Marea știre până acum nu este iminenta cădere a guvernului Mureșan în Parlamentul dominat de PSD, AUR și sateliții lor. Aceasta a fost anunțată deja cu surle și trâmbițe de Sorin Grindeanu și de George Simion și ordonată – iată, la unison cu aceștia – de Călin Georgescu. Deci „se face”. Marea știre nu este nici măcar faptul că ambasadoarea lui Trump la Atena, Kimberly Guilfoyle, ar fi încercat, potrivit WSJ, să obțină căderea guvernului Bolojan, care se opunea proiectelor dezavantajoase pentru România concepute de gașca de magaioți pe care o reprezintă doamna ambasador. Marea știre pentru noi este că cel mai mare partid din Parlament, PSD, care se pregătește să revină la guvernare, este unealta magaioților care vor să ne ia toți banii prin mecanisme corupte, avantajoase doar pentru camarila lui Donald Trump jr. și pentru Sistem.
Nu este o știre nouă, pentru că relațiile dintre Grindeanu, Bogdan Ivan, fostul ministru al energiei, și apetisanta ambasadoare erau cunoscute, dar este un semnal de alarmă reînnoit în perspectiva unui guvern PSD-AUR, pentru care se fac presiuni tot mai mari asupra unui președinte slab și captiv, pe care l-am votat pentru a asigura parcursul nostru european. Mai ales că Florin Vlădică, cel care conduce Oficiul pentru Informații Integrate de la Cotroceni, era și el prezent la celebra masă de la Isoletta, unde s-ar fi pus la cale căderea guvernului care aprinsese lumina asupra afacerilor SMR Doicești și Coridorului Vertical dijmuit de firmele Aktor și Nova. Întrebat ce căuta consilierul său la această întâlnire, Nicușor Dan a bâiguit ceva legat de libertatea fiecăruia de a se întâlni cu cine dorește. Curat leadership prezidențial!
Dacă ne uităm atent, afacerea Kimberlygate seamănă cu saga alegerilor prezidențiale anulate din 2024: în ambele cazuri, accentul cade pe actorii exteriori, SUA și, respectiv, Rusia, deși răspunderea principală ar trebui atribuită vectorilor români ai intereselor anti-românești, iar aici PSD este, alături de servicii, cap de listă. Asemănările merg și mai departe: atât Rusia, cât și SUA vor să profite de pe urma rezervelor lor de gaze naturale și petrol și sunt dispuse să recurgă la presiuni politice pentru a le obține. Nici măcar nu mai știm care este deosebirea între lipsa de scrupule a trumpiștilor și cea a putiniștilor. Știm însă foarte bine care este deosebirea între Ilie Bolojan și Sorin Grindeanu: primul a refuzat să dea banii țării pe proiecte care generau pierderi pentru România, în timp ce al doilea se joacă nonșalant cu banii țării, fiind partener al americanilor în afaceri care duhnesc a corupție la nivel înalt.
În limbajul codat al politicienilor, colaborarea cu magaioții în astfel de afaceri se cheamă susținerea „parteneriatului strategic cu SUA”. În practică, parteneriatul în achiziționarea gazelor naturale lichefiate (LNG) din Kimberlygate nu era direct cu furnizorul american, ci cu firma Aktor, al cărei reprezentant și lobbyist, Christos Marafatsos, o însoțește peste tot pe Kimberly Guilfoyle, și urma să se desfășoare în România prin firma Nova Gas and Power, cea care a cumpărat ieftin terenul pentru SMR Doicești și l-a vândut la un preț de câteva zeci de ori mai mare statului român. Aceasta înseamnă că prețul inițial al LNG era mărit substanțial de firmele intermediare – Aktor și Nova. Lăcomia lor a fost însă atât de mare încât au impus un preț inaccesibil partenerilor români, care au refuzat în final tranzacția, deși exista un memorandum încheiat la nivel înalt privind această achiziție. Nici nu mai vorbim despre faptul că producătorul român de gaze naturale era forțat să cumpere de la concurență, în timp ce România se pregătea să înceapă exploatarea gazelor pe platforma Neptun Deep. Și totuși, această afacere contrară intereselor României a fost nășită nu numai de psd-iști, ci și de magaiotul-șef al României, Cătălin Predoiu, și de fostul director al SRI, Eduard Hellvig, prezent și el la deja celebrul forum de la Atena din noiembrie 2025, unde s-a încheiat memorandumul eșuat ulterior, din fericire.
