Este greu să ignori similitudinile dintre discursul premierului desemnat Luca Niculescu și discursul PSD. Cu toate acestea, cele două megafoane politice nu par deloc sincronizate. Mai mult, PSD vorbește deja despre alegeri anticipate și nu este sigur dacă o face doar pentru a forța formarea unei noi coaliții contra naturii sau se gândește că ar fi mai avantajat de alegeri decât de asumarea guvernării în condițiile dificile generate, să nu uităm, de iresponsabilitatea cu care însuși PSD a risipit banul public.
Iarna va fi grea, ținta de deficit va fi obligatorie, pentru a evita retrogradarea la junk, deci electoratul va fi greu de mulțumit, iar reformele și reducerea cheltuielilor statului nu sunt o opțiune pentru pesediști. Astfel încât PSD poate calcula că, dacă ar guverna până în 2028, ar risca să piardă mai multe procente decât dacă s-ar adresa electoratului acum. Altfel de ce ar fi decis să constituie două comisii parlamentare pentru elaborarea legislației necesare organizării alegerilor anticipate? Presupunem totuși că o decizie definitivă în acest sens nu a fost luată.
Pe de altă parte, Sorin Grindeanu, care nu demult a declarat că vrea un guvern PSD sau unul în jurul PSD, insistă disperat ca PNL și UDMR să participe și ele la guvernare, în ciuda refuzului categoric al lui Ilie Bolojan. De fapt, marele partid nu se încumetă să guverneze doar cu ajutorul unui premier marionetă, lipsit de autoritate în fața partidelor și numai bun de țap ispășitor, ci are nevoie să împartă cu alții răspunderea deciziilor dificile pe care le impun standardele UE și ale agențiilor de rating. Iar aceste standarde nu vor putea fi ocolite, de vreme ce leul a început deja să se devalorizeze deși oficial am scăpat de junk.
De fapt, PSD ar vrea doar să recapete accesul la banul public, pentru că baronii o cer, fără să-și asume consecințele deficitului excesiv pe care guvernarea Ciolacu-Ciucă l-a lăsat moștenire României.
În aceste condiții, logic ar fi fost să lase echipa lui Siegfried Mureșan să guverneze, doar că acea echipă avea șanse să guverneze corect și să reformeze cel puțin o parte a sectorului bugetar, inclusiv companiile de stat. Succesul unei echipe reformiste nu era acceptabil nici pentru PSD, nici pentru președintele Dan.
Mai mult, Siegfried Mureșan a fost acuzat vehement că ar fi Bolojan 2.0, și toată vara Sorin Grindeanu i-a cerut imperativ lui Ilie Bolojan să plece de la Palatul Victoria. Acum însă nu are nicio jenă să-i spună în zeflemea „Ilie, guvernează”. După cum era de așteptat, premierul demis a rămas ferm în refuzul de a guverna cu cei care nu își respectă angajamentele.
Se cuvine însă să demontăm un fals grosolan: PSD nu vrea să guverneze cu PNL, ci doar să-i compromită imaginea lui Ilie Bolojan, arătându-l cu degetul ca inflexibil și lipsit de curaj, și să relanseze tentativa de destructurare a PNL, în speranța că de data aceasta va reuși ceea ce nu a reușit după moțiunea de cenzură din 5 mai. Se pare că și Cătălin Predoiu lucrează discret în acest sens.
Distrugerea imaginii lui Ilie Bolojan este esențială pentru PSD și în perspectiva asumării guvernării, caz în care liderul PNL ar deveni liderul opoziției democratice din Parlament. Or, PSD nu are nevoie de un lider credibil al opoziției democratice și nici de blocul reformist pe care PNL l-ar forma cu USR pentru a face o opoziție eficientă și inteligentă în Parlament, în timp ce PSD se erodează la guvernare, incapabil să-și mulțumească pe deplin clientela. PSD turează deci la maximum propaganda negativă împotriva lui Ilie Bolojan. Oricum prinde bine și dacă partidul se va decide pentru alegerile anticipate.
Confuzia generată de discursul lui Sorin Grindeanu nu înseamnă însă neapărat că Luca Niculescu va eșua în tentativa sa de a alcătui un guvern în jurul PSD. În primul rând, discursul său este un ecou al discursului pesediștilor, cu accent pe vechile lor marote, precum relansarea economiei, protejarea celor vulnerabili, asigurarea energiei pe timp de iarnă etc.
