”Lucrurile merg tot în direcţia escaladării şi e posibil să avem o criză în perioada următoare”. Cu această frază fără echivoc, premierul Ilie Bolojan a ieșit din rezerva cu care ne-a obișnuit pentru a lansa un avertisment cu privire la finalitatea demersurilor PSD menite să-l înlăture din funcție. Multe nu sunt de adăugat la discursul său privind oportunitatea unei schimbări a premierului în contextul actual: „Doar aceeaşi schimbare a unei persoane sau a alteia, dintr-o aroganţă politică, dintr-un calcul de poziţionare politică, fără să te gândeşti la efectele pe care le generezi şi ce pui în loc şi ce este de făcut pentru a rezolva problemele, înseamnă că nu ţi-ai calculat corect acţiunile şi mai ales că nu te-ai gândit la ceea ce înseamnă interesul ţării noastre în această perioadă”.
Într-adevăr, toți cetățenii raționali pot înțelege că PSD nu are în vedere interesul țării atunci când insistă obsesiv cu campania menită să îndepărteze un premier care a reușit să salveze România de la retrogradarea la categoria „junk”, astfel încât guvernul să se mai poată împrumuta pentru acoperi deficitul generat de guvernările „Nicu și Marcel” girate de Iohannis. Indecența și aroganța PSD devin și mai evidente dacă ne gândim la faptul că, cu un guvern dominat de pretențiile PSD – a se citi ale Olguței Vasilescu și ale lui Marcel Ciolacu, Sorin Grindeanu fiind un penibil pion în acest moment – România riscă să piardă fondurile europene. Cine va răspunde deci pentru pierderea a 10 miliarde de euro din granturi, care ar trebui absorbite până la sfârșitul lunii august? – întreba premierul la Digi24. Adăugăm datele citate de Valeriu Turcan pe FB, privind vârful de sarcină din aprilie pentru returnarea a 23 de miliarde de lei din datoria externă (dobânzi și împrumuturi scadente către bănci și fonduri de investiții), le plasăm pe toate în contextul coreografiei politice anunțate de PSD și de AUR pentru perioada post-pascală și ne întrebăm dacă aceste două partide nu se coordonează cumva pentru a sabota România, a o slăbi și a o livra prietenilor lor de la Est.
Poate sună a conspiraționism, dar, chiar dacă este vorba doar de inconștiență și orbire, efectul este același: dezechilibrată financiar, România se va decredibiliza în Europa, electoratul va pierde și bruma de încredere pe care o mai are în clasa politică tradițională, iar porțile unei apocalipse politice totalitare soft vor fi larg deschise, căci centrul politic, care abia se mai menține, se va prăbuși și ascensiunea extremiștilor nu va mai putea fi oprită.
Concret, exact când avem nevoie să proiectăm imaginea unui stat predictibil și serios nu numai pe plan internațional, ci și pentru români, PSD anunță că pe 20 aprilie a programat o mare consultare a activului său cu privire la rămânerea în coaliție cu Ilie Bolojan premier. Cu alte cuvinte, „aruncăm țara în aer sau mai stăm o tură?”. Toate zgomotele pe care le fac liderii de la centru și din teritoriu converg spre un vot pentru înlăturarea lui Ilie Bolojan.
Tot spre finalul lunii aprilie, „atunci când va fi publicat comunicatul privind estimarea rezultatului economic pe primul trimestru”, AUR anunță că ar putea depune o moțiune de cenzură. Cum, în contextul internațional actual, rezultatele economice nu au cum să strălucească nicăieri în lume, ne putem aștepta ca AUR să se țină de cuvânt – de fapt, să ofere PSD, de la care se așteaptă un vot masiv anti-Bolojan, ocazia de a demite prin propriul vot guvernul din care face parte.
PSD a mai recurs la acest gen de soluție atunci când Liviu Dragnea a vrut să-l dea jos pe Sorin Grindeanu, deci nu ar fi o noutate pentru ei.
Ar fi soluția radicală, care i-ar scuti de baletul penibil al retragerii miniștrilor, de pildă. Nu i-ar scuti însă de dilema legată de formarea viitorului guvern (ipotetic), pentru că PNL și USR au anunțat public că, dacă PSD aruncă în aer guvernul, atunci ele nu vor mai participa la nicio coaliție cu acest partid.
Deci PSD va trebui fie să guverneze cu AUR, cu care a spus că nu guvernează în veci; fie să susțină un guvern minoritar PNL-USR, eventual cu UDMR, ceea ce a spus deja că nu va face; fie să forțeze alegerile anticipate, ceea ce nu a reușit nimeni până acum.
Ne îndoim însă că PSD își dorește alegeri anticipate, pentru că sondajele serioase și evaluările sociologilor demni de încredere, ca Barbu Mateescu și Dumitru Borțun, îl situează pe un trend descendent, cu un orizont de maximum 10% din voturi.