Să nu uităm deci că ambasadoarea SUA nu făcea lobby pentru furnizorul american de LNG, care de altfel vinde direct gaze Poloniei, ci pentru firma Aktor, ceea ce înseamnă nu numai că Aktor umfla prețul, ci și că statul român, prin Nova, nu ar fi încheiat un contract direct cu firma americană, ci cu Aktor, care putea schimba oricând furnizorul de gaze, orientându-se, de pildă, spre Rusia. În paralel, ministrul psd-ist al energiei, Bogdan Ivan, a făcut presiuni majore asupra guvernului și președinției în sensul mandatării firmei Nova pentru a achiziționa gazul lichefiat american re-vândut de Aktor. Afacerea era atât de scandaloasă încât nici măcar președintele nostru captiv și slab nu a făcut lobby pentru ea. A pus însă umărul la demolarea guvernului Bolojan, ca marioneta „imparțială” ce este.
Documentele semnate de Bogdan Ivan au fost făcute publice, dar nu au avut consecințe. Mai grav este că s-au găsit destui jurnaliști care să apere afacerile cu LNG prin intermediari dubioși în numele „parteneriatului strategic cu SUA” și să-l acuze pe Ilie Bolojan că ar sabota relațiile cu Washingtonul. Nu am remarcat că ar fi pregătiți acum să-și înghită vorbele. Ar trebui să admită că afacerile revendicate ca „parteneriat strategic” nu se încheiau la nivel guvernamental, ci la nivel de grup de interese informal; că Administrația Trump urmărește exclusiv îmbogățirea „famigliei” prezidențiale, prin orice mijloace; și că, sub Administrația Trump, valorile democrației americane au fost îndesate într-un sertar din care nu știm cine le va scoate. Concluzia noastră este că, dincolo de politicienii pregătiți să jefuiască finanțele publice pentru propriul profit, dispunem de o rețea importantă de agenți de influență magaioți, cu afilieri românești obscure.
Este firesc deci ca PSD, secondat de AUR și de Călin Georgescu, să se opună vehement unui guvern pro-european, cu un program rațional și reformist, în limita posibilităților. Să nu uităm nici discursul xenofob rudimentar și agresiv cu care și-au argumentat psd-iștii și aur-iștii refuzul de a vota un guvern condus de un cetățean român dintr-o familie mixtă, cu un prenume wagnerian și nume românesc. Iar Călin Georgescu a mers până la calificarea guvernului Mureșan drept „păgân” și anti-românesc. Violența acestui discurs sună ca un preludiu la preluarea ostilă a României de către cei care vor o restaurație a domniei securiștilor vechi și noi, care se înțeleg extrem de bine, prin interpușii din PSD și AUR, cu rușii lui Putin și magaioții din jurul familiei Trump. Este deci remarcabil faptul că Siegfried Mureșan nu a negociat nimic cu PSD și nici nu a permis ca minciunile lui Nicușor Dan să rămână nesancționate, demontând neadevărul prezidențial privind faptul că ar fi cerut timp de gândire pentru a accepta desemnarea. Dar ce să negociezi cu PSD? Interesele economice și strategice ale României? Rigoarea financiară? Parcursul pro-european? Ce dialog poți să ai cu cei care pun interesul financiar al clientelei lor deasupra intereselor țării? Să ne spună UDMR, că ei știu mai bine cum se poate juca la mai multe capete.
Meritul lui Siegfried Mureșan a fost de a prezenta o alternativă la un guvern în coaliție cu PSD, o alternativă imperfectă la nivelul echipei de miniștri, căci nici PNL nu este perfect, ci rezultatul mandatelor Iohannis. Reforma lui abia urmează, eventual. Dar, oricum ar fi, echipa propusă de Siegfried Mureșan este mult superioară echipei de trepăduși ai mafioților pe care o oferă PSD. Partea proastă pentru noi este că vremea unui guvern pro-european nu a venit încă și nici nu va veni înainte să avem noi alegeri. Și poate că nici nu ne dorim un guvern pro-european pe care PSD și AUR să-l poată dărâma oricând vor – sau oricând le dictează mafioții de aici și de aiurea.
Probabil că ar trebui să ne resemnăm cu un guvern susținut formal sau informal de PSD și AUR, în speranța că își vor da măsura răului pe care vor și pot să-l facă înaintea alegerilor din 2028. Ulterior poate veni și vremea vindecării. După cum bine știm, speranța moare ultima. Să o mai resuscităm o dată.
