Nu am invocat sloganul MAGA cu referire la PSD din întâmplare, ci citind știrile privind întâlnirile pe care atât primarul PSD al sectorului 4, Daniel Băluță, cât și ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, alt psd-ist, le-au avut cu Paolo Zampolli, trimis special al președintelui SUA pentru parteneriate globale.
Ambii demnitari români au fost extaziați de întâlnirile avute, anunțând națiunea că metroul, Pasajul Unirii și sistemul de sănătate vor beneficia de investiții americane. Great! Doar că Administrația Trump operează doar în interesul firmelor apropiate ei, iar Zampolli este un personaj dubios și minor. Fiind vorba de contracte pe bani publici, poate că presa ar fi trebuit să se întrebe cine este acest „trimis special” și ce poate aduce el României? Putea, dar nu într-un mediu dominat de slugărnicie față de cei care ni se par mai puternici, în care prezența unui trepăduș de peste Ocean capătă dimensiuni existențiale și este interpretată ca un gest de recunoaștere a valorii României pe plan mondial.
Administrația Trump are în România mulți agenți de influență, coordonați de o tabără trumpistă din establishment-ul politic și al serviciilor, ajutați de o armată întreagă de idioți utili, care ne avertizează că, dacă lovim în Trump, susținem regimul terorist de la Teheran.
Iată că și frații Tate, mult iubiți de MAGA, au scăpat de controlul judiciar, așa ca prin minune, iar statul român va plăti cheltuielile de judecată. În această stare de spirit demnă de o țară mică și „prost făcută” (politic), a încerca să cercetezi, fie și sumar, cine este marele „trimis special” devine o crimă de lezmajestate, pe care mărturisesc că am comis-o, aflând că Zampolli este un personaj dubios, fost patron de agenții de modelling, care avea relații cu Jeffrey Epstein, deși acesta din urmă avea o părere proastă despre el și își avertiza partenerii să-l evite pentru că face trafic de informații și vinde informații presei.
Zampolli se laudă că el i-a prezentat-o lui Trump pe Melania, pe care a recrutat-o ca model în Slovenia și speculează mediatic relațiile sale cu familia Trump. Donald l-a răsplătit cu tot felul de funcții irelevante și dubioase, care seamănă mai degrabe cu paravane în spatele cărora se puteau face afaceri mai puțin ortodoxe. Cam tot pe acolo am putea deci situa și funcția pompoasă și vag definită de „trimis special pentru parteneriate globale”. Înainte de a merge mai departe, să amintim și că trimisul special al lui Trump este acuzat – destul de credibil – de presa americană că ar fi obținut ca poliția anti-imigraționistă ICE să-i deporteze fosta parteneră de viață, astfel încât Zampolli să poată obține custodia fiului lor comun.
Ei bine, acest personaj care evoluează la limita dintre politica obscură și lumea mondenă de scandal, în care se simt atât de bine Donald și Melania Trump, a fost primit cu emoție și recunoștință de înalte personaje ale „celui mai mare partid din coaliție”. Nu ne mirăm, ci doar ne amintim de alte momente în care PSD a dat tonul alinierii la agenda Administrației Trump: în timp ce ceilalți lideri politici din coaliție aveau o atitudine rezervată față de participarea președintelui Nicușor Dan la întâlnirea constitutivă a Board of Peace, la Washington, Sorin Grindeanu îi cerea imperativ șefului statului să se prezinte la curtea regelui Donald, gest ce a fost atribuit de unele publicații presiunii exercitate de premierul israelian Netanyahu, pe care Grindeanu îl vizitase cu scurtă vreme în urmă în Israel. De altfel, între PSD și guvernul Netanyahu există demult legături de prietenie, căci și Viorica Dăncilă și-a prezentat omagiile într-o vizită în Israel, fără să piardă ocazia, desigur, să se facă de râs cu cunoștințele sale rudimentare de engleză: „Take a photo? He-he”.
Iliberal la iliberal trage, iar PSD se simte mai bine în universul anti-liberal și anti-european decât într-o coaliție de guvernare pro-europeană. De aici se trage și obsesia sa anti-Bolojan, în numele căreia a declanșat un demers politic inconștient și iresponsabil din care nu știe cum să iasă.
Întâmplător sau nu, Sorin Grindeanu, împins de la spate de Olguța Vasilescu și Claudiu Manda, a intrat în războiul anti-Bolojan într-un mod foarte asemănător cu modul în care s-a lansat Donald Trump în războiul din Iran: apreciind greșit raportul de forțe din PNL și disponibilitatea AUR de a-l susține în Parlament și lipsit de idei pentru ieșirea din impasul pe care el însuși l-a creat.
