Afirm fără rezerve că dezbaterea din mass-media pe tema resorturilor intime ale recentului asalt al PSD asupra premierului Bolojan precum și tentativele de desființare ale unor personaje ca George Simion și Călin Georgescu împreună cu partidul AUR reprezintă o pierdere de vreme, pentru că adevărurile discutate sunt doar parțiale și pentru că toate criticile se adresează unui public deja convins atât de iraționalitatea și imoralitatea strategiei demolatoare a PSD față de Ilie Bolojan, cât și de adevărata natură a liderilor politici extremiști și a partidelor lor.
Poate că ar fi utilă o abordare outside the box, care să pornească de la faptul că PSD, AUR și serviciile care le coordonează alcătuiesc un sistem integrat, având drept scop menținerea unui sistem de spoliere și privilegii nemeritate instituit imediat după decembrie 1989, menținut artificial în viață timp de 35 de ani și aflat astăzi în prag de faliment, fără ca autorii falimentului să poată propune o soluție.
Se discută infinit și steril despre motivațiile PSD în lupta sa cu Ilie Bolojan. Prima linie de argumentație ar suna cam așa: într-adevăr, partidul care a generat catastrofalul deficit de 9,3% și imensa datorie publică, acoperite de împrumuturi care vor fi achitate de generațiile viitoare, nu vrea să-și asume responsabilitatea iresponsabilității sale, dar știe că măsurile corective sunt necesare, căci altfel nu va putea relua ciclul sifonării resurselor publice în 2027, când rotativa îl va aduce la conducerea guvernului; același partid a calculat probabil corect inițial că este mai avantajos pentru el ca măsurile corective să fie asumate de un premier PNL, a cărui popularitate se poate eroda până la alegerile din 2028; dar, tocmai pentru că măsurile corective au costuri politice, PSD încearcă să se disocieze de ele și nu găsește altă modalitate decât să se opună public măsurilor pe care le-a agreat cu partenerii de coaliție.
Acest dublu joc mizerabil a devenit brusc intolerabil, pentru că amenință stabilitatea coaliției: liderul PSD Sorin Grindeanu a formulat luni un ultimatum, amenințând că PSD nu va accepta un buget care nu cuprinde amendamentele sale de „solidaritate socială”, cu toate consecințele politice ce decurg din acest refuz. Pentru a sublinia seriozitatea amenințării sale, Sorin Grindeanu a anunțat că „PSD nu va sprijini un guvern minoritar”.
Ar trebui să înțelegem că PSD este dispus să facă o nouă majoritate, împreună cu AUR, partidul-sperietoare creat de PSD și de servicii (probabil SIE) pentru a ține în șah orice opoziție la PSD?
Probabil că nu, pentru că AUR nu a devenit încă frecventabil în cercurile socialiștilor europeni și pentru că AUR ar canibaliza fără milă PSD într-o eventuală alianță. Sorin Grindeanu este un lider slab, iar liderii AUR sunt bătăuși politici experimentați. Presupunem deci că, adoptând asemenea poziții maximale, Sorin Grindeanu speră să le forțeze mâna partidelor din coaliție și președintelui Nicușor Dan pentru a-l îndepărta pe Ilie Bolojan din funcția de premier.
Revine totuși întrebarea: de ce să-l îndepărtezi pe Ilie Bolojan tocmai acum, când greul nu a trecut?
Raportul OCDE despre economia României prezentat ieri de secretarul general al organizației scoate în evidență ponderea mult prea scăzută a veniturilor fiscale, care, la doar 27% din PIB se situează mult sub media UE de 40%. Experții OCDE recomandă o reformă fiscală reală, eliminarea facilităților fiscale și regândirea impozitelor pe proprietate. Dar, așa insuficiente cum s-au dovedit, măsurile fiscale ale echipei Bolojan au declanșat nemulțumiri majore în rândul cetățenilor.