De altfel, ultimul sondaj INSCOP nu îi dădea mai mult de 16% din opțiunile celor care erau siguri că se vor prezenta la vot. Știu desigur și psd-iștii cum stau lucrurile, așa că și-au comandat sondaje încurajatoare la Avangarde și CURS, pe care însă nu dă nimeni doi bani. De fapt, este limpede că, dacă votează o moțiune de cenzură, rămân fără opțiuni viabile și vor atrage furia electoratului care îi va sancționa pentru că destabilizarea politică majoră pe care o vor produce, cu consecințele ei inevitabile la nivelul evaluării agențiilor de rating.
Din păcate pentru Sorin Grindeanu, Fitch și Moody’s nu țin cont de raționamentele lui aberante privind caracterul benefic al instabilității pentru rating-ul de țară, chiar dacă liderul PSD a încercat să ne convingă că instabilitatea ar fi secretul ratingului de tară superior al Bulgariei. Putem deci conchide că PSD ar putea căuta o soluție negociată pentru a rămâne la guvernare, căci altfel și-ar lipsi primarii și președinții de CJ de resursele bugetului de stat. Este deci momentul să intervină claponul cel urât din poezia lui Topârceanu: „De ce vă puneţi gheara-n gât? / Să lase unul cât de cât, / Să dea şi celălalt ceva, – / Eu, cât de cât, socot c-o da!”
Facem haz de necaz, dar probabil că ne îndreptăm spre negocierea unui compromis, cu riscul ca acesta să fie compromițător, pentru că arbitrul (nu vreau să spun claponul), ar trebui să fie președintele Nicușor Dan. Putem deci conta pe președinte pentru a impune menținerea lui Ilie Bolojan în fruntea guvernului și a USR în coaliția de guvernare, cu prețul unor ajustări de genul schimbului de ministere sau înlocuirea unor miniștri? Judecând după declarațiile sale extrem de vagi, nu putem.
Luni seară, în plină ofensivă propagandistică a PSD și AUR, Nicușor Dan a bagatelizat conflictul din coaliție, arătându-se încrezător că guvernarea merge înainte și deciziile importante sunt luate. Întrebat dacă îl mai vrea premier pe Ilie Bolojan, Nicuşor Dan a dat un răspuns atât de vag, încât ne putem teme de tot ce este mai rău: „Trebuie să împărțim atribuțiile constituționale. Preşedintele numeşte, Parlamentul susţine Guvernul pe toată perioada desfăşurării exerciţiului”. Dacă înțelegem bine, dacă Parlamentul nu mai susține guvernul, adică majoritatea guvernamentală se dezintegrează, atunci președintele desemnează un alt premier. L-ar putea desemna pe același, adică pe Ilie Bolojan, dar Nicușor Dan a evitat să dea această soluție, singura onorabilă pentru el.
Suntem deci obligați să împărtășim scepticismul exprimat de prof. Borțun cu privire la Nicușor Dan în interviul acordat lui Matei Udrea: „mă tem de o piruetă pe care o va face Nicuşor Dan, similară cu pirueta pe care a făcut-o Iohannis”, adică de cedarea în fața PSD, pe care președintele nu contenește să-l menajeze. Totodată, „mă tem că o să accepte ieşirea de la guvernare a USR”, care este „singurul partid reformator cu adevărat, alături de vârful PNL.”
Răul poate deci triumfa, dacă interesele președintelui o cer: poate fi propusă sacrificarea USR pentru salvarea premierului, pentru ca PSD să mai primească niște ministere și să poată șantaja coaliția cu mai mult spor, iar Nicușor Dan să-și numească oamenii în fruntea serviciilor.
Probabil că PNL ar închide ochii la această soluție lipsită de onoare și echivalentă cu o înfrângere a reformiștilor. Să nu uităm că fondul campaniei destabilizatoare a PSD este dorința oarbă a unor lideri ca Olguța Vasilescu, provenită din România Mare, de a recăpăta pârghiile financiare care le permit să devalizeze bugetul în interesul clientelei acestui partid de tip mafiot. Adăugăm planul lui Ilie Bolojan de a demantela rețeaua „băieților deștepți” din energie, pentru a asigura un preț rezonabil al energiei cetățenilor acestei țări și ne dăm seama că psd-iștii nu vor renunța la obiectivul lor de a obține mai multă putere, căci ei pun interesele propriei mafii înaintea oricăror alte interese.
Putem deci să atribuim PSD deviza „fiat mafia PSD, pereat mundus”. Pentru cine nu agreează această parafrazare a devizei Împăratului Ferdinand I, îl propunem pe Kant neparafrazat: „Să domnească dreptatea, chiar dacă ar pieri toți pungașii din lume” („Es soll Gerechtigkeit herrschen, und wenn auch alle Spitzbuben in der Welt darüber zugrunde gingen.”) Sună atât de bine încât merită să ne gândim mai serios la acest îndemn.