Prins în corzi, PSD crede că mai poate deveni „great”, adică „king-maker”, dacă reușește să-l manipuleze pe Nicușor Dan, negociind eventual sprijinul pentru candidații săi la șefia serviciilor de informații în schimbul îndepărtării lui Ilie Bolojan. Doar că nebunia psd-istă îl pune pe președinte într-o situație dificilă, în care este chemat să dea dovadă de fermitate și leardership, tocmai când este amenințat de scandalul fotografiilor trucate din campanie, în care era prezentat ca ieșind dintr-o casă conspirativă în același timp cu Florian Coldea și Victor Ponta.
Or, trucajul a fost realizat de o firmă legată de o veche și apropiată colaboratoare, promovată la Primărie și la Cotroceni, Ana Maria Geană. Desigur, de ochii lumii, Nicușor Dan a depus atunci o plângere penală, dar toată manevra seamănă cu o manipulare de tip securist, concepută de oameni din servicii și executată de pionii lor. Ținta perversiunii era Elena Lasconi, care s-a repezit să facă publice fotografiile fără o verificare temeinică, fiind dezavuată foarte repede – exact atât de repede cât era nevoie pentru a o compromite. Cu asemenea incertitudini planând asupra sa, corobarate cu refuzul de a publica un raport complet asupra anulării alegerilor din 2024, Nicușor Dan apare vulnerabil la șantajul PSD – căci orice negociere cu PSD este la origine un șantaj.
Disperat să-și afirme „măreția” și să rămână în coaliție fără să cedeze, PSD este dispus să recurgă la tactica „pământului pârjolit”, adică să distrugă minimul de credibilitate pe care Bolojan l-a obținut la Bruxelles și în relația cu agențiile de rating pentru România. Recunoaștem din nou mentalitatea MAGA, prevalentă la Casa Albă, căci și Trump este dispus să sacrifice nu numai Orientul Mijlociu, ci și economia mondială, pentru a-și atinge scopurile. Doar că, așa cum americanii nu aprobă războiul lui Trump, nici românii nu aprobă demersul distructiv al PSD.
Sigur că România nu este America, ci un biet pigmeu pe harta lumii, și fără îndoială Grindeanu este o caricatură de om politic, un bufon malefic, dar respingerea modelului democratic european, cu regulile și valorile sale, sunt comune PSD și MAGA, la fel ca și dorința de a distruge sistemul meritocratic care a asigurat progresul omenirii până acum, în speranța că astfel mediocritățile vor deveni „great” și dictatorii, eroi. Să nu uităm de efectele nefaste ale contraselecției operate sistematic de PSD de la Dragnea încoace.
Despre această politică distructivă, care îl aduce pe Trump aproape din Putin și de Kim Jong-Un și susține destructurarea UE, în avantajul lui Putin, se vorbește prea puțin în mass-media. Poate pentru că, dacă s-ar vorbi, ar trebui să punem prea multe întrebări care nu pot avea răspunsuri satisfăcătoare – ca, de pildă, de ce acceptă coaliția pro-europeană și președintele, teoretic și el pro-european, ca UDMR să susțină activ FIDESZ, agent al lui Trump și al lui Putin, și nu doar în actuala campanie – atât de murdară – ci de ani de zile? sau de ce nimeni nu i-a dat o replică premierului slovac anti-european și putinist Robert Fico când acesta s-a plâns, la București, că UE nu permite dezvoltarea cooperării dintre state ca România și Slovacia?
În sfârșit, am putea suspecta și că mult lăudata loialitate a lui Nicușor Dan față de partenerul strategic SUA, proiectează de fapt România ca pe o coadă de topor a lui Trump în Europa, căci oamenii lui Trump preferă înțelegerile bilaterale, care erodează, pas cu pas, unitatea europenilor. Iar PSD se bucură să fie și el coada cozii de topor, gudurându-se pe lângă dubioși de tipul lui Zampolli, în contratimp cu partidele democratice europene, cu care are tot mai puțin în comun și relații tot mai proaste.
Nu suspectăm niciun politician român de gândire strategică înaintată. Este deja o minune că avem un premier care își asumă responsabilitatea redresării finanțelor publice. Împărtășim evaluarea profesorului Corneliu Bjola, care evidenția scăderea dramatică a calității leadership-ului în SUA, cu consecințe devastatoare asupra actualei ordini mondiale și a modelului și valorilor democrației liberale și o extindem la România, unde, după mandatele lui Traian Băsescu, cu toate minusurile sale, leadership-ul la nivel de stat a dispărut odată cu Klaus Iohannis și nu a revenit odată cu Nicușor Dan.
Un șef de stat care se agață de un președinte american prieten al dictatorilor celor mai sângeroși și sabotor al alianțelor care au făcut Occidentul măreț, nu va face România măreață, cum nici o echipă de iresponsabili inconștienți, care nici măcar nu știu unde se duc, nu vor salva propriul partid. Ei pot doar să se auto-detoneze, ceea ce ar fi de dorit, dacă nu ar exista riscul unei crize economice și politice majore în cel mai prost moment posibil. Parafrazându-l pe Petre Carp, putem spune că România are nevoie de foarte mult noroc zilele acestea pentru a depăși nebunia politicienilor ei.
