Am citit de curând într-o analiză realizată de Alex Buzatu că Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) administrat și gestionat de CNAS rulează mai mult capital decât giganții OMV Petrom (30,8 mld. lei) și Dacia (29,9 mld. lei) la un loc, respectiv ca. 78 mld. lei. Iar fiecare rețea mare de sănătate privată realizează circa 3 mld. lei.
Lună de lună dăm 10% din orice venit către un cont unic și ceea ce primim în cele mai multe dintre cazuri sunt liste de așteptare pentru analize uzuale, spitale care nu au materiale și medicamente de bază, bolnavi cu boli grave care ajung să-și ia medicamente din alte țări, asta dacă au norocul să aibă acele sume disponibile. Mai mult dacă vrei să-ți faci la timp o investigație scoți bani din buzunar, deși ai plătit lunar contribuțiile la sănătate.
De ce monopolul CNAS ne îmbolnăvește mai mult decât ne face bine?
Răspunsul este simplu: CNAS își primește cele 78 de miliarde indiferent dacă tu beneficiezi de tratament la timp sau dacă ai de așteptat până te îmbolnăvești mai mult.
Atunci când o singură instituție colectează forțat toți banii și decide cine, când și cum primește tratament, sistemul devine toxic prin modul în care este proiectat:
- Plafonarea absurdă a fondurilor pentru analize obligă asigurații să aștepte luni de zile pentru investigații de rutină. Bolile ușoare pot devini afecțiuni cronice sau urgențe grave doar din cauza birocrației.
- Fără presiunea falimentului sau a pierderii pacienților, banii se scurg în achiziții umflate și contracte care nu sunt transparente, în timp ce în spitale secții lipsesc banalele feșe sau medicamente de bază.
- CNAS funcționează exclusiv reactiv. Statul plătește spitalizări scumpe și tratamente de criză, fiind complet incapabil să gestioneze un program real de screening și prevenție timpurie.
Soluția există: Pilonul 2 al Sănătății care înseamnă libertate de alegere
De câte ori s-a adus în discuție demonopolizarea CNAS detractorii au țipat că se vrea privatizarea sănătății, dar de fapt problema lor este că nu vor mai putea fi mufați la banul contribuabilului.
În realitate, modelul propus pentru Pilonul 2 al Sănătății nu presupune nicio privatizarea și nici taxe suplimentare. Contribuția rămâne aceeași – reglementată de Codul Fiscal –, însă contribuabilul primește dreptul liberal elementar de a nu mai fi captiv într-un sistem care îi îngrădește de cele mai multe ori accesul la tratament.
Mecanismul de funcționare este simplu și nu este obligatoriu, fiecare contribuabil decide dacă vrea să direcționeze o parte din contribuția de sănătate către un asigurator privat de sănătate. Patologiile critice acoperite de programele naționale rămân în gestiunea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, așa asigurându-se sumele pentru marile urgențe.
Mai mult, având acces oricând la analize și alte investigații se încurajează prevenția. În logică pur economică este mult ieftin să depistezi orice boală precoce, decât să tratezi prin internare săptămâni întregi.
Pentru cei care sunt speriați prin dezinformare că s-ar privatiza sistemul de sănătate, subliniez că așa cum arată sistemul de sănătate, doar românii cu venituri peste medie își permit clinici private, prin pilonul 2 al sănătății i se permite oricărui asigurat, indiferent de venit, să să beneficieze de servicii private folosind o parte din propria contribuție obligatorie.
