Când ai urmărit un subiect ani de zile, ajungi să îl privești ca pe un dosar care se închide încet. Așa se întâmplă acum cu Casa Română de Comerț Agroalimentar Unirea. Săptămâna trecută am aflat că patru inculpați au ales să recunoască faptele în fața procurorilor DNA. Pentru mine este un capitol final, deși nu în punctul de la care speram să pornim.
Casa UNIREA a fost o idee născută moartă!
În 2018, Guvernul Dăncilă, condus din umbră de Liviu Dragnea, a înființat Casa Unirea cu un capital de 93 de milioane de lei din bani publici. Promisiunea suna bine: cumpărăm de la fermieri, adăugăm un adaos mic și vindem către marile rețele. Dar, după cum se vede, instituția nu a fost gândită ca un mecanism comercial, ci ca o structură a statului, aflată la îndemâna partidului de guvernare. Un fermier cunoaște piața pentru că trăiește din ea; aici, însă, aproape din prima zi s-a mizat pe numiri politice, nu pe competență.
Rezultatele nu au întârziat. Până în 2022, cifra de afaceri se prăbușise, iar compania trăia, practic, din chirii și dobânzi. Auditorul avea îndoieli serioase cu privire la capacitatea ei de a continua. Cheltuielile cu salariile nu erau susținute de nicio activitate economică. Nu are rost să pretindem că nu știa nimeni: totul a fost scris negru pe alb în rapoarte publice.
Mai mult decât o afacere, Casa Unirea a devenit un decor, un vehicul electoral pentru Dragnea și Simion. La inaugurarea magazinului de la Afumați, în decembrie 2023, a fost prezent liderul AUR, George Simion, singurul politician care a răspuns invitației, potrivit conducerii firmei. Acesta a criticat marile lanțuri străine și a promis câte un magazin în fiecare județ. O firmă a statului, aflată în subordinea unui minister controlat de PSD, îi oferea astfel un scenariu perfect pentru naționalismul alimentar. Interesele celor doi se întâlneau, deși din vorbe nu rezulta nicio politică agricolă coerentă. Rămâne legitimă întrebarea dacă aceste interese au fost doar politice sau și economice.
Când Ministerul Agriculturii a verificat, în sfârșit, compania în 2024, a constatat pierderi de 45 de milioane de lei în doar cinci ani și facturi neîncasate de circa 53 de milioane de lei. Se vindeau mai multe produse din import decât produse de la producători români. Din aproape 80 de milioane de lei facturate în 2023, compania încasase doar 26,6 milioane până în ianuarie 2024. O firmă creată pentru a sprijini producătorul român ajunsese să vândă marfă străină și să nu își încaseze propriii clienți.
În octombrie 2024, DNA a făcut 60 de percheziții și a reținut-o pe directoarea generală de la acea vreme, Mariana Cotoi. Aceasta era acuzată că ar fi transformat Casa Unirea într-un intermediar pentru un circuit financiar fictiv, generând un prejudiciu estimat la aproximativ 45 de milioane de lei.
Într-un dosar conex, patru inculpați au încheiat acorduri de recunoaștere a vinovăției, fiind încă în așteptarea validării de către un judecător. Prejudiciul în acest caz este de circa 10 milioane de euro. Potrivit acordurilor, au existat tranzacții comerciale care nu au avut loc niciodată: sute de mii de lei plătiți pentru pulpe de pui, zahăr, ulei sau fasole care nu au intrat vreodată în depozit. Același tipar s-a aplicat și în cazul a două utilaje achiziționate cu 2,1 milioane de lei, prezentate drept noi, dar care erau, de fapt, second-hand, având plăcuțe atașate pentru a sugera o proveniență falsă. Pedepsele convenite, cuprinse între doi ani și patru luni și trei ani, sunt cu suspendare. Cu alte cuvinte, banii publici au dispărut, iar cei care au recunoscut cum s-a întâmplat acest lucru nu vor face închisoare.
Ce am făcut noi?
Am urmărit acest subiect încă de la început. În Comisia pentru Agricultură i-am chemat la audieri pe miniștrii care au gestionat portofoliul, am pus întrebări și am cerut explicații. Am spus public, de fiecare dată, că aici nu este vorba despre agricultură, ci despre clientelă. Ni s-a răspuns, de cele mai multe ori, cu tăcere. Acum, când cercul se închide, nu simt nicio satisfacție. Simt doar că aceste nereguli puteau fi oprite mult mai devreme.
Ce urmează?
Un proiect construit pe o temelie greșită nu se repară cu un director mai bun sau cu o reorganizare. Casa Unirea trebuie desființată, iar fondurile rămase, împreună cu cele recuperate din prejudiciu, trebuie redirecționate către producătorii locali: prin investiții în procesare, prin sprijinirea cooperativelor reale și prin infrastructură de depozitare, nu printr-un intermediar de stat. Fermierii se descurcă mult mai bine decât orice funcționar numit politic atunci când statul le oferă condiții corecte, și nu o concurență neloială din partea propriilor companii.
Principiul este simplu: statul nu are ce căuta ca negustor pe piața liberă. Rolul său este să stabilească regulile, să asigure accesul la finanțare și să nu strice jocul. Când politicul face comerț, de regulă, ajunge să facă politică pe banii altora.
Ancheta nu este încheiată. Se vor mai afla lucruri: cine a decis, cine a știut, cine a profitat. Eu cred că adevărul va ieși la iveală, chiar dacă încet. Iar noi, în Parlament, avem datoria să nu uităm.
