Intrând în ultima săptămână de campanie nu putem să nu ne dăm seama de abisul iliberal care se cască amenințător în fața noastră: dacă în turul doi al alegerilor prezidențiale vor accede Marcel Ciolacu și George Simion, atunci sistemul „ticăloșit” va triumfa, cu voie de la o bună parte din compatrioții noștri, iar acest sistem este principalul dușman al democrației liberale și al valorilor europene – și așa a fost de la bun început, de când s-a instituit, în zilele tulburi de după evenimentele din decembrie 1989.
Nu cred că mai are cineva vreun dubiu că Marcel Ciolacu a devenit agentul electoral al lui George Simion, căci toată săptămâna trecută s-a chinuit să-i salveze candidatura, să-l „albească” de toate acuzațiile privind legăturile sale cu serviciile secrete ale Rusiei și să-l legitimize ca patriot unionist, ceea ce frizează absurdul din partea candidatului PSD, care pretinde că se luptă cu extremismul și vrea să ne convingă că merită votul nostru ca să ne „salveze” de Simion.
Dovadă mai concludentă că Gigi Becali avea dreptate când povestea despre conversațiile sale cu Viorel Hrebenciuc în vederea unui blat PSD-AUR nici nu se putea să primim.
Dezbaterea publică din păcate s-a desfășurat mai mult în mediul online, deși televiziunile nu au ignorat-o. Mai mult, Antena3 a dat startul operației de salvare a candidaturii lui Simion, punând în scenă o emisiune electorală gândită ca o platformă pentru liderul AUR, invitat practic să se apere de acuzații, semn că patronul Antenelor, Voiculescu-Felix, este cu adevărat unul din artizanii ascensiunii AUR, alături de Sebastian Ghiță cu a sa RomâniaTV, și cu Maricel Păcuraru, patronul RealitateaTV. Iar despre Varan știm deja că este și patronul din umbră al PSD și al PNL.
Drept dovadă, Marcel Ciolacu a executat și el ordinele ofițerului său ierarhic superior ajungând să facă public răspunsul guvernului ucrainean la întrebarea Bucureștiului privind motivele interdicției aplicate lui Simion de a intra în Ucraina, fără a explica de ce l-a secretizat, insistând că documentul ar atesta că Simion nu este spion și că nu au fost prezentate probe în acest sens.
Scenariu GRIVCO perfect executat, pentru că Simion afirmase că se retrage din cursă dacă apar dovezi ale activităților sale secrete pro-ruse. Prin afirmațiile sale voit mincinoase și insistența asupra absenței „dovezilor” Ciolacu l-a ajutat pe omul Kremlinului să rămână în cursă.
Când Simion și psd-iștii spun „dovezi”, ei se referă la materialele rezultate din filajele serviciilor secrete, știind perfect că aceste materiale nu vor fi puse la dispoziția unui guvern străin. Poate că serviciile românești ar fi putut avea acces la aceste materiale în urma unei colaborări colegiale cu serviciile din Republica Moldova și din Ucraina, state aliate, dar, vezi, nu s-au gândit, vorba lui Arghezi, cum nu s-au gândit nici să facă propria investigație, sau au făcut-o și o țin secretă.
În orice caz, SRI se face complice al acestei operații politice riscante și murdare a puterii PSD-PNL-UDMR – căci toți au știut și toți au tăcut, până când pnl-iștilor le-a ajuns cuțitul la os.
Totodată, trebuie precizat că guvernul de la Kiev a furnizat doar concluziile investigațiilor serviciilor sale de informații, dar adjunctul șefului acestor servicii a afirmat public că există dovezi privind legături ale lui George Simion cu agenți ai serviciilor ruse.
Mai mult, formularea răspunsului redactat de guvernul ucrainean sugerează acest lucru extrem de clar, căci îl acuză pe Simion de tentative de destabilizare a Ucrainei.
Or, destabilizarea face parte din misiunea unui agent provocator al Rusiei, având în vedere că Rusia a promovat nu numai acțiuni destabilizatoare în Republica Moldova și în Ucraina, ci și un discurs revizionist – căci aceasta înseamnă unionismul impus cu forța, fără consultarea poporului și cu încălcarea tratatelor internaționale – în toate statele vecine Ucrainei, inclusiv în Polonia și mai ales în Ungaria.
Această logică revizionistă indusă de agenții Kremlinului legitimează însă, dacă o ducem până la capăt, și eventualele pretenții ale Ungariei privitor la Transilvania. Poate fi considerat patriot cel care o promovează?
Adică George Simion și, în nebunia obsesiei sale prezidențiale, Marcel Ciolacu? Iar dacă Simion este doar unionist și patriot, atunci de ce se mai luptă Ciolacu cu el?
Concluzia acestui episod halucinant este că suntem conduși de oameni care se joacă cu securitatea României pentru a-și atinge scopul politic și pentru care de fapt valorile democrației și ale UE sunt o fațadă în care nu cred.
Dacă te gândești bine, nu există diferențe fundamentale între iliberalul declarat Viktor Orban și iliberalul mascat în social-democrat Marcel Ciolacu.
De altfel, liberalismul clasic a fost de la bun început, din decembrie 1989, respins de puterea post-comunistă impusă de FSN, iar PNL a fost acceptat în cele din urmă ca partener de guvernare al PSD după ce liberalii au fost cumpărați de PSD prin Dinu Patriciu, mai întâi la bucată și apoi cu partid cu tot.
