Ce au în comun demisia lui Dragoș Anastasiu din funcția de vicepremier, inculparea lui Călin Georgescu pentru complicitate la tentativa de lovitură de stat în dosarul Horațiu Potra și conflictul dintre guvern și magistrați legat de modificarea legii pensiilor speciale? Răspunsul l-a dat indirect șefa parchetului european anti-corupție Laura Codruța Kövesi, care, într-un interviu acordat săptămâna trecută publicației Libertatea, a afirmat că o proporție de 90% din TVA necolectată de ANAF nu poate fi explicată decât prin fraudă, chiar dacă DNA și DIICOT nu instrumentează prea multe dosare pe această temă; în schimb „România nu este un teritoriu fertil doar pentru mafia italiană, este și pentru mafia chineză…”.
Cu toate acestea, EPO nu este sesizat de procurorii români cu privire la acest fenomen.
Ceea ce a spus de fapt fostul procuror-șef al DNA este că mafiile internaționale sunt la ele acasă în România, ceea ce, de altfel, dacă ne uităm cu atenție la fapte, nici nu este greu de văzut. Iar dacă mafiile internaționale o duc bine aici, aceasta nu se poate realiza fără complicitatea mafiilor naționale. Pe cine includem deci în mafiile naționale? Doar interlopi sau și politicieni și înalți funcționari de stat complici? Dar pot ei acționa fără sprijinul instituțiilor de forță, al parchetelor și al instanțelor – sau chiar al serviciilor? Iată tot atâtea întrebări la care șeful statului și șeful guvernului ar trebui să dea răspunsuri tranșante, dar se feresc să o facă, ceea ce sugerează că „partida mafioților” este mai puternică și face jocurile.
S-a vorbit prea puțin despre interviul doamnei Kövesi, care, într-un stat normal, în care nu mafiile fac legea, ar fi aruncat în aer mediul politic și judiciar. De fapt, judecând după standardele unei societăți democratice funcționale, nimic din ceea ce se întâmplă în spațiul public la noi nu este nici firesc, nici etic, nici util: este pur și simplu o continuare a tentativei de a ascunde sub preș gunoiul național și de a oculta adevărul.
Trăim în continuare într-o imensă minciună, justificată de necesitatea unor corecții contabile care nu ar putea fi efectuate dacă acest nefericit de adevăr ar ieși la iveală în toată hidoșenia lui.
Să luăm de pildă cazul demisiei lui Dragoș Anastasiu, cerută cu mare tam-tam de PSD în numele integrității funcției publice. În mod normal, ar fi trebuit să urmeze o epurare a echipei guvernamentale pe aceleași criterii de integritate. Doar că discuția s-a încheiat îndată ce dezbaterea publică a atins cazurile a doi demnitari psd-iști, vicepremierul Marian Neacșu, care are la activ o condamnare pentru conflict de interese, și șeful Secretariatului General al Guvernul Radu Oprea, care a scăpat de dosar de evaziune fiscală doar după ce a plătit prejudiciul și care „a reușit” să falimenteze toate cele 13 societăți comerciale pe care le-a avut și cu care a garantat credite importante.
Sesizat de jurnaliști pe tema celor doi demnitari psd-iști, premierul Ilie Bolojan a răspuns că domnul Neacșu are „abilități administrative” și că fiecare partid din coaliție acționează cum consideră de cuviință. Cu alte cuvinte, în guvernul României nu există standarde de integritate universal valabile, iar legea se aplică doar dacă vrea partidul care a numit demnitarul vizat de un dosar sau de un scandal.
Cum PSD nu vrea niciodată să-și penalizeze demnitarii și liderii indiferent ce ar fi făcut, rezultă că fărădelegea nu poate fi evitată în echipa guvernamentală, așa cum, prin extensie, și mafiile sunt tolerate nu numai de magistrați și de instituțiile de forță (poliție și jandarmerie), ci și de instituțiile statului.
De altfel, premierul Ilie Bolojan a dezvăluit că are informații privind legăturile dintre persoane din sistemul de decizie financiar și o rețea de firme care oferă consultanță companiilor doritoare să nu aibă probleme cu ANAF, dar că asemenea rețele nu pot fi desființate peste noapte.
Cu alte cuvinte, însuși șeful guvernului admite că statul este incapabil să-i disloce pe mafioții autohtoni și internaționali pentru că este infiltrat de complici ai acestora. Nu ne mirăm că structurile mafiote sunt bine consolidate, de vreme ce domnii Neacșu și Oprea, alături de alți miniștri ai PSD, au ștate guvernamentale mai vechi decât domnul Bolojan și cei câțiva miniștri ai USR plus Dragoș Pâslaru, singurii care atacă structurile aberante ale administrației de stat.
Mai mult, ne întrebăm dacă ministrul de Interne Cătălin Predoiu, fost ministru al Justiției, care nu a deranjat nici cu o floare structurile mafiote, nu a fost pus în funcție de fapt pentru a le proteja, căci de demontat sigur nu le-a demontat și nici nu o va face atâta vreme cât colaborează atât de bine cu secretarul de stat Bogdan Despescu, cel care a transformat Poliția Română într-o instituție de râsul curcilor, dusă de nas de mai bine de o lună de un criminal.
