După ce s-a făcut de râs a doua oară cu propunerea sa de premier, scos din pubela PNL, președintele Nicușor Dan ar trebui să-și regândească din temelii strategia, dacă nu dorește să ajungă el însuși la lada de gunoi a istoriei. Nu ne preocupă destinul său personal, ci viitorul României, care se află deja cu un picior în prăpastie în timp ce celălalt se clatină.
Trebuie să o spunem de la început: președintele are la îndemână o soluție pro-europeană rezonabilă avansată de Ilie Bolojan, care propune un guvern minoritar pentru o perioadă de șase luni alcătuit din PNL, USR, UDMR și cine va dori să li se alăture de bună credință, cu obiectivul declarat de a realiza un set de reforme agreat în cadrul unui pact politic agreat inclusiv cu PSD.
Avantajul ar fi că s-ar atrage banii din PNRR, s-ar evita retrogradarea la categoria junk, ar demara contractele SAFE și s-ar face progrese în direcția aderării la OECD. Problema este că această propunere a fost deja respinsă implicit de Nicușor Dan, care a preferat soluția prietenilor săi putiniști și a generalilor din clubul Pahonțu & friends, materializată în echipa de psd-iști compromiși de tipul Marian Neacșu, Radu Marinescu și Florin Barbu; liberali la fel de discreditați, ca Alina Gorghiu, penibil fost ministru al Justiției, Monica Anisie, penibil fost ministru al Educației, și dubiosul Sorin Câmpeanu, agronomul suspectat de plagiat și propus ministru al Apărării; slugi ale magaioților, ca Bogdan Ivan, care vor să ne jupoaie de bani prin contracte dezavantajoase pentru țară; și oportuniști ahtiați după funcții indiferent de compromisul necesar dobândirii lor, de tipul Alexandru Nazare, care se scuză neconvingător că ar dori „stabilitatea” țării (cu Veștea premier și Neacșu vice-premier?!) și, mai ales, Luca Niculescu, despre care nația, care a uitat că a fost numit ambasador de Iohannis, află acum ce fel de om este și ce se poate ascunde în spatele unei fațade bine pavoazate. Să nu-i uităm însă și pe cei doi oameni puși cu mâna de șeful statului, pe criterii de prietenie și tovărășie, care pecetluiesc acest guvern eșuat cu sigiliul prezidențial.
Întrebarea pe care o punem este: dacă Nicușor Dan a girat o asemenea echipă și a acceptat tacit că ea poate trece și cu voturile AUR, atunci cum va putea el să se schimbe la față și să încerce să negocieze o soluție pro-europeană?
Politicienii fac într-adevăr asemenea piruete, dar, dacă te pilotează generalii SRI activi sau în rezervă, care conlucrează cu oamenii lui Trump și uneori cu cei ai lui Putin, este greu să accepți soluția lui Ilie Bolojan, pentru că Ilie Bolojan a respins contractul SMR Doicești din cauza costurilor exorbitante și problemelor de fezabilitate, și nu a dat lumină verde planurilor PSD de a aduce gaze lichefiate din SUA prin Coridorul Vertical, cu intermedierea firmei NOVA, care ar fi dus și ele la costuri nejustificat de mari pentru România.
După ce Bolojan „a aprins lumina” și aceste contracte s-au văzut în toată splendoarea lor, la fel ca jaful și risipa din companiile de stat, PSD și AUR, cu complicitatea președintelui-marionetă, l-au demis prin moțiunea de cenzură din 5 mai.
Aceasta este o problemă de fond, de care nu se ating intelectualii publici care se încăpățânează să justifice toate trădările lui Nicușor Dan, îi tratează drept isterici pe cei care îndrăznesc să le critice idolul și se fac ecoul teoriilor magaiote care acuză toate partidele că neglijează interesul național, fără a diferenția între cele democratice și reformiste și cele anti-europene și anti-reformiste, deși diferențele sunt extrem de clare.
Ba mai găsim și jurnaliști și politologi care explică ritos că trebuie să plătim un preț pentru parteneriatul strategic cu SUA – adică trebuie să încărcăm contribuabilul român și economia țării cu peșcheșul pretins de Administrația Trump. Despre aceste tranzacții contrare interesului național real, nu pretins de slugile epoleților, știe mai multe un vechi favorit al lui Nicușor Dan, Cătălin Predoiu.
Acesta se întâlnește periodic cu oficialii americani, inclusiv cu Jarrod Agen, asistent adjunct al Președintelui Trump și director executiv al Consiliului pentru Dominație Energetică, de la care primește sarcini concrete. În ce calitate discută însă ministrul de Interne Predoiu chestiuni legate de energie? Cine l-a mandatat – guvernul sau epoleții? Sigur nu Ilie Bolojan. Goarna facțiunii Trump-SRI, Adrian Zuckerman, îl susține însă fervent, cum l-a susținut și pe Tomac. Aceeași goarnă tună și fulgeră împotriva UE. Dar de ce este promovat Zuckerman la televiziunile de știri, unde vorbește îndelung fără a fi contrazis?