Dar aceasta este o istorie mai lungă, pe care nu putem să o povestim aici și care merită de altfel să fie povestită pe larg. Mă îndoiesc însă că se va apuca cineva de un asemenea demers, echivalent cu o călătorie în infern. Sunt sigură însă că, nu departe de ultima bolgie, se vor găsi mogulii de presă și jurnaliștii care și-au trădat misiunea publică și valorile și s-au asociat cu puterea iliberală, făcând din reprezentanții acesteia politicieni frecventabili și permițându-le să scape de răspunderea pentru consecințele economice ale guvernărilor lor.
Fapt este că ne aflăm în ultima săptămână de campanie prezidențială și constatăm că oamenii sistemului „ticăloșit” au cele mai mari șanse de a ne conduce cel puțin în următorii cinci ani.
Perspectivele unei guvernări PSD-AUR, sau PSD-AUR-PUSL sunt tot mai clare, căci, dacă AUR ca atare nu va fi cooptat la guvernare, grupuri de demisionari din acest partid vor putea fi incluse în noua majoritate, pe modelul defunctului PP-DD.
Ce va face PNL în noua ecuație politică nu știm, dar ceea ce face acum este absolut jenant, pentru că, deși țipă împotriva PSD și demască un blat cu AUR, care l-a înlocuit pe cel pe care credeau pnl-iștii că îl au ei înșiși cu PSD, ei sunt mai agresivi astăzi față de USR decât față de PSD, iar soluțiile politice pe care le promovează pentru a bloca blatul PSD-AUR sunt de fapt manevre propagandistice, jocuri de imagine, care nu duc nicăieri – adică non-soluții.
Principala non-soluție, care se dovedește a fi de fapt o mizeră diversiune, este apelul la retragerea candidaților de dreapta care nu au șanse în favoarea celui cu șanse pentru a se evita fragmentarea votului anti-PSD.
Apelul a fost reînnoit în weekend de Ilie Bolojan, dar tot diversiune a rămas. Într-adevăr, domnul Ilie Bolojan s-a adresat celor trei candidați ai „dreptei”, Elena Lasconi, Mircea Geoană și Nicolae Ciucă, dar noi nu știm ca Mircea Geoană să fie un candidat de dreapta, iar Nicolae Ciucă stă atât de prost în majoritatea sondajelor încât el este cel care ar trebui să se retragă primul, eventual de mână cu Mircea Geoană, pentru că Elena Lasconi stă mai bine în majoritatea sondajelor decât amândoi.
Evident, Ilie Bolojan, membru al PNL, care sigur știe să citească cifrele, nu poate spune acest lucru și atunci introduce sprijinul pentru Nicolae Ciucă printr-un artificiu retoric, cerând să fie votat Ciucă dacă nu se ajunge la o înțelegere între cei trei. Sigur însă știe și domnul Bolojan că liderul PNL nu se va retrage niciodată din cursă, nici Mircea Geoană și cu atât mai puțin Elena Lasconi, singura care are șanse reale de a intra în al doilea tur, căci cele mai recente sondaje Verifield și AtlasIntel o situează la distanță mică, în marja de eroare, față de George Simion.
Dar ce îl costă pe Ilie Bolojan să-și mai șlefuiască puțin imaginea de liberal autentic aflat deasupra meschinăriilor de partid?
Retragerea este deci o temă falsă și pentru că este prea târziu pentru retipărirea buletinelor de vot și pentru că nu există o înțelegere între partidele anti-PSD. Aceasta ar fi trebuit încheiată formal, nu retoric, înainte de înscrierea candidaților, dacă ar fi fost un proiect serios și asumat de partidele politice anti-PSD mari și mici. Evident că nu este, de vreme ce nu există emisiune tv în care pnl-iști să nu atace vehement USR, iar partidele mici, de la REPER la SENS, DREPT și FD a lui Ludovic Orban, și-au pus ambițiile deasupra binelui comun.
Toate știu că șansele lor de a trece pragul electoral de 5% sunt doar teoretice, în timp ce șansele lor de a fragmenta electoratul anti-PSD, mai ales cel al USR, sunt maxime și că această fragmentare va fi singura lor realizare politică în acest an.
De altfel, sistemul iliberal („ticăloșit”) a profitat întotdeauna de fragmentarea forțelor anti-PSD, minate de orgolii nemăsurate și egoisme vinovate, care nu au nicio legătură cu imperativul salvării democrației, singurul pe care ar fi trebuit să-l urmeze mai ales în aceste alegeri.
Așadar, nu doar sistemul va fi răspunzător de instituirea iliberalismului mascat în România, ci și idioții săi utili răspândiți prin partidulețele ce se pretind bine-intenționate.
Nu batem clopotul de înmormântare a democrației liberale, dar avertizăm că ne aflăm pe marginea prăpastiei.
Poate că România va avea iar noroc, cum afirma cândva Petre Carp, dar ar fi imprudent să ne bazăm pe el, căci nu putem juca țara la loterie.
Singura soluție este ca electoratul autentic anti-PSD – și anti-sistem –, care nu s-a lăsat prostit de Antene și nu și-a transferat votul de protest către AUR, să iasă masiv la vot, sau măcar atât cât să facă diferența și să depășească potențialul de denaturare a rezultatului alegerilor de către PSD, căci este foarte plauzibilă teoria conform căreia organizațiile PSD vor ordona unui număr de membri să voteze candidatul AUR.
A spus-o și fostul președinte PSD Liviu Dragnea, care se pricepe bine la manevre murdare de culise și cunoaște potențialul PSD în acest sens.
Ușor nu va fi, dar poate că, într-un moment astral, vom putea vota mai mult decât pot ei fura.
S-ar crea astfel în mod aproape nesperat o breșă în sistemul „ticăloșit” care s-a dovedit atât de rezilient – și atât de distructiv.
