercări ale proiectului Nicușor Dan, oamenii noștri refuză să înțeleagă că și ultimul picior al miriapodului european, adică România, a început să se miște în direcția opusă celei trasate de ei.
Rezultatul este actuala degringoladă politică, a cărei victimă, mai devreme sau mai târziu, va fi și AUR.
Inventat ca partid anti-sistem al nemulțumirii și răzbunării, AUR a fost chemat să se contorsioneze sau să se rupă, dacă interesele mafioților o cer, ca să asigure investirea guvernului Grindeanu, ultima speranță a Sistemului. Cu alte cuvinte, să-și nege propria esență și să se compromită devenind colaborator al celor pe care i-a atacat la baionetă.
Mulți dintre noi știm că AUR a fost inventat de servicii pentru a capitaliza nemulțumirea populară generată chiar de guvernele serviciilor și pentru a crea concomitent o opoziție extremistă de teama căreia pro-europenii să voteze și o paiață.
Dar electoratul AUR nu știe încă cum stau lucrurile.
S-ar putea să afle mai curând decât spera, așa cum și alegătorii europeni au aflat că au fost manipulați de securiști și mafioți prin promovarea lui Nicușor Dan pe post de unică soluție anti-Simion – doar pentru ca ulterior să asiste la târguielile secrete ale celor doi menite să dărâme guvernul Bolojan și ulterior să impună un guvern controlat direct de generali prin intermediul lui Nicușor Dan.
Dacă există o parte bună a dezastrului politic la care asistăm, aceasta este că măștile au căzut și nu se mai sfiește nimeni să vorbească de sistem și de controlul SRI asupra PSD.
Si de unde ar fi putut Nicușor Dan să aibă un proiect de țară propriu? Omul nu are nici măcar urme de cultură politică (și nici cu cultura generală nu cred că stă prea bine), nu a exprimat niciodată un crez politic, o viziune, fie și superficială, privind viitorul țării, dispune de un vocabular limitat, și are idei puține dar fixe pe care le exprimă scremut.
Tot ce știm despre el este că detestă Occidentul de când a studiat la Paris, ceea ce ne amintește de intelectualii fundamentaliști islamici care s-au radicalizat după ce au studiat și au trăit în America, oripilați de o societate liberă și deschisă, care evident prezintă și aspecte controversate.
Nu îl consider pe Nicușor Dan fundamentalist, Doamne ferește, dar nici un adept al democrației liberale. Dacă ar fi fost un liberal, nu ar fi încercat să saboteze partidele și nu și-ar fi bătut joc de statul de drept. Iar dacă ar fi fost un om de caracter, nu ar fi mințit, cum a mințit zilele trecute când l-a acuzat în mod fals pe Bolojan că s-ar fi răzgândit cu privire la votarea unui guvern minoritar PSD fără condiții prealabile.
Nu cred că, pe termen mediu și lung, generalii și mafioții lor vor reuși să-și realizeze proiectul de partid – acea adunătură asamblată în laboratoarele SRI, fără ideologie, fără valori solide, fără personalități onorabile și solide.
Tot ce sunt în stare să avanseze este un slogan conservator, pe care nici măcar nu îl definesc, probabil pentru că nu știu cum să fie la fel de conservatori (retrograzi) ca AUR dar fără ca acest lucru să se vadă.
De fapt, generalii din serviciile vechi și noi sunt conservatori pentru că vor o restaurație care să le asigure monopolul asupra puterii și resurselor și nu au niciun interes ca țara să progreseze și mințile să se deschidă. La fel ca proiectul Nicușor Dan, care se clatină deja, și proiectul lor „conservator” se va prăbuși ca un castel de cărți joc. Sperăm doar ca această prăbușire să nu coste prea mult România, care riscă deja să deconteze dureros eșecurile morale și politice ale lui Nicușor Dan.