Mai bine nici să nu ne gândim că secretarii de stat sunt numiți de premier, pentru că ar trebui să ne întrebăm de ce nu îl demite domnul Bolojan pe Bogdan Despescu și poate am afla că nu poate, pentru că este sprijinit probabil de forțe greu de contracarat, eventual din servicii. Altfel cum se poate explica longevitatea sa în funcție în ciuda lipsei de performanță?
Nu putem însă să nu vedem că longevitatea în funcție a „indispensabililor” Predoiu și Despescu este dublată de prosperitatea nu doar a infractorilor din domeniul financiar, ci și a unor clanuri de interlopi și de inacțiunea procurorilor în anumite cazuri sensibile politic.
Să luăm de pildă cazul lui Călin Georgescu, inculpat de curând pentru complicitate la lovitură de stat, alături de Horațiu Potra, dispărut în nisipurile mișcătoare ale Orientului. În ciuda gravității sporite a acuzației, Călin Georgescu este lăsat în libertate. Probabil că nu întâmplător domnul Georgescu a făcut un mare show cu alai la inundațiile din nordul Moldovei cu doar câteva zile înainte de modificarea statului său juridic, un show la care au participat activ membri ai unor clanuri interlope cunoscute, identificate ca atare de Răzvan Mihai Moraru într-o postare documentată pe FB.
Situația acestora și libertatea lor de mișcare au fost favorizate de diverse decizii ale magistraților, mai superficiali sau mai înțelegători, după cum o impunea cazul. Iată-i însă pe toți laolaltă, interlopi și guru putinist, ocupând din nou, cu impunitate spațiul public, în timp ce instanțele par să se teamă să le restrângă spațiul de manevră.
Aceiași magistrați, judecători și procurori care nu văd fraudele financiare masive ale mafioților țipă ca din gură de șarpe când guvernul anunță că pensiile lor, de care se bucură de la 48 de ani și care sunt de 9 ori mai mari decât pensia medie, ceea ce nu se întâmplă nicăieri în Europa, vor intra în parametri acceptabili pentru societate și situația economică a țării.
Președinta CSM Elena Costache a revoltat pe toată lumea atunci când a pretins public că magistrații nu pot fi puși pe același plan cu alte categorii profesionale, prefăcându-se că nu pricepe că nu doar cuantumul pensiilor magistraților este aberant ci, mai ales, vârsta de pensionare.
Ca să nu mai vorbim de faptul că opinia publică percepe că magistrații, care pretind bani mulți pentru a fi independenți, s-au pus de fapt în serviciul politicienilor corupți, care le-au acordat banii necesari pentru… a fi independenți!
S-a scris de altfel mult pe câteva site-uri, dar nu s-a vorbit la televiziuni, despre existența în rândul magistraților a unor structuri complice cu mafioții și corupții, o rețea organizată și patronată de actuala președintă a ÎCCJ, Lia Savonea, a cărei numire în această funcție ar fi trebuit blocată, pentru că procedura nu a respectat regulile în vigoare, dar, ce să vezi, nu a fost – poate pentru că nici președintele Nicușor Dan nu se poate atinge de stâlpii sistemului mafiot, presupunând că ar vrea să o facă.
Inacțiunea autorităților față de mafioți și corupți este justificată de mantra necesității unei coaliții care să asigure măsurile de asanare economică. Cu alte cuvinte, avem nevoie de psd-iștii mafioți pentru a corecta excesele financiare pe care le-au făcut aceiași psd-iști mafioți și colaboratorii lor din PNL.
Iată însă că până acum nu s-au „corectat” decât veniturile populației, nicidecum privilegiile neo-nomenklaturii, pentru că PSD se opune. Nu vom putea ajunge deci la fundamentele structurale ale răului, de vreme ce nici răul vizibil, de la suprafață nu-l putem stârpi.
Nu cred că premierul Bolojan și președintele Nicușor Dan nu cunosc natura penală a statului român, cred doar că nu au forța să îndrepte lucrurile, adică să schimbe din temelii modul în care funcționează acest stat.
Cred că „partida mafioților” este mai puternică și că minoritatea de bună-credință din guvern se învârte în cerc și evită nucleul criminal al structurilor pentru că nu poate face față metastazelor pe care le-a generat.
Riscul acestei duplicități practicate de reformiști este ca populația să se sature să fie singura care plătește integral excesele privilegiaților sistemului, de la magistrați la șefii de agenții guvernamentale și membri în CA ale companiilor de stat, în timp ce „aristocrației bugetare”, bine susținute de politicieni și servicii, i se aplică doar jumătăți de măsură, și acelea etapizat.
Să nu uităm că al doilea pachet de măsuri bate pasul pe loc, în timp ce primul pachet produce deja efecte de la 1 august. Pentru că, nu-i așa, nu poți să disloci mafiile peste noapte; dar poți executa cu celeritate contribuabilul onest pentru a finanța un sistem nefuncțional și corupt. Nu poți însă păcăli tot timpul pe toată lumea – cum avertiza Abraham Lincoln – și este cu atât mai riscant să-ți păcălești propriul electorat, fie și cu cele mai bune intenții. Pentru că și drumul spre iad este pavat tot cu bune intenții.