De reforme domnul Niculescu nu vorbește, deși companiile de stat sunt găuri negre pentru resursele statului. Menționează doar necesitatea îmbunătățirii colectării taxelor și impozitelor – o sarcină aproape fantezistă, pentru că ANAF este condusă de un reprezentant al PSD, care a lucrat tot timpul în cadrul ANAF și care nu a obținut rezultate spectaculoase. Mai mult, companiile de stat, precum CFR sau CFR Marfă, au datorii imense la stat. Dar știm bine că PSD nu dorește să reformeze companiile de stat, motiv pentru care nici Luca Niculescu nu se referă explicit la ele.
Și totuși, în ciuda complezenței premierului desemnat, Sorin Grindeanu întârzie să își asume guvernarea. Doar Olguța Vasilescu, nonșalantă, spune că PSD poate accepta un guvern Niculescu pentru că după șase luni tot PSD îl poate da jos, dacă nu îi mai convine. După aceste mature considerații, nimeni nu mai poate contesta lipsa de responsabilitate a celui mai mare partid din Parlament față de o țară care are nevoie de stabilitate și predictibilitate.
Probabil însă doamna Vasilescu are un plan propriu pentru un viitor guvern, eventual cu AUR, dar după ce se adoptă bugetul și trece iarna. Doar că doamna Vasilescu a mai avut planuri fanteziste și când a mobilizat partidul să dea jos guvernul Bolojan, iar rezultatul a fost o criză politică de peste cinci luni.
De fapt, senzația pe care o produc toate exercițiile retorice ale liderilor pesediști este că cel mai mare partid din Parlament este condus de niște neserioși, căci nu se cade să spunem golani, care improvizează și se încurcă în propriile calcule, temându-se ca necuratul de tămâie de asumarea responsabilității guvernării, deși au cerut insistent să guverneze. Doar de banii publici ar avea nevoie.
Căutăm deci în zadar coerență în discursul PSD. În plus, nu mai putem ști dacă formula de guvernare despre care s-a speculat îndelung – PSD + puciștii din PNL + UDMR + minoritățile naționale + tot felul de grupări disparate – mai poate fi alcătuită, deși Rareș Bogdan și Cătălin Predoiu și-au exprimat susținerea.
PNL nu va vota însă un guvern din care vor face parte puciștii, deci majoritatea va fi greu de realizat fără voturile AUR, care nu sunt garantate. Nu excludem ca, la un moment dat, AUR și PSD să încerce să scape de George Simion, permițând AUR să dobândească o aparență de respectabilitate europeană, după cum încearcă să ne convingă Petrișor Peiu, Dan Dungaciu și însuși Marius Lulea, exclus din partid de Simion. Dar pentru finalizarea acestui demers este nevoie de timp, iar țara are nevoie de un guvern acum. Cel puțin asta ni se spune tot timpul.
Toți uită însă că țara nu are nevoie de orice guvern, ci de un guvern responsabil și reformist. A avut nevoie de Ilie Bolojan și ar fi avut mare nevoie de guvernul Siegfried Mureșan. Dar PSD l-a demis pe primul și l-a blocat pe al doilea, iar în acest parlament o majoritate reformistă a devenit imposibilă. Și este greu de crezut că un guvern constituit în jurul PSD poate oferi un buget realist pentru 2027. Dincolo de buget, țara are nevoie de reforme structurale, pe care PSD nu le vrea și pe care Luca Niculescu nici nu le menționează, ca să nu irite PSD.
Se demonstrează din nou că un premier independent politic este o glumă la fel de proastă ca un președinte independent politic, pentru că ambii sunt de fapt dependenți de partidele altora și de serviciile tuturor. Fără voința PSD, guvernul Luca Niculescu, care deocamdată nu are nici program, nici echipă, nu va exista – și nici măcar nu știm dacă un astfel de eșec ar fi un lucru bun sau unul rău. Știm doar că PSD este pur și simplu malefic pentru România și că nimeni care se asociază cu el nu poate fi benefic, indiferent câte cărți frumoase a citit în viața lui sau câte olimpiade de matematică a câștigat.