Soluția ar fi reducerea drastică a cheltuielilor statului, pe care PSD o respinge, la fel ca AUR, cu distincția că AUR nu se află la guvernare, deci poate face promisiuni iresponsabile, fără număr. Și totuși, PSD ar trebui să se hotărască dacă riscă blocarea intrării României în OCDE, dezechilibrând bugetul – pentru că nu are nicio soluție viabilă pentru finanțarea măsurilor „sociale” – sau acceptă în continuare un guvern de Ilie Bolojan, singurul garant al unui echilibru bugetar la limita acceptabilității pentru OCDE, agențiile de rating și Comisia Europeană.
Ar fi desigur sinucigaș pentru PSD să forțeze debarcarea lui Bolojan și depunctarea României pe plan internațional, poate chiar eșuarea în categoria junk, pentru care ar fi singurul responsabil. Popularitatea PSD este în declin vizibil, după cum a demonstrat recent INSCOP: doar 16% din alegătorii care declară că s-ar prezenta sigur la vot l-ar vota, iar Sorin Grindeanu are o cotă de încredere penibilă, de 12%, spre deosebire de mult hulitul Ilie Bolojan, care se bucură de o cotă dublă, de 25%.
Așadar, dacă l-ar îndepărta pe Bolojan, PSD nu ar câștiga nimic, ci, mai degrabă ar pierde și ce are, riscând sinuciderea politică. De aceea suspectăm că domnul Grindeanu a ieșit la atac, precum șarpele în drum, mai puțin din proprie inițiativă și mai mult în urma presiunilor din interiorul partidului, mai ales din partea Olguței Vasilescu și a lui Marcel Ciolacu, care par a face jocurile interne pe cont propriu și fără o strategie bine gândită pentru „the morning after”.
Important pentru ei și pentru cea mai mare parte a clientelei PSD este să scape de singurul om care le amenință status quo-ul. Concesiile pe care le-au obținut întârziind reformele nu le sunt suficiente, pentru că înțeleg că orice breșă în structura sistemului le poate fi fatală pe termen lung. Primitivi din punct de vedere intelectual, sunt incapabili să gândească strategic și se comportă instinctual, precum taurul când vede roșu și se repede să-l ucidă pe matador.
Ne întrebăm totuși care este planul B al acestei bande de mafioți: ce vor face dacă nu reușesc să scape de Ilie Bolojan? În ciuda zgomotului și furiei, șansele demersului psd-ist nu sunt foarte mari, fie și pentru că președintele Nicușor Dan nu își poate permite din punct de vedere politic să se alieze deschis cu PSD împotriva lui Ilie Bolojan fără să se compromită politic și să evoce fantoma lui Klaus Iohannis.
Este adevărat că președintele a fost ambiguu, dar credem că se va limita la ambiguități, fără să se lanseze în demersuri decisive. Poate fi laș, dar nu este nebun. Totodată, PNL și USR au făcut front comun decizând că nu vor vota niciun amendament al PSD, pentru a nu destabiliza bugetul. Cum USR este partidul președintelui Dan, este probabil ca poziția sa să fi fost agreată de acesta din urmă. Nu știm deocamdată ce va face UDMR.
Ca maghiarul imparțial, contemplă cele două luntri la dispoziția sa și încearcă să-și mascheze duplicitatea cu aparența unei înțelepciuni olimpiene. Nu putem exclude faptul că așteaptă oferte concrete din partea celor două tabere pentru a se decide cum va vota. Chiar și așa, solidaritatea PNL-USR este o provocare deschisă la adresa PSD, care este invitat indirect să facă o majoritate cu AUR, dacă nu-i place cu celelalte partide.
După ce a ridicat miza la maximum, din această dilemă nu poate ieși decât făcându-se de râs, fie că va capitula în fața AUR, fie că va renunța la debarcarea lui Ilie Bolojan. Să ne facem deci rezerve de popcorn.
Altă dezbatere fără rost este critica liderilor extremiști Simion și Georgescu și a AUR în termeni raționali. Este inutil să repetăm la infinit că AUR este o creație a serviciilor pro-ruse (chiar dacă domnul Lazurca încearcă să ne convingă de inexistența acestora, ca și Călin Georgescu, de altfel, în stilul său).