Probabil este „ordin pe unitate”, altă explicație nu găsesc.
Cum și super-consilierul prezidențial Marius Lazurcă îl împinge pe președinte să pupe inelul trumpist (doar el l-a dus de mână la Washington la Board of Peace, să se facă de râs), iar amicul și mentorul Matei Păun pledează indirect cauza apropierii de Putin, este greu de crezut că Nicușor Dan va găsi resursele necesare pentru a ieși din aceste combinații sulfuroase contrare interesului național și a se alia cu forțele reformiste și autentic pro-europene. Ar trebui să schimbe tabăra generalilor, pentru că există semnale că în anumite zone ale Sistemului s-au constituit facțiuni care ar favoriza alinierea la UE, fie și pentru că acolo se află interesele lor economice.
Să fim pragmatici – doar nu vom crede că la nivelul Sistemului există diferențieri în funcție de aderența la valorile democrației liberale; eventual există facțiuni care se consideră mai avantajate conjunctural de sistemul democratic liberal decât de o revenire la dictatura unor generali retrograzi și neoreacționari.
Doar că pe Nicușor Dan nu aceste facțiuni l-au făcut președinte, ci latura grosieră a serviciilor, bine implantată în instituțiile statului, astfel încât nu ne rămâne decât să vedem ce soluție vor propune acum „geniile politice” de tipul Pahonțu & friends.
Cred cu tărie că domnul Dan nu a fost „împachetat” de servicii, ci a fost tot timpul omul lor. Toate pozițiile sale ca personaj public susțin această variantă, dar nu le mai repet pentru că le-am enumerat deja de câteva ori în acest spațiu. Adaug doar că generalii și mentorii președintelui, de mână cu pionii lor politici din PSD, i-au dat până acum sfaturi și idei proaste, după cum a demonstrat și degringolada din ultimele 48 de zile.
Iar sociologii generați de SRI au încercat să ne arate latura pozitivă a dezastrului, susținând că nu avem de a face cu o criză de sistem, ci doar cu una politică, și că trebuie să ne bucurăm că AUR nu va fi singur în opoziție, ci concurat de reformiști. Adică la guvernare să rămână tot PSD și serviciile!
Orice soluție politică va trebui să țină seama de spectacolul dat ieri seară de George Simion: după ce l-a somat pe nefericitul Veștea, să vină personal și să-i ceară sprijinul, iar acesta s-a executat ca un cățeluș, președintele AUR și-a scos oamenii din sală și l-a lăsat pe Veștea și bătut, și cu banii de la buget luați, astfel încât, după ce am fost agresați zile în șir cu știri false privind iminența investirii guvernului Veștea, pentru că PSD ar fi negociat om cu om fiecare vot, iată că PSD, puciștii și oamenii președintelui Dan nu au reușit să obțină decât 189 de voturi, adică mult sub cele 233 necesare.
Se vede treaba că epoleții stau prost cu aritmetica, iar Nicușor Dan stă prost nu numai cu caracterul, ci și cu inteligența politică. Acest lucru este încurajator, pentru că dovedește că nu sunt infailibili, ci un colos cu picioare de lut, un dinozaur cu creierul mic.
Alt obstacol în calea soluției decente propuse de PNL, USR și UDMR se profilează din partea PSD, unde s-au auzit voci, ca a lui Paul Stănescu, care cer acum ca Sorin Grindeanu să fie premier, fie și cu sprijinul AUR.
Cuplul Vasilescu-Manda este mai demult favorabil acestei soluții. După ce a refuzat să-și reafirme linia roșie cu privire la o majoritate cu AUR când a fost vorba de guvernul Veștea, va fi greu pentru Nicușor Dan să redevină intransigent la acest capitol.
Singura problemă pentru PSD în acest scenariu este atitudinea AUR, care poate emite pretenții exorbitante, inclusiv numirea unui premier propriu, doar poate totodată să refuze să susțină un partid din „Sistem”, pentru a nu-și diminua șansele de succes în 2028 pe o platformă anti-sistem.
În sfârșit, AUR poate forța chiar alegerile anticipate, despre care nu contenește să vorbească. În acest caz, dacă Nicușor Dan mai găsește în sine însuși o urmă de pragmatism și, poate, de decență, el poate valorifica teama de anticipate a multor parlamentari pentru a impune guvernul minoritar reformist cu termen limitat. Oricum, nu are mult timp la dispoziție, căci vacanța parlamentară începe într-o săptămână.
Dar să nu speculăm prea mult, căci nu știm cum funcționează gândirea colectivă a epoleților grosieri din jurul șefului statului, iar pe gândirea prezidențială nu ne putem baza.
Știm doar că România s-a salvat de mai multe ori de pe buza prăpastiei prin compromisuri cât de cât onorabile. Limita onorabilității a fost depășită deja de președinte și de Sistem, dar, dacă ajungem în buza prăpastiei, poate că rațiunea va prevala, măcar o vreme. Din improvizație în improvizație, cine știe pe ce culmi ale progresului ajungem!
