Facem ce facem și nu ieșim din cercul vicios de a fi pe primul loc la cea mai ridicată inflație din Uniunea Europeană, 9% (conform Eurostat) atât a fost rata inflației în martie 2026 față 2.8% media Uniunii.
Suntem la distanță mare față de țări ca Danemarca (1%), Cehia, Cipru și Suedia (1.5%), dar și față de țările din top Croația (4.6%) și Lituania (4.4%). Guvernului îi place în continuare să joace mare, dar în sens negativ, găurind buzunarul românilor din ce în ce mai mult.
Inflația este o taxă ascunsă care îi lovește cel mai dur pe cei cu venituri mici.
Metaforic putem spune că este un hoț invizibil care nu îți fură banii din portofel, ci mușcă din mâncarea pe care urmează să o cumperi cu ei.
Românii trebuie să înțeleagă că inflația nu este ca o furtună de vară care apare din senin. Coșul nostru de cumpărături este mai mic ca rezultat al unor decizii luate de politicieni: decizia de a avea deficit, de a nu tăia cheltuieli inutile, de a masca incompetența administrativă prin devalorizarea muncii noastre, de a introduce bani în economie, care, așa cum explică Cantillon, nu ajung la toată lumea în același timp. Primii îi primesc statul, băncile, marii contractori publici și abia la final cetățeanul de rând, doar că, atunci când acesta îi primește, prețurile au crescut deja.
Ironia este că atunci când puterea noastră de cumpărarea scade, încasările statului cresc, ca de exemplu prin aplicarea TVA la un preț mai mare, de asemenea, dacă salariile sunt indexate cu rata inflației, taxele pe muncă se aplică la valoarea mai mare. Așa ajungem să plătim mai mult statului pentru că traiul de zi cu zi a devenit mai scump.
Și mai e ceva pentru care guvernului îi convine ca rata inflației să fie una ridicată. Fiind principalul debitor, inflația reduce valoarea reală a datoriei publice, adică, permite guvernului să ramburseze împrumuturile cu bani care valorează mai puțin decât atunci când au fost împrumutați.
Problema este că deciziile proaste ale guvernului au și alte efecte secundare, unul dintre ele este fenomenul de shrinkflation. Inflația ascunsă sub ambalaj este micșorarea cantității unui produs, fără a scădea și prețul de vânzare.
Termenul a fost popularizat de economista Pippa Malmgren în jurul anului 2015, însă fenomenul nu este ceva nou, el se intensifică atunci când avem instabilitate economică, când materiile prime se scumpesc, producătorii au doar câteva opțiuni: să absoarbă pierderile (o pot face pe un termen foarte scurt, și mai ales companiile robuste), să crească prețul (atrage atenția imediat și clienții, mai ales cei sensibili la preț, vor alege produse de substituție), să micșoreze cantitatea de produs (opțiune pe care consumatorii o sesizează mai greu și o acceptă mai ușor, decât creșterea prețului).
Deși pare o opțiune de business, shrinkflation este de fapt un efect secundar al politicilor monetare și fiscale, companiile reacționează de fapt la un mediu economic care este gestionat din pixul unor politicieni care fie nu înțeleg cât de mult afectează deciziile lor viața cetățenilor, fie se fac că nu înțeleg.
Pentru a nu mai fi pe primul loc în Uniunea Europeană la sărăcire mascată, nu mai avem timp să nu acționăm. Soluția este simplă, un stat suplu, mai multă libertate economică și responsabilitate fiscală. Rețineți că inflația nu este doar o problemă economică, ci este mai degrabă o problemă de moralitate și responsabilitate politică.