Toți oamenii informați din țara aceasta o știu și nu uită, de pildă, că George Simion are interdicție de a intra în Republica Moldova și în Ucraina. Dacă vom continua să ne convingem între noi de natura malefică, putinistă și securistă a liderilor extremiști și a partidelor lor, nu vom ajunge nicăieri – în niciun caz nu vom ajunge la electoratul acestora, care este prea puțin interesat de legăturile lor subterane cu serviciile de orice nație sau de apartenența domnului Georgescu la „sistem” deși se pretinde anti-sistem.
Acești oameni – câți vor fi în realitate – sunt atrași de fapt de mitologia construită de AUR și de Călin Georgescu, o mitologie care vine în întâmpinarea aspirațiilor și așteptărilor lor.
Mulți speră că domnul Georgescu are cu adevărat o baghetă magică cu care ar putea rezolva problemele lor personale, astfel încât ei să o ducă mai bine fără să facă nimic, fără să studieze, fără să muncească la patron. De aceea le place să audă cum le spune el că trăiește „din mila lui Dumnezeu”, și puțin le pasă când li se demonstrează că a fost finanțat masiv din surse oculte timp de 14 ani. Ei vor un „apostol al luminii” cu puteri supranaturale și se bucură când știința, la care nu au acces grație politicilor guvernamentale mioape, este ridiculizată. Habar nu au la ce riscuri se expun și își expun copiii refuzând vaccinarea; sunt pur și simplu mulțumiți că i-au sfidat pe medici și pe toți cei ce au învățat mai multe decât ei și față de care au un complex de inferioritate.
AUR este la fel de perfid: a vândut iluzia apartamentelor de 35 de mii de euro, la fel cum acum vinde iluzia că se pot anula toate măsurile de austeritate, pentru că bani s-ar găsi, nu-i așa, de la „bogați”. Exact acest discurs iresponsabil este cultivat acum de PSD: Sorin Grindeanu nu dă răspunsuri tranșante cu privire la finanțarea măsurilor sociale, doar insinuează că Ministerul Finanțelor ascunde zeci de milioane de bietul popor nevoiaș.
Ani de zile PSD a susținut că economia va crește dacă va crește și consumul și a umflat artificial veniturile oamenilor, ignorând imperativul productivității, fără de care niciun salariu nu ar trebui să crească. Astfel, consumul excesiv a alimentat importurile, pentru că guvernul nu a ajutat economia – în sensul că nu a lăsat sectorul privat să se dezvolte netulburat de intervenția blocantă a statului. Dar toate aceste explicații pălesc în fața mecanismului psihologic indus fără scrupule de PSD și AUR, la unison, pentru a-i face pe oamenii mai puțin informați și educați să creadă că bani ar exista fără număr, doar să vrea guvernul să-i dea. De aici și până la demonizarea lui Ilie Bolojan, care „nu vrea” să-i dea, și a USR, care propune proiecte de legi prin care se desființează instituții bugetofage pentru clientela securisto-psd-istă nu este decât un pas, care a fost deja făcut.
Dar vânzătorii de iluzii nu se opresc aici: recent, la DIGI24, liderul AUR Marius Lulea sugera că, în cazul unui atac armat al Rusiei, românii nu ar trebui să lupte, ci să accepte ocupația și să reziste prin cultură. Faceți legătura cu teama pe care extremiștii o cultivă față de războiul din Ucraina, și evaluați singuri gradul de manipulare anti-națională executată de AUR.
Gândirea magică indusă unui electorat debusolat, care a pierdut trenul modernității, are ca remediu doar o supradoză de realism: o guvernare PSD-AUR, cu toate celelalte partide în opoziție. S-ar intra rapid în faliment și guvernul tuturor posibilităților ar fi forțat să apeleze la FMI, care ar aplica un program de austeritate autentică. Între timp, s-ar putea consolida o opoziție cu adevărat liberală și reformistă, care ar putea chiar să câștige viitoarele alegeri. Suferințele cetățenilor ar fi însă imense, iar prețul cunoașterii adevărului ar fi imprevizibil din punct de vedere social și politic.
Nu știm cum se va termina această aventură periculoasă în care ne târăște PSD cu ajutorul AUR. Știm însă că, din când în când rațiunea învinge. Nu pentru că am crede neapărat în „triumful binelui”, ci pentru că și cel mai cinic grup de interese poate fi destul de lucid ca să nu se sinucidă politic. Uneori.
